Atomic Blonde: Agenta sub acoperire
Senzuală şi letală în acelaşi timp, Charlize Theron se reinventează din nou şi surprinde cu un rol exploziv de blondă fatală în filmul de acţiune „Atomic Blonde: Agenta sub acoperire”, în premieră pe marile ecrane din ţară, din 4 august 2017.
Este anul 1989, în Berlin, iar Zidul Berlinului este pe cale să se dărâme și o nouă realiniere a puterilor să se instaureze. În viața de spion de zi cu zi este greu să știi în cine să ai încredere, este imposibil să știi în această ceață a celui mai rece oraș. Lorraine Broughton (Theron), un agent secret seducător care lucrează pentru MI6 a fost trimisă în Germania pentru a anihila o organizație criminală care, din motive necunoscute, a omorât un agent al Aliaților sub acoperire.
Fiind ținta eliminării la doar câteva minute după ce a ajuns, Broughton supraviețuiește și este obligată să coopereze cu David Percival (McAvoy), comandantul din Berlin. Cei care îi urmăresc cu mare interes pe cei doi sunt: anchetatorul MI6 Eric Gray (Jones) și agentul CIA de rang înalt, Emmet Kurzfeld (Goodman), care a fost trimis din SUA pentru a urmări misiunea lui Broughton. De asemenea, Broughton este urmărită de un agent secret francez, Delphine Lasalle (Boutella), care manifestă un interes crescut față de ea, interes care se transformă într-o legătură amoroasă înflăcărată.
Toți acești agenți secreți, și alții, încearcă să elimine o amenințare care pune în pericol toată operațiunea serviciului secret din Vest: o listă a tuturor informațiilor despre identitățile acestora și detalii private a tuturor agenților care lucrează în Berlin—una întocmită de un ofițer de informații german Stasi. Bărbatul despre care se crede că ar fi în posesia acestei liste are numele de cod Spyglass (Marsan). În timp ce relația rol rămâne instabilă, Broughton și Percival sunt determinați să îl interogheze pe Spyglass și să obțină prețiosul dosar…dacă îl pot găsi pe el sau dosarul acestuia.
În apropierea prăbușirii Zidului, tensiunea nu se mai poate stăpâni. Timpul se scurge, iar Broughton dezvăluie cele mai bune abilități ale sale pentru a trece peste orice obstacol, înfrunta orice adversar și răzbuna orice trădare—atât profesională cât și personală.
Despre producţie
Cadrul pentru această poveste care avea să devină „Atomic Blonde: Agenta sub acoperire” este un singur timp și loc din istorie: Berlin, chiar înainte de căderea Zidului care a existat pentru 28 de ani. Construit în 1961 de guvernul Berlinului de Est Comunist pentru a împărți cetățenii din sectoarele americane, britanice și franceze—care au stabilite în urma Acordului de la Potsdam de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial—Zidul a dat naștere la o arenă ascunsă, segregată în care spionii, agenții și cei implicați în Războiul Rece purtau lupte atât oficiale cât și nesancționate.
“Era o atmosferă ca în Vestul Sălbatic,” spune uimită Charlize Theron, care a început să scrie scenariul acum cinci ani, cu gândul de a juca în acest film de acțiune. “KGB-ul sovietic și Stasi din Germania de Est împotriva CIA-ului american, MI6 britanic și DGSE-ul francez. Corupție, șantaj, mituire, violență—acesta era regimul zilnic al acelor agenți.”
Producătorul Kelly McCormick spune că funcția structurii are mai multe fațete: “Zidul Berlinului nu a avut doar rolul de a ține oamenii înăuntru—de asemenea a ținut secrete care ar fi putut pune în pericol agenții secreți, ruina cariere și termina vieți.”
Zidul era compus din două bariere separate: zidul din exterior de la granița cu Berlinul de Vest, și un zid interior foarte bine păzit la aproximativ 30 de kilometri către interior. Între cele două, în “zona morții”—între straturi de bariere de oțel și beton—soldați înarmați patrulau însoțiți de câini, în timp ce fâșiile de nisip ajutau la găsirea urmelor oricărei persoane care încerca să se apropie. Zidul era înconjurat de 112km de sârmă ghimpată, 310 turnuri de pază, 65 de tranșee anti-vehicul și 40.000 de soldați antrenați de sovietici.
Echipa de producție „Atomic Blonde: Agenta sub acoperire” a dezvoltat acest film pe baza romanului grafic de la editura Oni Press din 2012 “The Coldest City,” scris de Antony Johnston și ilustrat de Sam Hart. Stilul, sunetul și designul creației reflectă o refacere stilistică, elevată a Berlinului din 1989. Arta, muzica și exprimarea socială au explodat în timp ce lumea urmărea cum Berlinul joacă rolul de gazdă a sfârșitului Războiului Rece.
Johnston s-a implicat în acest proiect în vara anului 2008, acesta fiind unul personal, având un impuls creativ de a explora interesul față de spionajul din timpul Războiului Rece. Pe atunci, thrillerele cu spioni erau un gen neobișnuit pentru romanele grafice, așa că nu avea așteptări prea mari ca romanul să fie publicat, mai ales să aibă atât de mult succes la public.
Scriitorul ne relevă inspirația acestuia: “Întotdeauna mi-a plăcut acest gen, am citit mult John le Carré și mi-au plăcut mult filmele cu James Bond și Harry Palmer, precum O înmormântare în Berlin. Nu am uitat niciodată căderea Zidului Berlinului. Îmi amintesc că mă uitam cum se desfășura acțiunea la televizor și simțeam că este un moment spectaculos—ceva ce ar putea prevesti pacea mondială și un viitor promițător. M-am gândit că această anticipare ar putea fi un context captivant pentru o poveste cu spioni.”
La mijlocul acestei serii se află Lorraine Broughton, o femeie care supraviețuiește cu orice preț. Ca agent secret pentru MI6, Broughton este cea mai bună luptătoare, care nu își cere scuze pentru nimic. Este un super-spion abil, senzual și sălbatic care depășește stadiul de super-erou absurd de fantezie. Șansele de reușită sunt aproape inexistente în “Cel mai rece oraș,” iar în momentul în care ajunge în Berlin este lăsată să se descurce singură. Este o misiune pentru care nicio experiență cu MI6 nu o poate pregăti. Trebuie să se bazeze pe instinct, ingeniozitate și curaj… folosindu-se de antrenamentul ei, intelect, farmec și intuiție pentru a scăpa cu viață.
Producătorul Eric Gitter, prin rolul său în Oni Press, a putut să se uite printre primii peste “The Coldest City” și s-a îndrăgostit de universul creativ. Împreună cu partenerul de producție, Peter Schwerin, au experiență în adaptarea romanelor grafice în filme și spectacole TV. Totuși, Gitter recunoaște că: “Nu am mai citit niciun roman până acum care să fie atât de apropiat de un scenariu, așa cum este ‘The Coldest City.’ Era foarte frumos compus și complex, cu un personaj principal nuanțat într-un mod minunat. Povestea explorează modul în care acest oraș jongla cu o scenă de club înfloritoare, o comunitate de punk ascunsă și sexualitate fluidă. Antony este un star rock în această lume, iar acest tip de muncă a fost ideal pentru marile ecrane.”
“Ceea ce ne-a marcat citind romanul grafic a fost faptul că, deși a fost redat într-un mod monocromatic, a smuls ani de descrieri ale orașului ca fiind monotone și plictisitoare,” adaugă Schwerin. “Am simțit că versiunea de film ar putea descrie un timp și un loc colorat și vibrant, loc despre care de obicei se crede că a fost gri și mohorât. Nu este estetica Londrei mereu acoperită de ceață; este o altă lume, cu o sensibilitate eclectică și o explozie de acțiune și intensitate.”
Scenaristul Kurt Johnstad, când a fost abordat pentru a schița scenariul ca o adaptare a romanului grafic din serie, a fost dornic să facă parte din acest proiect. Acest lucru provine din legătura personală pe care o are cu Berlin. Scenaristul pentru 300 – Eroii de la Termopile își amintește: “Tatăl meu a fost pilot, lucrând pentru Pan Am și se afla în Berlin în anii ’60, iar apoi din nou în anii ’80. Așa că am petrecut destul de mult timp acolo înainte de căderea Zidului. Sora mea încă trăiește acolo cu familia ei.”
Anii de adolescență ai autorului au fost petrecuți în sectoarele din Berlinul de Vest, dar a fost și în partea de Est. “Doar o singură linie de tren și o singură autostradă lega Estul de Vest,” își reamintește acesta. Johnstad a apreciat cât de colorat era Berlinul pe atunci. Era un magnet pentru artiști, muzicieni și anarhiști…o destinație plină de viață pe un fundal opresiv al comunismului. “Din punct de vedere creativ, era un loc remarcabil; scena artei și a muzicii erau prospere. Dar, de asemenea, am observat că ne simțeam de parcă era un avanpost în care pericolul este la orice pas. Am încercat să transmit acea stare de pericol.”
“Obișnuiam să călătoresc prin țările fostului bloc comunist și să văd cum trăiau oamenii în spatele Cortinii de Fier,” continuă Johnstad. “Mulți oameni și-au dat viața în încercarea de a evada, și întotdeauna mă gândesc la ei când spun această poveste. Istoria are întotdeauna persoane în centrul său, mai ales în timpul unui eveniment așa cum a fost jocul de șah geopolitic care s-a numit Războiul Rece.”
Echipa de la Oni Pressa văzut în Theron un campion entuziasmat, care s-a alăturat în calitate de producător împreună cu Denver & Delilah, A.J. Dix și Beth Kono în a selecta materialul provocator. Echipa lui Theron a văzut potențialul de a lua o poveste intransigentă și dedicată, precum și grea și sexy și distractivă, și să o exploreze fără frică pe ecran. Au văzut ceva exploziv, sălbatic și incredibil de distractiv în “The Coldest City.”
Lider în finanțe de film și producție, entitatea Sierra/Affinity, condusă de producătorii executivi ai filmului Nick Meyer și Marc Schaberg, au finanțat și produs filmul, concesionând drepturile către Focus Feature și Universal pentru majoritatea țărilor, și de asemenea au selectat distribuitori exclusiviști. Fostul director Sierra, Kelly McCormick, care acum lucrează la 87Eleven Action Design, explică: “Ceea face ca acest film să fie atât de viabil este protagonistul feminin jucat de câștigătoarea la Oscar® Charlize Theron, o poveste minunată și o lume cu care te poți identifica dar și emblematică—a fost un film incontestabil.”
Echipa din spatele culiselor știau că Theron va juca atât înflăcărat, cât și intens și devotat. Actrița este în top de ceva vreme și personajul Broughton este atât senzuală cât și atletică și genială.Nu numai că Theron joacă și produce „Atomic Blonde: Agenta sub acoperire”, dar a și luptat pentru film încă de la început. “Ceea ce am constatat a fost faptul că nu este niciun ego imlicat în producția lui Charlize,” relatează McCormick. “Este foarte disciplinată, muncitoare și îi place să lucreze în echipă pentru a rezolva problemele. A făcut ca totul să fie special pentru toată lumea.”
Pentru a conduce „Atomic Blonde: Agenta sub acoperire”, producția și-a îndreptat atenția către David Leitch, care tocmai regizase filmul de succes John Wick împreună cu Chad Stahelski. În calitate de co-fondator al 87Eleven, Leitch a fost regizorul celei de-a doua echipe de filmare de la blockbusterele „Jurassic World”, „Căpitanul America: Război civil” și „Logan”. Leitch nu este doar “un om al cascadoriilor.” Are de asemenea abilitatea de a combina acțiunea cu poveștile intime…și acest lucru a ajutat să creeze un nou tip de realizare a filmelor.
Pentru următorul lui film, Leitch a căutat un alt personaj de care publicul să fie surprins; o viziune nouă asupra acțiunii și aventurii pe marile ecrane. Știa că în agenta MI6, Broughton va găsi o protagonistă unică care să fie gata de prim-plan. Pe lângă faptul că regizorul spune o poveste emoționantă, plină de caracter, acesta crede în găsirea acțiunii acolo unde nici nu crezi că ar exista și se folosește de locații și personaje pentru a crea una dintre cele mai unice acțiuni din lume. Misiunea lui este să facă publicul să se întrebe: “Cum naiba au făcut asta?”
Totuși, Leitch este la fel de concentrat și pe traiectoria emoțională a lui Lorraine. O consideră ca fiind un spion care a văzut ce este mai rău din umanitate, dar care îi este arătat cum să își recapete sinele. “Broughton este un personaj incredibil de complex și prin această poveste aceasta oferă o nouă perspectivă asupra genului care se focalizează pe spionaj,” împărtășește regizorul. “Ca spion, posedă disciplină și o hotărâre de neclintit, dar și tendințe și trăsături pe care majoritatea nu le-ar putea înțelege. Este grozavă și elegantă, menținând o detașare emoțională necesară pentru munca ei periculoasă, dar are și o umanitate îndurerată, grijulie sub suprafață…iar aceasta străpunge.”
Leitch, prieten vechi cu Johnstad, a apreciat scenariul plin de suspans, acțiune și dramă istorică. Regizorul ne dezvăluie: “Am copilărit în anii ’80 și am o imagine clară a căderii Zidului și a semnificației din spatele acestui lucru, așa că am simțit imediat că acest subiect este interesant și captivant… mai ales fiindcă este relevant pentru politica din ziua de azi. Am fost mișcat nu numai de poveste dar și de posibilitățile vizuale.”
Leitch a lucrat cu Johnsted și cu producătorii de film la dezvoltarea scenariului. Scenaristul descrie acest proces ca fiind “fără nicio îndoială, unul dintre cele mai bune. Dave și cu mine avem o prietenie bazată pe respect. Mi-a plăcut cum a vrut să transforme un thriller noir clasic în ceva nou, să testeze limitele și să își asume riscuri.”
Distribuția filmului
Pentru a menține intriga internațională a poveștii, distribuția a fost aleasă de pe tot globul. Actori britanici de succes, idoli germani și un star în devenire din Algeria sunt printre cei care și-au luat angajamentul de a trece peste toate confruntările și conflictele.
Având în vedere că regulile jocului cu spioni au fost încălcate imediat ce au fost întocmite, personajul David Percival a fost crucial pentru această poveste. Johnstad explică: “Berlinul din timpul Războiului Rece era făcut special pentru talentul și temperamentul acestui om. În calitate de conducător al MI6 din acea zonă, el acționează de unul singur. Are propria feudă, departe de ochii iscoditori ai Londrei. Vinde și negociază cu ambele părți ale Zidului…și se distrează!”
McAvoy a fost încântat de personaj de îndată ce a citit scenariul. Actorul spune: “Percival este pe cât de departe se poate de Bond și Bourne! Este o replică în care Percival spune ‘Iubesc al naibii de mult Berlinul!’ Și cu siguranță că așa este. Percival reprezintă tipul de agent care se lasă sedus de ambianță, în acest caz de acest Dodge City al lumii spionajului. Șeful MI6 spune că acesta s-a sălbăticit, ceea ce este o descriere potrivită—atât pentru el, cât și pentru ceilalți din acea zonă.”
Artistul a apreciat atitudinea, curajul și agerimea scenariului și a materialului sursă. “Este o altă versiune față de ceea ce ne-am obișnuit să credem despre Războiul Rece,” dezvăluie McAvoy. “Sunt atât de multe interese îngrămădite într-o singură locație și toți jucătorii se știu între ei. Beau împreună cu inamicii și probabil că se culcă cu aceleași persoane. Este un joc palpitant, dar periculos și l-a determinat pe Percival să se transforme într-o persoană cu un comportament auto-destructiv. Dar el este singurul în care Broughton poate avea încredere.”
Theron povestește un pic despre trecutul agentului: “Sosirea lui Broughton în Berlin nu este binevenită din partea lui Percival, care o vede ca pe o amenințare. Este experta în spionaj și evadare, arme și luptă corp la corp. Când cei din Londra o trimit undeva, este pentru a ‘spune ultimul cuvânt.’ Este incredibil de profesionistă și devastator de distructivă, și totuși poartă cu ea o istorie a carierei în care mâinile murdare nu sunt ușor de curățat.”
McAvoy dezvoltă povestea: “Percival nu este fericit ca altcineva să vină și să își bage nasul în treaba lui după ce a condus Berlinul timp de cinci ani. Odată ce află că este aproape o operațiune neagră, este cu atât mai incert dacă să aibă încredere în ea.” Artistului i-a plăcut umorul negru din poveste care i-a captat și pe producătorii de film. “Când o întreabă pe Broughton în cine are încredere cu adevărat, aceasta răspunde ‘David Bowie.’”
Regizorul Leitch este de acord cu producția, astfel apreciindu-l pe Goodman: “Rolul lui John se schimbă în sensul în care trebuie atât să o susțină cât și să exercite presiune asupra lui Broughton în fața superiorilor ei de la MI6. El insuflă putere și gravitate personajului, iar asta este distractiv de privit… inclusiv pentru ceilalți actori.”
Bărbatul cu lista este jucat de britanicul Eddie Marsan, care ne dezvăluie că personajul său, Spyglass, “face o alegere foarte riscantă în a-și trăda guvernul în schimbul relocării în Berlinul de Vest, întrucât acesta a ales să își încredințeze familia și convingerile în mâinile unor oameni de care nu este sigur că pot fi de încredere.”
Leitch reflectă: “Nu contează de care parte ești, agenții din Vest și din Est au o dilemă comună: pe care parte a Zidului pariezi atunci când fundația politică se leagănă?”
Desfășurându-se în timpul Războiul Rece, este și un agent KGB pe scenă: Aleksander Bremovych, jucat de Roland Møller. Actorul relatează: “Bremovych este un sovietic de modă veche. Urăște influențele punk din vest și skateboard-urile pe care tinerii germani din est le-au îmbrățișat. Înțelege că prăbușirea Zidului va însemna și prăbușirea prestigiului, mândriei și ordinii Uniunii Sovietice. Pentru el, prinderea lui Spyglass și a listei este o misiune personală; de asemenea vrea să încheie socotelile cu CIA și MI6, așa cum se spune să îi ‘pună capăt’ jocului.”
Ingenua Lasalle este în prima sa misiune reală, fiind forțată să se opună marilor jucători. Spionul este cât pe ce să fie linșată de alți spioni cu experiență din Berlin. Cu inocența și fluiditatea ei sexuală, o captivează pe Lorraine. McCormic discută rolul personajului în poveste: “În mijlocul unei situații haotice, Broughton se trezește că se îndrăgostește de cineva care îi reamintește de cum era ea: amuzantă, veselă, emoțională. Delphine este o distragere a atenției pe care Broughton nu a anticipat-o, o distragere care o pune și mai mult în pericol.”
Boutella a conceput o istorie a personajului care să îi ajute interpretarea: “Personajul meu a căutat refugiu și emoție în Berlin,” spune actrița. “A vrut să caute un alt tip de viață și este ademenită de energia și optimismul contagios al libertății de mișcare. Se identifică cu dorințele lor și se regăsește în artiștii și liderii care luptă pentru o schimbare în Berlinul de Vest, în timp ce familia și prietenii ei sunt în Berlinul de Est. Toate aceste lucruri trezesc imaginația și romantismul lui Delphine; crede că poate ajuta să schimbe ceva într-un moment crucial din istorie.”
Printre actorii care au jucat în acest film se numără și Til Schweiger, actor de succes și unul dintre cei mai populari regizori din țară, în rolul lui Watchmaker. De asemenea în film joacă și unul dintre cei mai străluciți actori ai Marii Britanii: Toby Jones în rolul lui Eric Gray, investigatorul MI6 foarte neîncrezător în Broughton. Au o abordare atât de relaxată încât este foarte greu de descifrat în ochii lor ceea ce se va întâmpla.
Regizorul s-a reîntâlnit cu prieteni și colegi vechi pentru a face ca „Atomic Blonde: Agenta sub acoperire” să pară fără prea mult efort: directorul de imagine Jonathan Sela, compozitorul Tyler Bates, supervizorul de muzică John Houlihan, editorul Elísabet Ronaldsdóttir și regizorul celei de-a doua echipe de filmare și coordonator al echipei de cascadorii Sam Hargrave (pe care Leitch l-a îndrumat pe tot parcursul carierei) au colaborat la filmul „John Wick”. David Scheunemann, după ce a reprezentat Berlinul cu măiestrie în calitate de designer de producție în „Ticăloși fără glorie”. Cindy Evans, care a mai colaborat în trecut cu Theron, a fost angajată pe post de designer de costume.
Însumând aspectul lumii pe care el și-a imaginat-o ca fiind la marginea imploziei, Leitch spune: “Misticismul orașului asigură un decor pentru intersecția personajelor disparate—și disperate—într-un moment crucial din istorie.”
Scheunemann, care a fost crescut în Germania, spune că “Berlinul s-a schimbat mult din 1989, având multă arhitectură nouă și renovări. Nu mai este același context, mai ales în orașul vechi. Asemenea context încă există în Budapesta, și se potrivește atât pentru Est cât și pentru Vest. Budapesta are niște clădiri abandonate superbe, care au exterioare vechi extraordinare și un interior în ruină care se potrivesc minunat ca fundal. De asemenea, orașul este mult mai dens, cu străzi înguste, ceea ce este mai cinematic pentru un film cu spioni.”
Capitala Ungariei a fost “îmbrăcată” pentru a înlocui Londra și Parisul, întrucât unele străzi mai largi seamănă cu Parisul.
Pe străzi, Scheunemann și departamentul de design au reconstruit un Zid al Berlinului din lemn de 76 de metri lungime și 3 metri înălțime. Construit în câteva secțiuni pentru a fi portabil, această versiune cinematică a fost mutat în diferite locații din Budapesta ca fundal pentru scenele care se filmau lângă graniță.
Artiști de graffiti locali au fost angajați pentru a picta baricadele în același mod în care cetățenii și vizitatorii s-au exprimat cu zeci de ani în urmă pe Zidul Berlinului, care a fost construit la 0,6m pe teritoriul Germaniei de Est, și nu exact pe graniță. Zidul a devenit o pânză irezistibilă atât pentru artiștii internaționali cât și pentru cei locali, creând desene, picturi și inscripții memorabile. Multe dintre ilustrații batjocoreau guvernul din Germania de Est, ca aceea cu o săgeată care indica: “Paradisul socialist: 10 metri.”
Totuși, securitatea era necruțătoare în privința forței pe care o exercita pentru a preveni germanii din Est să se apropie de Zid, să îl escaladeze și să fugă. Mitraliere, oameni de veghe și câini erau presărați pe bucata de pământ cunoscută sub numele de “Pământul nimănui.” De-a lungul timpului, 130 de germani din Est au murit încercând să evadeze.
Zidul departamentului lui Scheunmann a fost dus în al șaselea district pentru o scenă emoționantă filmată pe timp de noapte în care Zidul într-un final începe să se destrame. Producția a refăcut scena din 9 noiembrie 1989, momentul când toată lumea s-a uitat cum germanii aclamau în timp ce distrugeau bucăți din Zid folosind baroase și dălți. Pentru mulți, acesta era primul pas în reunirea cu familia și prietenii de care fuseseră separați cu forța.
În timpul pre-producției, când Leitch a văzut de ce era capabilă Theron, acesta a creat o scenă de luptă care a durat șapte minute și jumătate în care Broughton îi anihilează pe cei care voiau să o omoare într-o clădire abandonată.
Fiecare scenă în care Broughton se luptă, aceea este Theron. Aceasta are cunoștințe de balet și s-a antrenat cinci ore pe zi timp de trei luni—și de memorarea coregrafiei complexe—care au ajutat-o să reușească. Publicul nu a văzut-o niciodată atât de intensă, vulnerabilă și pură.
De fapt, Theron a început antrenamentul la mai puțin de două luni de la terminarea „Mad Max: Drumul Furiei” și s-a luptat împotriva lui Keanu Reeves la sala de instrucție pentru cascadori a lui Leitch și Stahelski (87Eleven Action Design) în timp ce Reeves se antrena pentru „John Wick 2”.
Jonathan Sela s-a asociat cu regizorul de ani—mai recent în „John Wick” și „Deadpool 2”. Angajamentul lor de a filma scene de luptă este de neegalat și publicul simte că nu există nicio modificare pe măsură ce sunt atrași în această lume.
Leitch, căutând să găsească scene de acțiune cu Theron, a fost surprins de angajamentul actriței față de rol așa că a extins scenele de luptă, ajustând antrenamentul lui Theron cu potențialul pe care l-a văzut în ea: “Are o abilitate atletică excepțională; realizând că ar fi o pierdere să nu ne folosim de acest lucru, am modificat coregrafia de luptă și instrucțiunile pentru echipa de cascadori: ‘Fă-o în stil mare și mărește-o!’”
Sub îndrumarea lui Leitch, regizorul de cascadorii și regizorul celei de-a doua echipe de filmare, Sam Hargrave—care îl joacă pe James Gasciogne în film—a stabilit ritmul distribuției încet și metodic. Întotdeauna în siguranță, i-a ajutat să ajungă la un nivel la care nu și-au imaginat niciodată că pot ajunge. Hargrave numește stilul lui Broughton: “complexul lui John McClane: ar merge și pe cioburi pentru a câștiga.”
Broughton se folosește de tot ceea ce o înconjoară—de la tirbușon la furtun—pe post de armă. Părăsind Berlinul cu dinții ciobiți, Charlize a știut când să tragă linie… oarecum. Dublura sa, Monique Ganderton, a sărit de la etajul patru al unei clădiri folosindu-se de un cablu și a intrat prin etajul al doilea.
“Broughton este foarte în formă, atât personal cât și profesional, iar Charlize a lucrat constant cu echipa de cascadori ca să învețe mișcările și să participe la pre-vizualizarea videoclipurilor înainte de secvențele de luptă,” spune Leitch. “Încep cu o demonstrație iar apoi accelerează. Este foarte fluidă și precisă și înțelege cum și unde să aterizeze pentru a avea un impact puternic care să fie redat pe cameră.”
Acest lucru a făcut ca scenele să curgă, iar rezistența lui Theron a completat perfect stilul lui Leitch. Acesta spune că: “Sunt mai puține ‘șiretlicuri ’ decât este obișnuit publicul. Am putut face mișcări mai complexe și cadre mai lungi datorită abilității, atitudinii și fizicului ei. Cei care merg la film o vor vedea cu adevărat pe Charlize în acțiune în rolul lui Broughton.”
Trasând o linie pentru eroine de acțiune cu interpretarea din „Fury Road”, Theron a fost hotărâtă să ridice propria ștachetă prin rolul din acest film. Când nu face exerciții fizice, se antrenează cu un instructor de dialect care îi rafinează accentul britanic pentru rolul lui Broughton… și de asemenea învață să spună replicile perfect în alte limbi, inclusiv rusă.
Piscina era lângă un râu; localizată într-un complex urban imens pe Margaret Island (cunoscut sub numele de Margit Sziged), complexul olimpic învecinat cu Dunărea în Budapesta, care a găzduit producția timp de zece săptămâni. Locațiile din jurul orașului au fost complimentate de scene de sunet care au fost filmate la Origo Studios, înainte ca producția să se mute la Berlin.
Secvența crucială care reunește personajele lui McAvoy, Theron și Marsan a planat ca cel mai mare obstacol logistic al filmului. Aproximativ 400 de figuranți au fost chemați, decorațiile ar fi trebuit să fie aranjate peste tot pentru că personajele, camera video și mașinile de secol XX trebuiau să fie la vedere.
A fost decis ca multe dintre acele mașini să fie reîncarnări ale unui model de mașină numit Trabant. Poreclit “Trabi,” acesta era cel mai folosit vehicul din Germania de Est de la vremea aceea, făcut în Saxonia și vândut în alte țări din blocul sovietic. Motorul zgomotos avea puțină putere și scotea multe gaze de eșapament. Corpul mașinii era alcătuit din Duroplast, un plastic reciclat. Toate aceste lucruri au făcut ca această mașină să fie subiectul unei afecțiuni derizorii…și o mașină de colecție.
Coordonatorul mașinilor Zsolt Somogyi a constatat că germanii din est așteptau trei-patru ani pentru a avea un Trabi, așa că mașinile erau foarte valoroase și foarte bine îngrijite. Pentru a cumpăra 36 de mașini, echipa lui Somogyi a dat anunțuri și au răscolit provincia din Ungaria, bătând la uși cu oferte de cumpărare sau închiriere a mașinilor pe care le văzuse parcate pe stradă. Aceste mașini vintage aveau diferite grade de folosință, dar ar fi oferit autenticitate chiar dacă nu se mișcau; pe parcursul filmărilor, 500 de vehicule au fost găsite de echipă.
Pentru această secvență complexă, un vehicul special cu o cameră video a fost construit pentru o filmare din mai multe unghiuri care pune publicul în mașină— deși în acest caz nu în Trabi. Cascadorul Andrew Comrie explică: “Dispozitivul adiacent este în esență o remorcă joasă care ajută șoferul care nu se vede pe ecran să conducă hidraulic dispozitivul în timp ce actorii sunt pe ecran și stau în mașină. O cameră mini Alexa este montată în mașină pe un sistem cardanic pentru a permite mișcarea în toate direcțiile, și capsula șoferului poate fi configurată pentru a fi așezat pe dispozitiv, sau pe una din părțile acestuia. Are o flexibilitate formidabilă pentru a filma în orice direcție.”
Dispozitivul permite ca cinci membri ai echipei să fie ascunși la bord în timp ce pun în funcțiune ștergătoarele, geamurile și camera, care poate fi refocalizată de-a lungul a numeroase cadre. Echipa care se ocupa de urmăriri a repetat în aer liber câteva zile pentru a perfecționa coregrafia și rutele înainte de a începe filmarea în oraș.
După ce cele zece săptămâni din Budapesta s-au terminat, au luat un avion spre Berlin. Dar vântul puternic a făcut ca zborul să fie redirecționat către Hamburg, forțând echipa și pe Theron să călătorească timp de șase ore pe uscat. “Nu a zis nimeni nimic despre ‘orașul cu cel mai mare vânt,’” râde Schwerin.
Filmarea de o săptămână din Berlin a purtat echipa către cele mai cunoscute obiective, precum Alexanderplatz, Kaiser-Wilhelm-Gedächtnis-Kirche, Weltzeituhr, Turnul de televiziune din Berlin și aeroportul Tempelhof. Continuând tradiția scenelor riscante, cascadoriilor palpitante și mișcărilor surprinzătoare până la sfârșitul filmărilor, o scenă a fost filmată de pe acoperișul clădirii Berliner Verlag.
Despre actori
Actrița născută în Africa și câștigătoare a Premiului Oscar Charlize Theron (agentul Lorraine Broughton/producător) este una dintre cele mai celebre actrițe din zilele noastre, captivând publicul cu abilitatea ei de a portretiza diferite personaje. De-a lungul timpului, Theron a apărut în numeroase filme, inclusiv „Avocatul diavolului”; „Legea pământului#; mult-aclamatul film „Monstru”, pentru care a câștigat un premiu Oscar, un Glob de Aur, un premiu SAG și două premii Film Independent Spirit; „Ținutul din Nord”, pentru care a câștigat o nominalizare la Premiile Oscar, un Glob de Aur, un premiu SAG și un premiu Critics’ Choice pentru Film; „Hancock, Tânăra Adultă” pentru care a fost nominalizată la Globurile de Aur; „Eu, Peter Sellers” de HBO, pentru care a fost nominalizată la Globurile de Aur, la SAG și la Primetime Emmy; „Albă ca Zăpada și Războinicul Vânător”; „Urma scapă turma”; „Mad Max: Drumul Furie”i; „Locuri întunecate”; „Războinicul Vânător și Crăiasa Zăpezii”; „Kubo și lăuta magică”; „The Last Face”; și „Furios și Iute 8”.
Mai mult decât cariera de succes ca actriță și implicarea în compania de producții Denver & Delilah, ea este și ambasador ONU al păcii și fondatoarea Charlize Theron Africa Outreach Project (CTAOP). Misiunea CTAOP este de a proteja tinerii din Africa de HIV prin organizațiile implicate în comunitate. CTAOP este un mijloc prin care comunitățile îi ajută pe tineri în prevenirea răspândirii HIV.
Actorul nominalizat la Globurile de Aur, James Mcavoy (David Percival) a câștigat inimile publicului american cu interpretarea din filmele „Ultimul rege al Scoției” și „Remușcare”. Fiind denumit “Cel mai bun tânăr actor britanic din zilele noastre” de revista Empire, McAvoy continuă să își testeze limitele cu o varietate mare de muncă pe scenă, televizor și film și este cunoscut ca unul dintre cele mai promițătoare talente din actorie. McAvoy a jucat recent în thrillerul lui M. Night Shyamalan „Split”, care a încasat mai mult de 270 milioane de dolari la box office. Urmează să joace în „Submergence” împreună cu Alicia Vikander.
În timp ce McAvoy și-a început cariera în teatru, a devenit popular pe micile ecrane în urma interpretării rolului lui Josh în adaptarea din 2002 făcută de Channel Four a romanului „Dinți Albi” de Zadie Smith. În toamna anului 2003, McAvoy a jucat rolul lui Dan Foster în serialul BBC câștigător al unui premiu BAFTA, „Jocuri cu moartea”. Serialul a rulat în Marea Britanie și în BBC America și a devenit unul dintre cele mai de succes seriale britanice de export din ultimii zece ani. De asemenea și-a lăsat amprenta asupra proiectelor de televiziune precum drama din Primul Război Mondial „Regeneration” și „Camarazi de război”.
În 2014, McAvoy a continuat cu rolul Profesorului Charles Xavier în mult-anticipatul film de 20th Century Fox’s, „X-Men: Viitorul este trecut”, care a încasat peste 90 de milioane de dolari la box-office-ul intern în weekend-ul de deschidere, fiind pe al doilea loc din punctul de vedere al încasărilor francizei. De asemenea, a jucat rolul polițistului corupt, Bruce Robertson în „Murdărie”, pentru care a câștigat un premiu BIFA pentru cel mai bun actor, Premiul London Critics’Circle Best British Actor of the Year și un Empire Award pentru cel mai bun actor. Filmul, în care McAvoy este și producător, a fost lansat în SUA în 2014 de către Magnolia Pictures. În 2014, a jucat și în „The Disappearance of Eleanor Rigby”, împreună cu Jessica Chastain.
Alte filme în care a jucat sunt: „Jane” (2007), „Blestemul Penelopei” (2008), „Wanted” (2008), „X-Men: Cei dintâi” (2011), „Complicele” (2011), „Gnomeo și Julieta” (2011), „Marea Cursă de Crăciun” (2011), „Bine ați venit în capcană” (2013), „Capcana minții” (2013), „Victor Frankenstein” (2015) și „X-Men: Apocalypse” (2016).
McAvoy s-a născut în zona Scotstoun din Glasgow, Scoția, în 1979 și este absolvent al prestigioasei Royal Scottish Academy of Music and Drama.
John Goodman (Emmett Kurzfeld) își amintește ziua din 1975 în care a plecat din orașul natal St. Louis pentru a merge la New York, înarmat doar cu o diplomă de la Southwest Missouri State University, 1.000 de dolari împrumutați de la fratele său și visul de a ajunge actor. Nu a vrut să privească în urmă și să de întrebe “Ce-ar fi fost dacă…” Așa că și-a făcut rondul, a lucrat în locuri ciudate și a încercat să rămână ocupat. Și este ocupat încă de atunci.
În 2016, Goodman s-a întors pe scena de pe Broadway în noua variantă a piesei „The Front Page” de Ben Hecht și Charles MacArthur, în care au jucat și Nathan Lane și John Slattery.
Recent și-a făcut debutul pe West End în piesa „American Buffalo”, la Wyndham Theatre în Londra.
Cele mai recente filme includ: „Kong: Insula Craniilor”, de Warner Bros. „Patriots Day” de CBS și thrillerul „Strada Cloverfield 10”. În 2010, a jucat în „The Seagull”, regizat de Mike Nichols și pus în scenă de New York Shakespeare Festival Central Park. Anul următor, a jucat în piesa „Resistible Rise of Arturo Ui” de pe Broadway.
Sofia Boutella (Delphine Lasalle) este un talent multi-fațetat a cărei carieră este un exemplu de versatilitate artistică dar și de farmec și putere magnetică.
Boutella lucrează în prezent la două filme: „Hotel Artemis” de Drew Pearce în care joacă împreună cu Jodie Foster și în adaptarea pentru HBO a „Fahrenheit 451”, în care joacă împreună cu Michael Shannon și Michael B. Jordan.
Boutella a jucat recent în „Mumia”, o nouă versiune cinematografică a celebrelor filme. Boutella joacă împreună cu Tom Cruise și Russel Crowe și a jucat rolul lui Ahmanet, o luptătoare neînfricată și urmașă la tronul tatălui ei, fiind predestinată să devină prima femeie faraon. Universal Pictures a lansat filmul pe 9 iunie 2017.
Anul trecut, Boutella a jucat în „Star Trek: Dincolo de infinit!”, cel de-al treilea film din franciza „Star Trek” deținuto de Paramount. A jucat împreună cu Zoe Saldana, Chris Pine, Zachary Quinto, Simon Pegg și Idris Elba. Înainte de acesta, a jucat în filmul „Kingsman: Serviciul secret” de Matthew Vaughn, bazat pe banda desenată de Mark Millar, care urmărește o organizație de spioni super-secretă care recrutează un băiat nerafinat dar cu perspective, iar în acest timp apare o amenințare, un geniu al tehnologiei cu o minte bolnavă.
Alte filme în care a jucat Boutella sunt: „Jet Trash” de Henri Belleville în care joacă împreună cu Robert Sheehan, „Dansul străzii 2” în rolul Evei și în filmul francez „Le Defi” în care joacă rolul lui Samia.
Despre producători
David Leitch (regizor) și-a făcut debutul în 2014 cu filmul apreciat de critici, „John Wick”, pe care l-a regizat împreună cu Chad Stahelski.
În acest an, Leitch a fost producător executiv al filmului „John Wick 2”, care a fost lansat de Lionsgate. În continuare, Leitch va juca în anticipatul film „Deadpool 2”, în care joacă Ryan Reynolds, Morena Baccarin și Josh Brolin. 20th Century Fox și Marvel au stabilit data lansării francizei cu super-eroi pe 1 iunie 2018.
Înainte de a deveni regizor, Leitch a petrecut mai mult de zece ani în domeniul cascadoriilor și a fost dublura lui Matt Damon și Brad Pitt în filme precum „Ultimatumul lui Bourne”, „Fight Club – Sala de lupte”, „Domnul și doamna Smith”. De asemena, a fost coregraf de bătăi, coordonator al echipei de cascadori și regizor celei de-a doua echipe de filmare în filme precum: „Ninja Asasin”, „Mecanicul”, „Hansel și Gretel: Vânătorii de vrăjitoare”, „Wolverine”, „Un știrist legendar 2”, „Ţestoasele ninja”, „Ţestoasele Ninja 2”, „Căpitanul America: Război civil” și „Jurassic World” sunt doar câteva.
Fiind un artist de arte marțiale, Leitch și partenerul său, Stahelski, dețin compania 87Eleven Action Design.
Kurt Johnstad (scenarist/producător executiv) este a fost format de copilăria sa din Vestul Mijlociu, unde a fost crescut la o fermă de vaci și apoi a absolvit de la California School of Arts. După un deceniu ca asistent de regie, Johnstad a făcut tranziția către scenarist.
Începând timpuriu cu o colaborare cu Zack Snyder în filmul „300 – Eroii de la Termopile”, acest film l-a pus pe Johnstad pe harta de la Hollywood. Johnstad a scris scenariul pentru filmul „Act of Valor” regizat de Scott Waugh și Mouse McCoy. În acest film au jucat forțele speciale ale marinei SUA, așă că acest lucru l-a ajutat pe Johnstad să onoreze lunga sa prietenie cu Operațiunile Speciale.
Apoi a urmat blockbuster-ul „300: Ascensiunea unui imperiu” în regia lui Noam Murro. În continuare, în iarnă a început să filmeze drama „The Last Photograph” de Snyder.
Recunoașterea pentru această traiectorie a carierei sale a venit în 2011, când Johnstad a fost selectat ca unul dintre “Top 10 scenariști ce merită văzuți” de către Variety. Muna sa constantă de scriitor l-a ajutat să colaboreze cu Warner Bros., Paramount Pictures, Universal Pictures, New Regency, Sony Pictures, Focus Features, Lionsgate și Legendary Pictures, precum și alte companii de producție respectabile precum: Cruel Films, Lin Pictures, Temple Hill Entertainment, Denver and Delilah Films, Matt Tolmach Productions, Mad Chance Productions, Thunder Road Films și Imagine Entertainment.
Anthony Johnston (bazat pe romanul grafic Oni Press “The Coldest City,” scriitor ) este un sciitor de best-sellere pentru New York Times, cu titluri precum “The Coldest City,” “Wasteland,” “Daredevil,” și jocul video “Dead Space.” A adaptat mai multe cărți scrise de Anthony Horowitz, a colaborat cu legendarul Alan Moore, iar cărțile sale au fost traduse peste tot în lume. Trăiește și lucrează în Anglia.
Sam Hart (bazat pe romanul grafic de la editura Oni Press, “The Coldest City,” ilustrator) s-a născut în Marea Britanie și trăiește în Brazilia. Lucrările sale includ: include “Starship Troopers,” “Judge Dredd,” “Outlaw: The Legend of Robin Hood,” “Excalibur: The Legend of King Arthur” și “Messenger: The Legend of Joan of Arc.” Totodată, desenează benzi și predă concepte artistice și narative.
În 2003, Eric Gitter (producător) a format o companie numită Closed on Mondays Entertainment (cunoscută acum ca TGIM Films), o companie de producere creată special pentru a ajuta creatorii să aducă la viață titlurile lor în alte medii decât cărțile de benzi desenate. Acest plan a condus direct la crearea „Atomic Blonde: Agenta sub acoperire”.
În 2010, Gitter a fost producătorul filmului „Scott Pilgrim împotriva tuturor” pentru Universal Pictures, în regia lui Edgar Wright, bazat pe romanul grafic cu același nume. Gitter și-a început careiera prin producerea filmului „O de la Othello”, adaptarea piesei lui Shakespeare, “Othello,” în care au jucat Josh Hartnett, Julia Stiles, Mekhi Phifer și Martin Sheen. Gitter a produs de asemenea „Fire de iarbă” regizat de Nelson, în care a jucat Edward Norton.
Desemnat ca fiind “Top 10 producători de la Hollywood care merită văzuți” în 2010 de către revista Variety, Gitter a aplicat planul său și în televiziune. În prezent lucrează la dezvoltarea romanelor grafice și benzilor desenate „Hawaiian Dick” (Glen Mazzara) și „The Beauty” (Ryan Murphy).