10 noiembrie 2009

Ridendo la 40 de ani

La începutul lunii octombrie 2009 am avut bucuria de a fi martor ocular „la un moment fast al umorului românesc şi a celui bănăţean îndeosebi. O coincidenţă fericită şi poate nu întâmplătoare a făcut ca aniversarea să se întâmple exact în ziua în care…” „…în urmă cu 40 de ani, un grup de scriitori de la filiala Timişoara au avut iniţiativa de a înfiinţa un Cenaclu de satiră şi umor. Imediat li s-au alăturat scriitori şi graficieni satirici şi a început o activitate…” care atinge astăzi o vârstă unicat în epigrama românească, cu care doar Clubul epigramiştilor bucureşteni se mai poate lăuda (citatele aparţin, în ordine, domnilor G.Corbu şi I. Iacob-Bencei).

Încă de la sosirea în oraşul de pe Bega, în seara zilei de vineri 2 octombrie, ni s-a oferit dovada că „metronomul” Ionel Iacob-Bencei este un organizator unic în arealul epigramei româneşti, surprinzându-ne cu prezenţa concomitentă la manifestarea epigramatică, a umoriştilor din Republica Moldova şi din Serbia, instituind astfel „Axa Chişinău – Moisei (Bencei) – Uzdin”, o premieră pe care a pregătit-o, după cum ne-a mărturisit, încă din octombrie 2008, când a fost prezent la manifestări literare atât la Chişinău cât şi la Uzdin şi pe care a formulat-o aşa: „Treziţi-vă români din adormire!, / Ca să lăsăm acelora ce vin / O punte românească de iubire / Pe axa Chişinău – Moisei – Uzdin”. În plus, pe tot parcursul şederii noastre la Timişoara, aveam să ne convingem practic de autenticitatea sintagmei „Robul lui Dumnezeu şi al Epigramei” pe care apreciem (şi o vom demonstra în continuare) că Ionel Iacob-Bencei şi-o atribuie într-un mod cum nu se poate mai potrivit.

Începute vineri seara, schimburile de publicaţii şi cărţi între participanţi nu au contenit pe întreaga durată a întâlnirii epigramiştilor.

Ziua de sâmbătă, 3 octombrie 2009, a început cu tradiţionala fotografie de grup, lângă „Crucea înclinată” din faţa Catedralei, după care participanţii la manifestare s-au deplasat la sala „Lira” a Casei de Cultură a Municipiului Timişoara, unde a avut loc lansarea volumului aniversar / antologic „Ridendo la 40 de ani” şi s-a desfăşurat spectacolul de gală.

În holul Casei de cultură, între placa memorială dedicată epigramistului Dimitrie Jega şi bustul scriitorului Deliu Petroniu, au vorbit despre volumul lansat şi activitatea Cenaclului „Ridendo”, domnii George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România şi Simion Dănilă, scriitor, critic, publicist.

Subliniind că la manifestare sunt reprezentate douăsprezece judeţe (peste jumătate dintre filialele U.E.R.) şi două entităţi din spaţiul cultural românesc, deci se justifică aprecierea academicianul Mihai Cimpoi, care vorbeşte de o „epigramiadă unitară”, G. Corbu s-a referit la epigramă ca o „mişcare fenomen” în spaţiul românesc, ea fiind numită pe drept cuvânt „o floare de latinitate”, nume ca „Satiricon”, „Ridendo”, Cincinat (Pavelescu), ilustrând în chip cum nu se poate mai fericit perpetuarea acestui caracter.

Au fost trecute apoi în revistă momente prestigioase din activitatea cenaclului aniversat, cum ar fi: Cenaclul „Ridendo” a primit titlul de Membru de Onoare al U.E.R., la împlinirea a 30 ani (1999), acelaşi titlu primindu-l Ştefan Popa-POPA’S (1999) şi Ionel Iacob-Bencei (2000, la 60 de ani); au primit Diploma de Merit a U.E.R., prin Ioan Fărcaş şi George Lungoci (2009, la 80, respective 85 de ani); Ionel Iacob-Becei a primit premiul pentru activitatea managerială de cenaclu pe anul 2008; editarea de volume de epigramă, începând cu “Dansul săbiilor” (1975, Ion Velican şi Ion Arieşanu), urmate imediat de un set de şase plachete (Ion I. Mioc, Victor Gorşcovăz, Maliu Bogoe, George Lungoci, Ioan Martin şi poetul dialectal Marius Munteanu); volumul unicat “Epigramiştii din Banat”, primul care pune în valoare o zonă istorică, meritul fiind al autorilor I. Mioc şi I. Iacob-Bencei (în 2008 a fost valorificată şi zona Olteniei, de către Petre Gigea-Gorun); volumul “Ridendo – 35” (2004, Bencei); volumul “Studenţi(me)a văzută de epigramişti”, de Şt. Buzărnescu şi I. Iacob-Bencei; vol. ”Epigrama iacobină de la începuturi până azi” (2006, Bencei); noua carte, “Ridendo la 40 de ani” (2009, Bencei); instituirea din 2002 a premiului “Dimitrie Jega” pentru epigramă, acordat în premieră lui I.I.-Bencei, apoi au beneficiat George Petrone, Mircea Ionescu Quintus, Nicolae Petrescu, George Corbu, Efim Tarlapan. Cu un conducător ferm, dar corect, Cenaclul “Ridendo” este un exemplu de desfăşurare a activităţii, merită din plin felicitări şi urări de viaţă lungă.

La rândul său, scriitorul Simion Dănilă a subliniat meritul strângerii legăturilor culturale cu românii de pretutindeni, înaintea legăturilor politice, exprimându-şi nedumerirea pentru faptul că Uniunea Scriitorilor din România nu acordă atenţie epigramei şi poeziei în grai bănăţean, pe care personal le consideră specii ale geniului liric, iar autorii lor trebuie consideraţi poeţi. În acest context menţionează intrarea în acest an în U.S.R. a amfitrionului Ionel Iacob-Bencei, dar nu ca epigramist şi poet în grai, ci pentru altfel de scrieri. „La mulţi ani Ridendo”! Să păstraţi ştacheta cel puţin la nivelul actual.

Intrându-se în sală, s-a păstrat mai întâi un moment de reculegere în memoria membrilor Cenaclului „Ridendo” care ne-au părăsit de la ultima întâlnire (2004) până în prezent: Marius Munteanu, Ion Olariu, Dumitru Ivan-Teiu, Ion Cârdu, Grigore Nedelcu, Petru Ande.

S-a dat citire numelui sponsorilor şi li s-au adus mulţumiri.

Spectacolul care a urmat, desfăşurat în reprize, în scenariul şi regia celor trei mari epigramişti din Banat (Ionel, Iacob şi Bencei), a cuprins: audiţia imnului „Ridendo 40”, pe versurile şi muzica (tarantella) prof. univ. Mircea Aurel Ciugudean, interpret alături de Victor Georoceanu; prezentarea membrilor cenaclului aniversat printr-o cronică rimată semnată Nicolae Andronescu; recitalul epigramiştilor participanţi, cu câte patru epigrame, sau alte creaţii; acordarea premiilor concursului organizat cu acest prilej; acordarea de distincţii aniversare şi a unor diplome de excelenţă, de gratitudine şi aniversare; momente muzicale cu cantautorii Victor Georoceanu (versuri: Damian Ureche) şi Vasile Gondoci (versuri: Horia Vintilă şi Dumitru Dumitrică); un moment special l-a constituit duelul la scenă deschisă, prin care Gheorghe Bâlici, Ion Diviza, Alexandru Jivan şi Ionel Stoiţ, au încercat, fără succes spunem noi, să-i învingă pe cei trei renumiţi epigramişti timişoreni: Ionel, Iacob şi Bencei (care-au ripostat toţi trei ca unul).
Toţi cei prezenţi în sală şi-au adus aportul la recital şi au fost răsplătiţi cu premii şi/sau diplome, după cum urmează:

Premiile Festivalului: P. la tema „Omagiu conducătorului iubit” – Laurian Ionică (Boureni, Dolj); P. la tema „Concubinajul politic” – Gheorghe Bălăceanu (Iaşi); P. la tema „Epitaful reformei, sau tranziţiei, la români” – Ion Diviza (Chişinău); P. pentru grupaj (cele trei teme) – Mihai Sălcuţan (Buzău); P. Casei de cultură a Municipiului Timişoara – Dan Căpruciu (Galaţi); P. Cenaclului „Ridendo” – Nicuşor Constantinescu (Bucureşti); Menţiuni – Ştefan Al. Saşa (Ploieşti) şi Gheorghe Bâlici (Chişinău); P. ”Dimitrie Jega” pentru epigramă (fondat şi sponsorizat de Ştefan Popa-POPA’S, începând din anul 2002) – Petru Chira (Chişoda, Timiş); P.S. al juriului – Mihai Cimpoi (Chişinău, n-a putut fi prezent), pentru promovarea limbii române în Basarabia şi sprijinul acordat epigramiştilor din Republica Moldova în organizarea Festivalului de Epigramă „Donici, cuib de-nţelepciune”; P.S. acordat de Universitatea de Vest Timişoara (prof. univ. dr. Ştefan Buzărnescu) – Vasile Barbu-Baronu (Uzdin, Serbia), pentru promovarea poeziei dialectale şi a cauzei românilor din Serbia.

Diplomă de excelenţă: Mircea Ionescu-Quitus (Ploieşti, n-a putut fi prezent), Mihai Cimpoi (Chişinău, n-a putut fi prezent), Ştefan Popa-POPA’S (n-a putut fi prezent), Ionel Iacob-Bencei (înmânată de P. Dehelean); Distincţie aniversară: George Corbu (Bucureşti), Diplomă de gratitudine: George Lungoci – 85 ani, Nicolae Andronescu – 80 ani, Aurel Iancu – 80 ani, Ştefan Buzărnescu (n-a putut fi prezent), Victor Georoceanu – cantautor (toţi din Timişoara), Valerian Lică (Bucureşti, n-a putut fi prezent în sală), Efim Tarlapan (Cluj-Napoca, n-a putut fi prezent).

Diplomă aniversară: Eugen Albu (Cluj-Napoca), Constantin Mîndruţă (Piteşti), Ştefan-Cornel Rodean (Sibiu), Mihai Sălcuţan (Buzău), Ionel Stoiţ (Novi Sad, Serbia), Nelu Vasile (Turburea, Gorj), Viorel Pietrăreanu (Buzău), Vasile Gondoci (Lugoj), Petru Chira, Arcadie Chirşbaum, Mircea-Aurel Ciugudean, Traian Conciatu, Ion Crăciun-Petrişan, Corneliu-Ioan Iovuţa, Alexandru Jivan, Caius Rogobete, Ion-Petre Stoica (toţi din Timişoara).

Imediat după spectacol şi înainte de masa festivă, participanţii la manifestare au făcut un minitur al oraşului Timişoara, pe traseul Piaţa Sf. Maria – Iosefin – Freidorf – Calea Şagului – Cetate. Am reţinut de exemplu, că din Freidorf („Satul Liber”) era originară familia lui Johnny Weissmuller (1904-1984), înotător şi actor american, campion olimpic la înot (5 medalii de aur, în 1924 şi 1928) şi mondial (67 de recorduri mondiale!), popular interpret al rolului „Tarzan” în mai multe filme.

La masa festivă, alături de delicioasele şi mult prea îndestulătoarele preparate gastronomice şi vinul de Recaş, am avut bucuria de a-l aplauda din nou pe actorul George Lungoci, pentru inegalabila interpretare a „Clopotelor din Sărărie”, versuri de Theodor Speranţia (pe numele adevărat Theodor D. Neculce) şi am fost surprinşi de talentul interpretativ al unor confraţi, între care romanţele interpretate de Laurian Ionică ne-au dezvăluit o voce deosebită, cu care s-ar putea remarca în viitor la „Crizantema de Aur” de la Târgovişte, acolo unde compozitorul Mircea Aurel Ciugudean a fost deja laureat în 2007 şi este finalist în 2009. Şi pentru că tot am vorbit de Laurian, după premiul de la Timişoara s-a propus schimbarea numelui său în Laureat, naş de botez fiind Gheorghe Bâlici, fapt ce l-a determinat pe I.I.-B. să şarjeze: „Iete muică…: Domnul Laurian Ionică, / La „Ridendo” premiat, / Vrea acum să i se zică: / Dom’ IONICĂ LAUREAT…!”
În după-amiaza zilei de 3 octombrie, pe măsură ce majoritatea participanţilor la ediţia a V-a a „Întâlnirii epigramiştilor” se pregăteau să părăsească Timişoara, căci „Robul epigramei” îşi încheiase cu brio misiunea, am avut privilegiul de a mă număra printre cei invitaţi de „Robul lui Dumnezeu” Ionel Iacob-Bencei, de a lua parte la o vizită privată. Pornind din centrul municipiului, fără a cunoaşte destinaţia, am ieşit prin Calea Lipovei, am trecut prin zona rezidenţială Dumbrăviţa şi prin comuna Giarmata, pe teritoriul căreia se află aeroportul Timişoara, iar la un moment dat am virat spre dreapta, devenind instantaneu martori la consemnarea momentului „Bencei” al axei de acum consacrate, „Chişinău – Bencei – Uzdin”. Ne-am oprit mai întâi la Bencecu de Sus, apoi de pe deal, am admirat panorama satului Bencecu de Jos, localitatea natală a distinsului nostru amfitrion.

Atestată documentar încă din anul 1447, localitatea s-a numit la început Bencec. La venirea şvabilor în zonă, în 1794, aceştia s-au aşezat pe versantul opus al văii, faţă de vatra satului existent. O cruce marchează astăzi locul cimitirului şvabilor, care după numai treisprezece ani s-au mutat la circa 1,5 km depărtare, constituind un sat nou, numit Bencecu de Sus (sus pe deal), iar localitatea iniţială a devenit Bencecu de Jos, căreia astăzi localnicii îi spun simplu şi româneşte, Bencei. Apreciind că plecarea şvabilor din România a lăsat un mare gol din punct de vedere economic şi civic, gazda noastră, după ce ne-a recitat „Rondelul satului natal”, ne-a invitat să cunoaştem localitatea, unde am vizitat mai întâi biserica şi monumentul din faţa sa, dedicat eroilor locali pieriţi în luptele pentru neatârnarea neamului românesc.

Remarcabilă ni s-a părut pisania în versuri, purtând semnătura Iacob-Bencei, înscrisă la 7 septembrie 2008 (hramul ei este în prima duminică din septembrie): „Biserica e locul lăsat de Dumnezeu, / Să vindece, să ierte, s-aline ce e greu, / Aici ne-aducem pruncii spre unicul botez / Şi ca să aibă-n viaţă bisericescul crez, / Aicea vin creştinii-n sfintele duminici / La slujbe, spovedanii şi vii să te cuminici, / Perechile de tineri îşi fac un legământ / Tot în acest lăcaş, pornind pe drumul sfânt, / Iar când pe lumea asta n-avem nici rost, nici tihnă, / De-aici plecăm spre locul de veşnică odihnă, / Mărire Ţie, Doamne, şi Fiului mă-nchin / Şi Duhului cel Sfânt, în veci de veci, amin!”.

Sub aceeaşi semnătură, aveam să remarcăm pe una dintre laturile monumentului, copleşitorul epitaf „Când clopotele ţării încă bat / Chemându-ne la graniţă ca scuturi / Pe nemurirea ce v-a înălţat / Vă presărăm un milion de fluturi”, cu trimitere la cei circa un milion de români morţi pe câmpurile de luptă în cele două războaie mondiale, iar pe latura opusă a monumentului, o strofă dintr-un vechi cântec naţional „Nimic pe lume nu-i mai sfânt / Şi mai de preţ pe-acest pământ / Decât să mori ca luptător / Înfăşurat în tricolor”, reprodus din memorie de sora mai mare a dumnealui. Asemenea cântece patriotice erau specifice românilor care nu mai acceptau presiunea imperiului habsburgic, românismul manifestându-se puternic cu mult înaintea Marii Uniri de la 1918, dovadă că în 1896, când s-a pus în funcţiune tronsonul respectiv de cale ferată, halta din Bencecu de Jos s-a numit… BENCEI.

În zona haltei sunt mai multe izvoare cu „apă acră”, un fel de apă minerală, nepusă însă în valoare, spre deosebire de alăturatul „Parc de Vânătoare Pişchia”, unde am fost întâmpinaţi de domnul Ioan Oprea, directorul tehnic al Direcţiei Silvice Timiş, care ne-a prezentat casa ce a aparţinut Domeniului Regal, deci nu proprietăţii regelui, ci Proprietăţii Coroanei. Aici au fost primiţi după ultimul război, mulţi conducători de state, precum Hruşciov, Tito, Honecker, Jivcov, Giscard D’Estaing, Iliescu şi alţii. După 1989, casa a fost refăcută pentru vânătoare, zona fiind populată cu cerb carpatin, cerb lopătar, muflon, căprior, mistreţ, dar şi vânat mic, iepuri şi fazani. De remarcat că prima fazanerie din România a fost la Timişoara, în “Pădurea Verde”, de unde a fost mutată ulterior la Pişchia.

N-aş băga mâna în foc că măcar 1-2 fazani nu se aflau chiar în sala unde am fost primiţi şi nu mă refer neapărat la fazanii din farfuriile din faţa noastră, pentru că seara s-a încheiat cu o cină vânătorească, preparatele fiind udate din belşug cu vinuri de Buziaş. De fazan a cam căzut şi confratele Arcadie Chirşbaum, care, lepădându-se de “izmenele” pe care şi le-a expus la spectacolul de gală, a încercat să-l “împuşte” cu arma umorului pe Ionel Iacob-Bencei, armă pe care n-a reuşit totuşi să o mânuiască aşa de bine ca pe propria armonică, cu care s-a acompaniat interpretând melodii de petrecere, susţinut şi de cei prezenţi.

Între timp, “Cetăţeanul de onoare” al comunei Pişchia, adică Ionel Iacob-Bencei, îl aduse-se în sprijin pe primarul Ioan Sas, care i-a conferit cu acest prilej Diploma de “Oaspete de Onoare” domnului George Corbu.

Şi aici, cantautorul Vasile Gondoci ne-a delectat cu vocea-i limpede şi caldă, interpretând melodii pe versurile poeţilor Dumitru Dumitrică, Radu Cârneci şi Zorica Lascu (ulterior, maica Teodosia), dar şi pe catrene (rubaiate) ale poetului persan Omar Khayyam.

A treia zi, duminică 4 octombrie 2009, ni s-a oferit prilejul să ne reculegem la Mănăstirea Şag-Timişeni, la întoarcere am admirat bustul lui Ştefan Popa-POPA’S din faţa Complexului Aurora şi în final am fost conduşi la gară, unde, ca de obicei, ne-am convins că totul a decurs conform planificării, pentru că “Robul lui Dumnezeu şi al Epigramei”, IONEL IACOB-BENCEI, s-a bucurat şi de această dată când s-a văzut “scăpat” de noi.

Când am juns acasă, am revăzut cartea lui Tadeusz Kotarbinski, “Tratat despre lucrul bine făcut”, apărută în 1976 şi m-am convins încă o dată că în domeniul praxeologiei sau al teoriei generale a acţiunilor eficiente, e nevoie de un volum nou, modern, pe care să-l scrie distinsul confrate Iacob-Bencei, asta după ianuarie 2011, când se va retrage de la conducerea cenaclului timişorean.

Să le dea Dumnezeu sănătate şi viaţă lungă celor care au făcut posibilă inegalabila sărbătoare „Ridendo la 40 de ani”.

Vivat, crescat, floreat Ridendo!

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Se încarcă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook