Gael Garcia Bernal despre NO
Apărut şi în cinematografele din România, filmul „No” spune povestea adevărată a copywriter-ului Rene Savvedra, cel care l-a învins pe dictatorul Augusto Pinochet printr-o campanie extraordinară. Rolul principal este interpretat de actorul mexican Gael Garcia Bernal, care a răspuns câtorva întrebări.
Rene Savvedra este oare un simbol al vremurilor sale? Sau poate fi el un simbol al vremurilor noastre?
Gael Garcia Bernal: Rene este un personaj care, deşi inerent contextului trăit de el, în acelaşi timp, e etern; simbolizează trezirea conştiinţei politice a unei persoane aparent apolitice. Fiind indisputabil produsul politicilor îndurate de părinţii lui – exil, persecuţie, sentimentul de neapartenenţă la propra ţară – pe parcursul poveştii, fără să vrea caută să se împace cu latura sa politică, care este chemată la înaintare pentru ca schimbarea circumstanţelor sale să se poată produce. Cred că acest ritual de maturizare este o iniţiere recurentă în existenţa umană, care se iveşte când realizăm că este posibil să schimbăm lucrurile noi înşine.
Care a fost cea mai bună tactică a campaniei NO, având în vedere dimensiunea sa politică şi cea publicitară deopotrivă?
Gael Garcia Bernal: Cea mai bună tactică a campaniei NO a fost să profite pe de-o parte de sistemul neoliberal implementat şi folosit la discreţie de dictatură şi, pe de altă parte, de procesul democratizării mijloacelor masive de comunicare, în starea lor rudimentară în care se găseau atunci. Se poate spune că au depăşit dreapta politică atât pe partea stânga, cât şi pe dreapta. Au lansat un apel la optimism şi fericire, într-o ţară scufundată în şocul dureros al politicilor sale recente.
Pinochet este singurul dictator din istoria recentă care a renunţat la putere în urma unei alegeri democratice. Din acest punct de vedere, cum îl percepeţi pe Savvedra?
Gael Garcia Bernal: Cred că ceea ce s-a realizat în acel moment a fost unul dintre cele mai importante şi pure acte de fraternitate înregistrate de democraţie la nivel global. Deşi ştiau că se angrenau într-un proces electoral pe care marea majoritate îl considerau a fi fraudulos de la bun început, oamenii au avut încredere că, indiferent de cost, merită să se facă auziţi odată pentru totdeauna: pentru ei înşişi, pentru părinţii şi copiii lor. În condiţiile acestea, Saavedra devine, cred eu, o fiinţă eroică şi plauzibilă. Trăiască Saavedra! Deja mi-e dor de el.
fără voturi
Încarc...