25 iulie 2007

Ernesto Sabato. Adevărul înainte de toate

Paul Valéry spunea undeva că inspiraţia nu e starea în care un autor scrie, ci mai curând starea în care acesta speră să-şi aducă cititorii.

Fără a fi afirmat explicit aşa ceva, Ernesto Sábato se situează, în mod clar, pe o poziţie asemănătoare, mai ales dacă ne raportăm la volumul Înainte de tăcere (Antes del fin, 1998)*. Un volum ce reprezintă, în acelaşi timp, o carte de memorii, dar şi un veritabil testament (literar şi nu numai) al scriitorului argentinian.

Reluând o serie de idei exprimate încă din paginile romanului Abaddon Exterminatorul, în special cele referitoare la rolul şi destinul artei în lumea contemporană, Sábato reuşeşte, şi în acest text, să treacă dincolo de graniţele clar definite ale discursului strict autobiografic şi să vorbească, aşa cum a făcut-o, de altfel, încă din Tunelul (1948), despre om şi despre problemele esenţiale ale condiţiei umane în epoca modernă.

Articolul integral din Adevărul…