Dansatoarea din Izu
Humanitas Fiction a publicat recent, în colecţia Raftul Denisei, cartea „Dansatoarea din Izu„, scrisă de Yasunari Kawabata, a cărei traducere din japoneză este semnată de Flavius Florea.
Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez căruia i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură (1968). Povestirile lui, adevărate bijuterii literare, au simplitatea înşelătoare a artei Extremului Orient: frumuseţea stampelor japoneze, delicateţea şi echivocul lor încărcat de semnificaţii subterane.
Textul care dă titlul volumului „Dansatoarea din Izu” este considerat la piece de resistance; singurătatea şi prima dragoste, căutarea de sine, graniţa precară dintre inocenţa copilăriei şi conştiinţa propriei sexualităţi – acestea sunt temele predilecte ale povestirii. Când un tânăr care încearcă să-şi exorcizeze sentimentele de tristeţe şi dezamăgire porneşte într-o călătorie, ea se dovedeşte a fi cu adevărat iniţiatică, pe parcusul acesteia îndrăgostindu-se fără scăpare de o frumoasă dansatoare. Însă când, văzând-o goală din întâmplare, va afla că ea nu a intrat încă în adolescenţă, va începe o luptă sfâşietoare între dorinţă şi sentimentul de culpabilitate născut din neaşteptata pasiune. Textele vizează emoţiile de nestăpânit care însoţesc procesul maturizării, melancolia declanşată de marile incertitudini şi sunt pline de rafinamentul, subtilitatea şi ambiguitatea ce camuflează misterul tipic scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.
În New York Times s-a scris că „povestirile lui Kawabata se desfăşoară lin, cu delicateţea unui evantai care se deschide”.
Yasunari Kawabata s-a născut la Osaka, în 1899. În 1924, a absolvit Universitatea Imperială din Tokio. A debutat în 1925, şi doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela „Izu no odoriko” („Dansatoarea din Izu”), iar în 1948 şi-a câştigat definitiv notorietatea cu romanul „Yukiguni” („Ţara zăpezilor”). Este primul scriitor japonez care primeşte Premiul Nobel, motivaţia juriului fiind „măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez”. S-a sinucis în aprilie 1972, la doi ani după moartea prietenului său, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se număra „Meijin” („Maestrul de go”, 1954), „Sembazuru” („O mie de cocori”, 1952), „Yama no oto” („Vuietul muntelui”, 1954), „Koto” (1962) şi „Utsukushisa to kanashimi to” („Frumuseţe şi întristare”, 1964).
fără voturi
Încarc...