Manual de pictură şi caligrafie
La Edtura Polirom a apărut „Manual de pictură şi caligrafie” de Jose Saramago, traducere din limba portugheză şi note de Georgiana Barbulescu, cu postfaţă şi note de Mioara Caragea. Acesta este romanul de debut al lui Jose Saramago, publicat în 1977, nucleul din care se vor dezvolta capodoperele ulterioare ale scriitorului portughez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1998.
Protagonistul românului este un pictor mediocru, desemnat prin iniţiala H., care primeşte comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari companii. Dureros de conştient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de a-şi analiza slăbiciunile estetice şi de a se înţelege pe sine însuşi, descoperind astfel că simte nevoia să picteze şi un al doilea portret al lui S. Munca la respectivele portrete, cel academic, pictat în modul consacrat şi instituit de normele comenzii şi cel realizat cu intenţia, nefinalizată, de a capta imaginea „adevăratului S.”, pune în discuţie însuşi fundamentul actului de creaţie estetică. O poveste fascinantă, dezvoltând una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relaţia dintre realitate şi reprezentarea artistică.
Mioara Caragea spune despre roman: „Manual de pictură şi caligrafie încorporează reflexivitatea ca dimensiune explicită a discursului, prezentând o serie de caracteristici tipic moderniste. Spaţiul ficţiunii este organizat în jurul unui subiect perceptiv, care dezvoltă diferite variante de monolog interior, vizând atât modalităţile de autoreprezentare, cât şi problematica reprezentării: transpunerea «realului» în varii discursuri (pictură şi scris) şi iluzia mimesis-ului (portretul şi autobiografia). Bazat pe un pact de veracitate, mimesis-ul este la fel de convenţional ca formele artistice înrădăcinate în imaginar, ceea ce implică o problematizare a «traducerii» interartistice şi interdiscursive (de la pictură la literatură).”
Luis de Sousa Rebelo punctează despre autor: „Saramago nu este un autor care subminează diverse formule literare dintr-o simplă intenţie ludică sau vocaţie a gratuitului. Întregul său proces creator este determinat de necesitatea interioară a semnificaţiei. Iar reversul discursului său românesc conduce, în mod logic, la controversă, la o lume uimitoare unde poeticul se eliberează total, într-o încercare de a surprinde viitorul posibil.”
fără voturi
Încarc...