20 martie 2013

Fata babei și fata moșneagului

Joi 21 martie 2013, de Ziua Mondială a Teatrului de Animație, de la ora 18:00, la Teatrul de Animație Țăndărică are loc premiera oficială a spectacolului „Fata babei și fata moșneagului”, eveniment prin care teatrul aniversează 68 de ani de la primul spectacol. O altă reprezentaţie are loc joi, 28 martie, de la ora 18:00.



Noua versiune reprezintă o abordare modernă, plină de umor și sensibilitate a poveștii lui Ion Creangă și apelează, pe lângă mijloacele clasice ale teatrului de animație (păpuși de diverse tipuri, de la wayang la cele compuse, de mari dimensiuni), la proiecții.

Daniel Stanciu, cel care semnează scenariul și regia, a dorit să rămână fidel scriiturii lui Ion Creangă, întărind, prin culoare și ritm, morala conform căreia valorile general umane precum cinstea, bunătatea, hărnicia si frumusețea sufletească pot trece peste orice greutăți și ne ajută să răzbatem în viață.

Scenografia aparține Danielei Drăgulescu, iar ilustrația muzicală lui Vasile Manta. Distribuția este compusă din „aripa tânără” a teatrului: Simina Constantin, Alina Teianu, Dora Ortelecan Dumitrescu, Viorel Ionescu, Jou-Jou Drăgan, Geo Dinescu, Marin Fagu.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului de Animație, Roberto de Simone a transmis următorul mesaj:

Prima mea întâlnire cu Pulcinella vine din negura memoriei mele; din primele zile ale copilăriei când Pulcinella era in imaginația oricărui copil napoletan. Puteai să-l întâlnești pe străzi, în coșurile magnifice ale vânzătorilor ambulanți de jucării sau pe tarabele pentru sărbătorile de Sfântul Iosif, Epifanie sau Piedigrotta, unde jucăriile tradiționale erau expuse la vânzare. Printre acestea, se afla și un Pulcinella mic, montat pe un car și cu o tijă, care bătea mecanic din mâinile ce aveau talgere din alamă. Mai era și o altă jucărie, foarte răspândită compusă dintr-un con din carton roșu. În interior era inserată o trompetă prevăzută cu o pivetta cu care se putea interpreta refrenul unei tarantele tradiționale. Din acest manej mai făcea parte un mecanism dintr-un fir de fier introdus in con și acționat de un copil, făcea să urce și să coboare o marionetă cu capul lui Pulcinella și a cărui cămasă albă era lipită de marginea circulară a conului. Evident că jocul cu aluzie sexuală al mișcării dădea personajului nostru o semnificație falică, întărită și de alte manifestări tradiționale.

Și, în sfârșit, Pulcinella apărea în poezii, cântece pentru copii, în basme: deci aparținea tesăturii ireale a tradiției, astfel că mai intâi se sesiza funcția inițiatică și, mai apoi, profunda semnificație emblematică și misterioasă.

La toate astea a contribuit și Teatrul itinerant de marionete Guarattelle, unde apărea marionetele fantastice ale lui Pulcinella, Teresina (iubita lui), câinele, Moartea, călăul și alții care jucau in Piazza del Gesu, la San Domenico Maggiore, la Porta Capuana, magnetizând fețele nostre de copii ce stăteam cu gurile căscate ca să primim mărturisirea de credință a Bibliei noastre onirice.

Vocea lui Pulcinella
Puè puè puè puè puè
puere puè puè.
Apari Teresa
Apari in balcon
Să asculti un cântec.

Pot spune că, chiar în repertoriul tradițional al teatrului Guaranttella, se pot găsi personaje și scheme ce par împrumutate din tradiția iudaică, spaniolă, a teatrului roman sau chiar al celui grec. Termenul de guaranttella este versiunea dialectală a termenului bagattella (lucru de mică importanță) și derivate de la Bagatto, una dintre cărțile majore în tarot, a cărui origine cabalistică a fost vehiculată în elemente și povești deseori prezentate în repertoriul și canavaua teatrului Guaranttella.

Am să închei printr-o declarație amară pe care am înregistrat-o prin vocea ultimului artist napoletan de la Guaranttella, fidel vechii tradiții, care se numește Nunzio Zampella, mort prematur, care avea în ADN-ul său toți cromozomii artei lui Pulcinella și care la întrebarea cât de important este pivetta pentru un marionetist, a răspuns așa: “E crucială! Arta marionetei nu este ușoară. Mânuirea poate fi simplă, dar mimica e muzicală, mișcarea e muzică. Lucrul cel mai dificil este vocea dublă, adică să știi să alternezi vocea naturală cu cea artificială, folosind pivetta. Marionetistul trebuie să fie capabil să reproducă toate vocile: femeia, jandarmul, călugărul, Pulcinella, vocea câinelui, chiar și pe cea a Morții. Dar oricare ar fi inepția pronunțată, în spectacol trebuie să aibă ritm. Asta este, de fapt, adevărata forță a Guaranttellei: mișcarea este ritm, cuvintele sunt muzică.” (21 iunie 1975)

Marioneta Pulcinella, creată pe la 1620, a inspirat zeci de personaje din teatrul european care au știut să distreze publicul și să le dea un spațiu de libertate.

Vă doresc tuturor, de pe toate cele 5 continente, o Zi Mondială a Teatrului de Animație fabuloasă!

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook