Atât de fragedă
Elogiul adus femeii de Mihai Eminescu, în interpretarea trupei Mondial şi însoţit de reprezentări artistice
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,
Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.
Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.
Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană –
Unde te duci? Când o să vii?
fără voturi
Încarc...
… s-atârnă sufletu-mi de… vorbe
Cine, in ziua de azi, s-ar mai gandi sa puna pe muzica versuri de Eminescu??
Superbă îngemănarea celor două,de fapt,trei arte
oezia,pictura şi muzica!Şi dacă ne mai gândim că şi femeia
este şi muză dar şi artă ambientală (scuzaţi barbarismul verbal!),creşte potenţa artistică a videoclipului(să-i zicem aşa).Eu vă mulţumesc pentru această întâlnire!