Editura Polirom a publicat recent romanul „Casa tăcerii” de Orhan Pamuk, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 2006, traducere din limba turcă şi note de Luminiţa Munteanu.

„Casa tăcerii” (apărut în original în 1983) este al doilea roman al lui Orhan Pamuk, pentru care primeşte în Turcia premiul Madaları, apoi Prix de la Decouverte Europeenne (1991, pentru traducerea franceză) şi o nominalizare la Man Asian Literary Prize (2012, pentru traducerea engleză). Scriitura lui Pamuk, deja matură şi rafinată, îşi defineşte aici temele ce îi vor deveni în scurt timp definitorii: pendularea între istoria Turciei şi destinele individuale, iubirea că amestec paradoxal de obsesie şi luciditate, ruptură între generaţii şi fantasmele apropierii de Occident.

Ne aflăm în Turcia anilor 1970, o perioadă frământată de nebunie politică. Deşi e vară şi casa ei e la un pas de plajă, Fatma nu izbuteşte să se încălzească sub plapumă înflorată. Fatma are nouăzeci de ani, suferă de frig şi nu mai poate dormi, aşa că îşi petrece zilele şi nopţile amintindu-şi frânturi din viaţa ei plină de tristeţe, de venin şi de răzbunare. Ca în fiecare an, cei trei nepoţi vin în vizită, iar poveştile lor, într-alt fel triste şi pline de venin, se întreţes cu istoria ei, pe măsură ce păcatele nepoţilor îi aduc aminte de păcatele ei din tinereţe.

În recenzia din The New York Times se spune: „Pamuk cuprinde în romanul său mult teritoriu fără ca măcar să se îndepărteze de locul acţiunii. Casa tăcerii e un loc al fanteziei, al amintirilor, al filosofiei. Cartea este densă, străbătută la tot pasul de idei inspirate din istorie, religie, memorialistică, politică, dar nu dă nici o clipă impresia că te afli în faţa unui material didactic, căci cititorul îşi dă seama că toate aceste reflexii din diverse domenii şi discipline sunt de fapt rupte din viaţa noastră: frânturi veridice din lăuntrul fiecărui personaj.”

Iar în The Guardian se face o comparaţie interesantă: „În Casa tăcerii, semnificaţia unei maşini conduse cu viteză aduce aminte de scenele din Marele Gatsby, deşi înţelesul pe care-l capătă în romanul lui Pamuk este diferit: se prea poate ca vechea generaţie să aibă încă lucrurile sub control, însă aceşti tineri sunt forţa nestăpânită care mai devreme sau mai târziu va conduce lumea.”

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »