8 martie 2013

Să fi fost Bardul o femeie?

Controversele legate de identitatea lui William Shakespeare nu mai sunt de mult o noutate. Considerat de mulţi un negustor cu puţină carte şi un actor din Stratford-Upon-Avon, acesta nu ar fi putut crea personal faimoasele capodopere care îi sunt atribuite. Experţii situaţi în tabăra anti-shakesperiană, printre care Sigmund Freud, Charles Dickens şi Mark Twain, au adus argumente legate de analiza pieselor de teatru care îi fac să creadă că autorul este o persoană cu educaţie, care a călătorit mult prin lume şi deţine informaţii laborioase despre viaţa complicată de la curte, lucru greu de crezut în cazul unui provincial obscur.

Unul dintre susţinătorul identităţii feminine a autorului creaţiilor shakespeariene este John Hudson, un cărturar englez, specializat în Shakespeare, care a declarat în „The Oxfordian” că dacă Amelia Bassano Lanier, fiica legitimă a unui muzician italian de la curtea reginei Elizabeta, nu a scris toate piesele, cu siguranţă a fost o colaboratoare foarte importantă. Se presupune că aceasta a fost amanta lui William Shakespeare, iar participarea sa ar explica referinţele muzicale şi italieneşti conţinute în piese şi sonete.

Amelia Bassano a fost crescută la curtea ducesei de Suffolk şi şcolită în greacă, latină şi studiul Bibliei, în adolescenţă devenind iubita crescătorului de şoimi al reginei. Hudson argumentează că piesele lui Shakespeare conţin 50 de referinţe la acest sport – depăşind cu mult pe cele ale contemporanilor lui – un apanaj destinat celor bogaţi şi nu unui individ anonim cum era Shakespeare. De asemenea, piesele conţin şi 2000 de referinţe muzicale – de trei ori mai mult decât în oricare altă creaţie a vremii, iar John Hudson îşi susţine ideea bazându-se pe faptul că familia Ameliei – tatăl, soţul, unchii şi cumnaţii – erau cu toţii muzicieni la curte. În plus, originea evreiască a Ameliei este dezvăluită în piesele lui Shakespeare în care se vorbeşte evrită. Niciun evreu nu îşi recunoştea deschis identitatea în Anglia elizabetană, comunitatea numărând în jur de 200 de persoane, iar dintre aceştia doar foarte puţini ştiau să-şi citească limba. Este prea puţin probabil ca Shakespeare să fi cunoscut acest lucru. Şi în cele din urmă, Hudson se întreabă de ce Shakespeare, ale cărui lucrări portretizează femei educate şi cu înclinaţii feministe, şi-a crescut propriile fiice analfabete, pe când Amelia Bassano a fost prima englezoaică care a publicat un volum de versuri în 1611.

În cadrul unei conferinţe privind legalitatea dreptului de autor a lui Shakespeare, scriitorul american Robin Williams susţine că bardul era o altă femeie, Mary Sidney Herbert, contesă Pembroke.

Mary Sidney este sora poetului elizabetan Sir Philip Sidney, ea însăşi poetă şi una dintre cele mai educate femei din Anglia, alături de Elizabeta I. Mary Sidney a avut motivul, mijloacele şi oportunitatea de a scrie piesele, căci era gazda unei şezători literare în locuinţa sa cu scopul de a eleva literatura engleză. Salonul ei literar a reprezentat o revoluţie în literatură, iar autoarea a fost prima figură literară feminină majoră din Anglia. Poate că este o coincidenţă, dar primele opt piese shakesperiene au fost publicate anonim, iar trei dintre ele aveau pe prima pagină o notă conform căreia au fost produse de „Oamenii lui Pembroke”, compania actoricească pe care Mary Sidney şi soţul ei o sponsorizau.

Mary Sidney în locul Bardului ar soluţiona o mulţime de mistere. Ar explica de ce Shakespeare a adresat sonetele de iubire unui bărbat mai tânăr (Sidney avea un iubit mai tânăr); prima compilaţie a pieselor sale din 1623 a fost dedicată conţilor de Pembroke şi Montgomery (fiii ei), iar Ben Jonson s-a adresat într-o cronică a culegerii cu „dulcea lebădă din Avon”. Sidney avea o moşie la râul Avon, iar simbolul ei personal era lebăda.

Mary Sidney este cea mai plauzibilă autoare, căci s-a născut trei ani înaintea lui Shakespeare şi a decedat la cinci ani după moartea acestuia. Când a suferit o serie de pierderi personale, piesele au devenit mai sumbre.

Însă atâta timp cât dovezile nu vor fi concrete, specialiştii îi vor lua apărarea bărbatului din Stratford. Intriga s-ar putea să fie la fel de nemuritoare ca şi lucrările Bardului, indiferent cine a fost acesta sau aceasta.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 3 voturi
Se încarcă...

2 comentarii la Să fi fost Bardul o femeie?

  1. Dan Costinaş a spus:

    A fost sau nu a fost. Iată întrebarea.

    «William Shaksper of Stratford was an actor and entrepreneur who had little education, never left England, and apparently owned no books. In the centuries since his death more and more questions have arisen about the true source of the plays and poetry conventionally attributed to him.»

    Nu fac parte dintre cei care-şi schimbă convingerile de la o zi la alta, dar recitesc o carte care — cel puţin la prima vedere — pare bine documentată…

    “Shakespeare” By Another Name, de Mark Anderson (Ed. Gotham Books, 2005)

    E notoriu faptul că primele tentative de contestare a marelui Will au apărut prin secolul al XVIII-lea, dar n-au avut ecoul scontat, cel puţin în lumea academică a vremii. A urmat o pauză.
    În ultimii ani asistăm la o adevarată avalanşă publicistică, se pare că există chiar un curent bine definit şi concertat, în care se încearcă promovarea ideii că autorul pieselor şi al versurilor (devenite celebre peste veacuri) ar fi fost cu totul altcineva, nicidecum “semi-analfabetul” din Stratford-upon-Avon. Sir Henry Neville a fost unul dintre “candidaţii” la paternitatea Operei. L-au urmat Francis Bacon, Christoper Marlowe şi chiar Elisabeta I (această din urmă variantă mi se pare cea mai fantezistă!)

    Cartea lui Anderson îl scoate în faţă pe Edward de Vere, Conte de Oxford (1550-1604) şi-şi argumentează propunerea în 598 de pagini. Vă recomand să citiţi şi eseul lui Alan Robinson pe aceeaşi temă: shakespearebyanothername.com

    Vedeţi aici părerea mea: http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=113699

    :)

  2. Dan Costinaş a spus:

    Scuze, dar nu mă pot abţine:
    În acest caz, dacă a fost femeie, cum s-ar numi? Bardă?

    :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook