14 martie 2013

Condamnat la viaţă

Joi, 14 martie 2013, de la ora 19:00, la sala Epika de la Cinema Grand Digiplex din Băneasa Shopping City are loc premiera oficială a filmului „Condamnat la viaţă” („A Farewell to Fools”). La premiera oficială vor fi prezenți şefii de departamente de producție, care au sosit special din țările de origine sau din locațiile de în care filmează acum: scenografa Anette Reuther, din Germania, Natalie Leborgne, creatoarea costunelor, din Belgia, editorul Philippe Ravoet, din Belgia, compozitorul Joris van den Hauwe şi actorii Uwe Fellensiek din Germania şi Hubert Damen din Belgia. Tomas Leyers, co-producătorul belgian al filmului, şi Jan Vrints, producătorul asociat belgian le vor fi alături actorilor români Daniela Nane, Gheorghe Visu, Bogdan Iancu, Alexandru Bindea, Richard Bovnoczckz, Dragoș Stemate, Nicodim Ungureanu, Gabriella Băluţă, Andras Demeter, Andrei Seuşan, și Valentin Uţă. Începând de vineri, 15 martie, filmul rulează într-un număr record de cinematografe.

„Condamnat la viaţă” este primul film românesc în care îi veţi putea vedea laolaltă pe celebrii Gérard Depardieu şi Harvey Keitel. Adaptare după nuvela “Moartea lui Ipu” de Titus Popovici, filmul în regia lui Bogdan Dreyer poate fi considerat un remake după „Şi atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” al lui Sergiu Nicolaescu, din 1971.

Alături de Gérard Depardieu, Harvey Keitel şi Laura Morante, în film îi veţi mai putea recunoaşte şi pe actorii români Alexandru Bindea, Gheorghe Visu, Daniela Nane, Nicodim Ungureanu și copilul Bogdan Iancu. Regia este semnată de Bogdan Dreyer, iar scenariul poarta semnătura lui Anuşavan Salamanian (colaboratorul lui Sergiu Nicolaescu la prima adaptare după „Moartea lui Ipu” – „Şi atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”).

În ultimele zile ale celui de-al doilea război mondial într-un sat din Transilvania, un soldat german este găsit mort la marginea unui sat de către un băiat de 11 ani (interpretat de Bogdan Iancu). Nu se ştie cine este vinovatul, iar ofiţerii germani ameninţă că îi vor executa pe cei mai importanţi zece membri ai comunităţii dacă făptaşul nu se va preda. Ca să scape, aceştia din urmă încearcă să-l convingă pe Ipu, „nebunul satului” (interpretat de Gérard Depardieu), să-şi asume el vina, în schimbul promisiunii unei înmormântări fastuoase şi a unor recompense pentru familia lui.

Ca o contrapondere la ororile războiului, în film există momente foarte poetice care ilustrează relaţia simplă şi lipsită de ipocrizie a două personaje: „nebunul satului” şi un băieţel care fuge de bombardamentele din oraşul său. Poezia aceasta va însoţi întreaga poveste, făcând-o captivantă pentru publicul larg.

Relaţiile umane sunt în prim plan în film, în timp ce războiul rămîne mereu în fundal. Deciziile despre moarte şi viaţă se iau în momente aparent triviale, cum ar fi o cină între „prieteni” sau, mai precis, „complici”.

Finalul este surprinzător (şi, în acelaşi timp, mult disputat între cei care au realizat filmul.) Ipocriziei elitei i se opune inocenţa protagonistului care, în felul său propriu, impune un cod al dreptăţii prezent, de altfel, în interiorul fiecărei fiinţe umane.

Prieten cu Bogdan Dreyer de 20 de ani, actorul francez Gérard Depardieu a acceptat imediat colaborarea în rolul lui Ipu.

Dacă Bogdan Dreyer l-a convins pe Gérard Depardieu, celălalt actor celebru, Harvey Keitel, a fost propus de producătorul Giuliano Doman (Family Film). Fără cele două nume grele ale cinematografului internaţional, filmul „Condamnat la viață” n-ar fi existat. „Nu a fost uşor să găsim banii pentru acest film, dar angajamentul lui Gérard Depardieu şi Harvey Keitel de a participa ne-a ajutat mult,” spune producătorul.

Poate nu mulţi ştiu, dar Harvey Keitel nu e la prima vizită în România. Mama actorului american s-a născut în Leordina, judeţul Maramureş. În adolescenţă, ea a emigrat împreună cu părinţii ei în Statele Unite. Harvey Keitel a vizitat pentru prima oară ţara de origine a mamei sale în anii ‘90 (pentru un film de Theo Angelopoulos, „Ulysses’ Gaze”, 1995).

„Faptul că am rădăcini româneşti nu a contat când am spus «da, fac filmul». Dar a fost un factor favorizant, ca să spun aşa. În primul rând, mi-a plăcut povestea. M-a atras nuvela lui Titus Popovici, care este minunată. Dilema colectivă pe care o au oamenii din acest sat e una profund etică şi morală. Şi m-a provocat să răspund la ea. Iar răspunsul meu este filmul,” spune Harvey Keitel.

Pentru a se integra în lumea din care avea să facă parte pentru câteva săptămâni, Harvey Keitel a venit în România cu ceva vreme înainte de a începe filmările. Turnajul a început în cetatea Sighişoarei, la final de septembrie, într-o toamnă superbă care a ţinut cu echipa pe toată perioada filmării.

Harvey Keitel explică: „Am venit cu câteva zile mai devreme ca să învăţ câte ceva despre România şi, implicit despre rol. Şi, ca să faci asta, trebuie să trăieşti aici, să baţi străzile, să mănânci mâncare românească, să stai de vorbă cu oamenii.” Actorul a insistat să locuiască într-un mic hotel din cetate, a colindat străzile oraşului, a participat la slujbe de duminică şi la o înmormântare, pentru a observa ritualurile, a stat ore în şir de vorbă cu un preot al Bisericii Evanghelice, Bruno Frölich. „M-a ajutat foarte mult, mi-a spus şi mi-a arătat multe lucruri pe care nu le ştiam despre munca unui preot şi despre ceremonii.”.

La 12 ani, Bogdan Iancu avea deja o experienţă cinematografică în spate – comedia „Ho Ho Ho”, unde a jucat alături de Ştefan Bănică Jr. Pe platourile se la „Condamnat la viață”, Bogdan a învăţat că filmul nu e întotdeauna o joacă: „La filmul acesta am învăţat că trebuie să fii şi serios atunci când filmezi, nu numai glumeţ. La celălalt, nu a trebuit să fiu foarte atent pe partea tehnică, dar aici trebuia să fiu atent la semne, să nu depăşesc cadrul şi multe altele. Dar m-am descurcat, pot să zic.”

Regizorul Bogdan Dreyer, care a filmat mult cu actori copii, a ştiut cel mai bine cum să-l impulsioneze pe interpretul lui Alex, prietenul lui Ipu şi cel prin ochii căruia se derulează întreaga poveste. În plus, mama lui Bogdan Iancu l-a însoţit mereu pe băiat la filmări.

„Filmările de noapte au fost mai dificile, pentru că mi-era foarte somn. Cea mai solicitantă a fost cea de final. A trebuit să arăt foarte multe emoţie şi să fiu foarte convingător cu Ipu care vrea să facă un gest tragic. Dar a ieşit bine, m-am uitat la video assist şi mi-a plăcut,” spune micul actor.

În 6 săptămâni de filmare, a avut timp să-i studieze şi să se împrietenească cu cei doi mari actori, despre care a tras şi o concluzie: „Harvey Keitel şi Gérard Depardieu mi s-au părut extraordinari. Dar sunt două firi foarte diferite: Harvey este muncitor, studios, nu că Depardieu n-ar fi, dar el face mai multe glume.”

Dată fiind distribuţia, dar şi faptul că este un film de epocă, bugetul a fost unul pe măsură – circa 3 milioane de euro, mult peste majoritatea producţiilor româneşti, dar foarte puţin în comparaţie cu cele internaţionale. „Bugetul a fost unul mult sub ceea ce este normal pentru o asemenea producţie. Dar cu multă pasiune şi înţelegere, sper că am reuşit să facem un film extraordinar,” declară producătorul Giuliano Doman, care a riscat financiar pentru a investi în acest film.