30 septembrie 2011

Contagion: Pericol nevăzut

Unul dintre cele mai aclamate filme ale anului, „Contagion: Pericol nevăzut” are, din 30 septembrie 2011, premiera în România, în cinematografele: Hollywood Multiplex (Bucureşti şi Oradea), CinemaPro, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex, Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Cluj, Arad, Bacău, Brăila, Baia Mare, Timişoara, Iaşi, Piteşti), Cityplex (Constanţa), Odeon Cineplex Cluj, Cinema Phoenix (Paşcani), Centrul Cultural Eugen Ionescu (Slatina), Grand Mall Cinema (Satu Mare), Patria (Bucureşti şi Craiova), Cinema Florin Piersic (Cluj). Impresionanta distribuţie a filmului include atât actori laureati ai premiilor Oscar – Marion Cotillard, Matt Damon, Gwyneth Paltrow, Kate Winslet – cât şi actori nominalizaţi la mult râvnita distincţie – Jude Law, Laurence Fishburne, Elliott Gould, John Hawkes.


„Contagion: Pericol nevăzut” este un film cu un subiect oarecum clasic – sfârşitul lumii adus de neîndurătoarea luptă a omului cu viruşii. Câteva lucruri însă, dincolo de cele care erau foarte uşor de anticipat, sunt excepţional de bine făcute. Primul dintre acestea (şi cel mai evident) este distribuţia; actori tot unul şi unul, pentru roluri care nu mi-au părut a fi extrem de solicitante ori nemaipomenit de complexe. Dar fiecare îşi face foarte bine treaba şi rezultatul este remarcabil. Un al doilea element pe care l-am observat cu plăcere a fost lipsa scenelor vizuale violente şi sinistre, cu trupuri contorsionate, plăgi deschise, creiere mustinde, răni puroinde. Nimic din toate astea (cu vreo două-trei excepţii suportabile). Tensiunea se adună altfel, iar spaima îşi face loc în sufletul spectatorului fără să-i rănească ochiul. Mi-a plăcut foarte mult coloana sonoră şi mi s-a părut foarte interesant felul în care sunetul a lăsat din timp în timp loc tăcerii. Se aşternea ici şi colo câte o linişte bolnavă, insuportabilă, mai grăitoare decât orice ameninţare.

Note de producţie

„Mereu mi s-a parut captivant să văd oameni luptându-se cu o problemă majora care ameninta populatia globului, asumandu-si riscuri imense”, spune regizorul Steven Soderbergh, al cărui nou film, „Contagion: Pericol nevăzut” ridică întrebări despre ce s-ar putea întâmpla – la nivel personal, naţional şi global – dacă o boală necunoscută s-ar răspândi necontrolat. Cum ar începe? Cum s-ar transmite? Şi cum am face faţă?

Inspiraţia pentru filmul „Contagion: Pericol nevăzut” a venit în timpul unei simple conversaţii. În timp ce lucrau pentru proiectul precedent, Informatorul, Soderbergh şi scenaristul Scott Z. Burns au călătorit destul de mult. Burns îşi aminteşte: „Ne-am petrecut mult timp prin avioane şi am discutat despre cât de des se îmbolnăvesc oamenii, atunci când călătoresc. Ideea explorează vulnerabilitatea oamenilor în locurile publice. Sunt de părere că noi toţi, atunci când ne îmbolnăvim suntem tentaţi să ne gândim cu cine am vorbit, lângă cine am stat sau pe cine am atins, în ultimele zile. E normal.”

Respirarea aceluiaşi aer cu un pasager care are o boală contagioasă sau simpla atingere a obiectelor uzuale infectate cu bacterii, cum ar fi dacă aceste interacţiuni obişnuite, nevinovate ar transmite ceva letal? Şi dacă s-ar răspândi rapid, în lumea întreagă. Oamenii ar fi morţi înainte să-şi dea seama ce i-a lovit.

Dar şi mai înşelător, în decursul orelor dintre contact şi apariţia simptomelor, e imposibil să îţi dai seama cine a fost infectat… sau cine s-ar putea îmbolnăvi după aceea.

Matt Damon, care este unul dintre personajele principale din „Contagion: Pericol nevăzut” afirma: „Filmele lui Steven nu iartă nimic. Sunt puternice şi rapide. Pentru un astfel de subiect, care urmăreşte paşii evoluţiei infecţiei însăşi si felul în care lucrurile scapă rapid de sub control, te face să îţi doreşti ca acţiunea să se deruleze mai repede. Ştie exact cum să lase deschise mai multe fire ale poveştii şi să revină asupra fiecăruia la momentul potrivit. Povestea chiar are acţiune.”

„Nu ai ocazia prea des să faci un film despre probleme care să rezoneze cu fiecare individ şi care să fie de asemenea un thriller interesant,” spune Soderbergh. „Când am vorbit cu Scott să facem un film serios despre o pandemie, m-am gândit că, datorită lucrurilor care se întâmplă în lume, plus a evoluţiei din medicină şi tehnologie, va trebui sa avem o abordare ultra-realistă.” El recunoaşte: „Acum că am făcut cercetări, nu voi mai avea aceeaşi părere despre felul în care interacţionăm unul cu celălalt. Nu poţi intra în lumea aceasta, fără să te schimbe total şi să te facă să devii mai precaut.”

Această precauţie, una din temele filmului, este amplificată, pe măsură ce virusul se răspândeşte. Ceea ce face filmul „Contagion: Pericol nevazut înfricoşător”, este faptul că, deşi fictiv, este bazat ipoteze reale. „Este important ca aceste personaje să simtă ca nişte oameni şi nu doar ca medici experţi sau specialişti în domeniul lor,” spune Kate Winslet, care joacă în rolul unui agent ce se ocupă de cercetarea uneia dintre primele zone infestate. „Accesezi lumea acestei epidemii, prin intermediul oamenilor.”

Legat de pericolele recente ale bacteriilor rezistente la antibiotice si de problema omniprezentă a folosirii agenţilor biologici drept armament, „nu a trebuit să inventăm nimic din ceea ce nu este adevărat, astfel încât să dăm poveştii un aspect cât mai terifiant,” spune Gregory Jacobs, partenerul de producţie îndelungat al lui Soderbergh. „Îmi place un film bun cu zombi, dar ştim că nu este real. În acest caz, elementul surprinzător reiese din faptul că avem de-a face cu un lucru înfiorător ce se află chiar în curtea noastră şi care, se manifestă la început, ca o simplă răceală. Oamenii arată normal, sunt perfect funcţionali, aşa că se deplasează peste tot împrăştiind virusul fără să îşi dea seama. Nici un bolnav nu realizează că există un motiv de îngrijorare până nu ajunge în stare critică. Iar atunci este prea târziu.”

Producătorii Michael Shamberg şi Stacey Sher au fost la fel de intrigaţi de felul în care povestea surprinde cele mai mari temeri şi instincte de supravieţuire ale noastre. „Descrie nu numai felul în care un virus poate infesta populaţia într-un număr cutremurător, dar şi maniera în care acest lucru afectează viaţa de zi cu zi, când lucrurile familiare deodată devin nefamiliare fiindu-ţi frică să te întorci în propria casă, sau să îţi vezi prietenii, ” punctează Shamberg.

Experţii alocă o serie de evenimente acestui tip de scenarii: măsurat în zile, este momentul în care societatea începe să se distrugă. Magazinele rămân fără mâncare; băncile, şcolile, benzinăriile se închid; frontierele sunt blocate. Şi deşi o situaţie de criză îi face pe oameni să aibă mai multă compasiune, realitatea este de multe ori copleşită de panică, paranoia, şi de anarhie care rapid devine însăşi o ameninţare.
„Cred că va fi şocant, dramatic şi un pic deranjant,” spune Jude Law despre potenţialul impact al filmului asupra publicului. „De asemenea e relevant, în feluri la care nu te gândeşti neapărat în fiecare zi. Să nu pui mâna pe clanţe, să pui mâna la gură când tuşeşti … deodată, toate lucrurile astea mărunte încep să îţi stăpânească conştiinţa.”

Sher povesteste: „Steven întotdeauna îşi pune întrebările ‘Ce este real în asta, ce s-ar întâmpla cu adevărat şi ce ar spune ei?’ pentru că ceea ce este real, de multe ori este mai relaxant şi mai inteligent decât orice ai inventa. ” Având asta în minte, producătorii filmului au apelat la informaţiile primite de la Centrele de Prevenire şi Controlare a Bolilor(CDC) şi de la experţi ale altor boli infecţioase care au servit drept consultanţi tehnici ai proiectului – şi care au ajutat-o într-un final să ajungă la concluzia următoare „cred că problema pe care o ridică filmul Contagion: Pericol nevazut nu este dacă s-ar putea întâmpla sau nu. Se pune mai mult problema când. ”

Burns aprobă, citând, „Gripa Spaniolă a curăţat peste 50 de milioane de oameni de pe faţa pământului, 1/5 din populaţia întreagă, la momentul acela şi mai mult de jumătate au fost ucişi în timpul primului război mondial. Bolile s-au extins exponenţial. Durează doar 30 de paşi să sari de la 1 la 1 miliard. Perioada scurta de incubaţie favorizează acest lucru, fiind de doar 120 de zile.”

Burns a mai învăţat că aproape în fiecare săptămână apare un virus nou. „E ca şi cum ai încărca un pistol cu 52 de gloanţe noi şi ai ochi umanitatea, în fiecare an,” spune el.

„Tot ceea ce se întâmplă în film se poate întâmpla, sau deja se întâmplă, ceea ce reprezintă partea cu adevărat înfricoşătoare,” adaugă Ricky Strauss, unul dintre producătorii executivi al filmului, şi preşedintele companiei Participant Media, creată de către Jeff Skoll, pentru a sprijini filmele care aduc în prim plan probleme sociale importante. „După ce am lucrat cu Soderbergh şi Burns la filmul Informatorul!, Participant Media a venit în ajutor, pentru a sprijini dezvoltarea filmului Contagion: Pericol nevazut, punând la dispoziţia producătorilor filmului, relaţiile acestora cu oamenii de ştiinţă de la fundaţia Skoll Global Threats , care făceau cercetări în legătură cu pandemia.

Dar ştiinţa şi statisticile arată doar o parte a poveştii. Luptându-se să creeze o imagine pe care o numeşte „epică, dar totuşi intimă”, Soderbergh urmăreşte evoluţia pandemiei din câteva puncte de vedere extrem de personale. Astfel, Contagion: Pericol nevazut dezvăluie nu doar acte de curaj şi de sacrificiu din partea oamenilor normali şi a profesioniştilor care îşi asumă obligaţia de a-i proteja, dar şi alegerile greşite, făcute din punct de vedere sentimental, care i-au făcut să devină ceea ce sunt. El remarcă: „Fiecare personaj se confruntă cu aspecte din viaţa lui, aspecte care nu ar mai fi fost dezvăluite sau necontestate, dacă nu s-ar fi apărut această boală. ”

În centrul poveştii, se găseşte personajul lui Damon, Mitch Emhoff, un bărbat familist care vede întoarcerea acasă ca pe un coşmar, atunci când soţia sa Beth, interpretată de Gwyneth Paltrow, revine dintr-o călătorie de afaceri şi devine primul caz fatal al bolii misterioase.
Atunci când autopsia lui Beth îl şochează pe patologul local, acesta îi alertează pe cei de la CDC. Acolo, începe vânătoarea de răspunsuri, de vreme ce cercetătorii compară simptomele ei cu cele ale unor decedaţi recent, analizează mostre, şi încearcă să determine gradul ameninţării, deşi acesta continuă să evolueze. Între timp, directorul adjunct de la CDC, doctorul Ellis Cheever, interpretat de Laurence Fishburne, cântăreste consecinţele unei dezvăluiri complete, împotriva unei apropieri de tipul „aşteaptă şi vezi”, care ar putea salva mai multe vieţi, pe parcursul acestui drum lung.

La ordinul lui Cheever, dr. Erin Mears, interpretată de Kate Winslet, acceptă imediat primul ei caz important, în calitate de membru al departamentului „Epidemic Intelligence” din cadrul CDC, alături de primii respondenţi din acest segment. Dar parametrii jobului – şi riscurile sale – demonstrează că este vorba de cu totul altceva decât ce s-ar fi aşteptat fiecare dintre ei.

Simultan, la Organizaţia Sănătăţii Mondiale (WHO) din Geneva, apar o mulţime de cazuri noi in întreaga lume, în timp ce epidemiologul Leonora Orantes, interpretată de Marion Cotillard, munceşte rapid pentru a reconstitui itinerariul lui Beth din ultimele sale zile, unind punctele aleatorii si ajungand la punctul zero. Şi la pacientul zero.

Pe măsură ce virusul ucide rapid şi la întâmplare – apare un altfel de pericol neprevăzut, generat de un ziarist, Alan Krumwiede, interpretat de Jude Law. El este convins că guvernul ascunde adevărul şi chiar un posibil leac.

Deşi multe dintre problemele pe care le-a enunţat Krumwiede sunt reale, metodele sale favorizează alarma sub forma unui incendiu şi, spune Jacobs, „contribuie la atmosfera filmului de schimbare a tonurilor şi a nivelurilor, în acelaşi timp combinând drama, misterul şi thrillerul.”
„O parte a poveştii este felul în care informaţia se răspândeşte pe aceleaşi căi, acelea ale virusului: cine îl ia şi cum se intinde, cum se transforma pe măsură ce se mută de la un purtător la altul, sau de la o organizaţie la următoarea. Iar Krumwiede este imaginea acelei idei,” spune Soderbergh. „Pe asta ne-am concentrat de-a lungul filmului, folosind informaţiile ca pe o ştafetă dată de la o scenă la alta. Sunt atâtea elemente ajutătoare interesante. În această situaţie, este o problemă de viaţă şi de moarte, pentru că dezinformarea poate ucide. ”

„Steven mi-a trimis scenariul împreună cu un bilet în care scria, ‘Citeşte ăsta, apoi du-te să te speli pe mâini,'” spune Matt Damon râzând. „După ce am văzut filmul acesta într-un cinematograf plin cu străini, sunt sigur că gândul le va trece cu siguranţă şi lor prin minte.”

Actorul îşi descrie personajul, Mitch Emhoff, ca fiind un „om ca oricare altul, unul din cei care au de-a face cu epidemia. Într-un timp foarte scurt îşi pierde soţia şi fiul vitreg datorită virusului, rămânând cu singurul membru supravieţuitor din familie, fiica sa de 15 ani, Joy. Din momentul acela, tot ce contează pentru el este ca fiica lui să fie în siguranţă.”

Soderbergh explică, „Mitch nu face parte din lumea medicilor sau a oamenilor de ştiinţă, aşa că nu ştie ce se întâmplă, iar din punctul ăsta de vedere ne reprezintă pe majoritatea. Provocarea a fost să oferim rolului său un caracter dinamic, astfel încât să nu fie doar un actor pe baza căruia să se deruleze povestea, iar Matt a cooperat grozav. A înţeles ceea ce vroiam să facem în fiecare moment. Nu îţi dai seama niciodată când interpretează. Nu există orgoliu, sau conştiinţă, în interpretarea lui; e ca şi cum camerele de filmat nu ar fi acolo.”
„Mitch este reprezentantul publicului, cheia lor către poveste,” spune Sher. „Văzându-l cum face lucruri care, cu zile în urmă i s-ar fi părut imposibile, te face să te întrebi ce ai face să îţi protejezi familia şi să supravieţuieşti sau dacă ai putea să o faci cu aceeaşi cu aceeaşi doză de eleganţă şi curaj.”

Temele filmului, frica şi nesiguranţa, au dat buzna în casa şi relaţia dintre Emhoff şi fiica sa, interpretată de Anna Jacoby-Heron, în rolul său de debut. Demon spune, „A fost foarte uşor pentru mine să comunic, având în vedere că sunt tată. Deşi trec prin experienţa asta uluitoare, încă au de-a face cu probleme tipice dintre părinţi şi adolescenţi. Vrea să îl vadă pe prietenul ei, iar Mitch încearcă să o facă să înţeleagă gravitatea situaţiei, şi de ce până şi cel mai mic contact cu el, dacă este infectat, ar putea să o ucidă. Asta duce la momente încărcate emoţional.”

Mitch este nevoit de asemenea să aibă de a face cu noi adevăruri despre soţia lui.

Gwyneth Paltrow joacă acum din nou alături de Damon, pentru prima data de la succesul „Talentatul domn Ripley.” Ea declara: „Beth Emhoff e o mamă care munceşte, pe care publicul o cunoaşte când aceasta îşi face bagajul pentru a pleca într-o călătorie de afaceri în Hong Kong şi când se întoarce acasă. Deja este bolnavă, dar nu pare încă destul de grav, încât să o îngrijoreze.”

Deşi Beth moare devreme, ea rămâne un fir vital de-a lungul filmului, de vreme ce grupurile de cercetători de acasă şi de peste hotare lucrează pentru a identifica cu precizie rolul ei în epidemie. Soderbergh spune, „povestea lui Beth este dezvăluită gradual. Ea este direcţia principală din film a detectivului, misterul legat de cum a început totul, iar publicul află mai multe despre acest personaj, pe măsură ce se derulează acţiunea.”

Până la urmă, o serie de poze pe care Beth le face în timp ce vizita Asia ajută, mai târziu, să îi dea de urmă, descoperind astfel sursa infectării. Soderbergh i-a sugerat lui Paltrow să facă chiar ea pozele , în timp ce se afla acolo. Fiind prima dată în acel oraş, ea spune, ” Eram doar un turist în Hong Kong, care făcea poze. În acelaşi timp, am simţit un pic de presiune. Când Steven Soderbergh îţi dă sarcina de a face poze, ai face bine să te întorci cu ceva decent.”

Paltrow recunoaşte că personajul ei poate fi considerat într-un fel norocos să fie printre primele victime ale virusului în plină dezvoltare, pentru că cei care înfruntă cele mai grele situaţii sunt supravieţuitorii: „Începi să te întrebi ce ai face în situaţia aia, şi unde te-ai duce pentru apă curată şi mâncare. Te întrebi cât de pregătit ai fi pentru o situaţie de criză la nivelul acesta. Ne-am bazat foarte mult pe infrastructura societăţii, răspunsul este, cred, că vom intra cu toţii în multe belele.”

Omul de bază al acelei infrastructuri este directorul adjunct din cadrul CDC, Ellis Cheever, care se luptă să protejeze, să informeze şi să facă publice metodele în Statele Unite, chiar în mijlocul crizei care se derulează foarte repede. În rolul lui Cheever, Laurence Fishburne il descrie: „E un tip deştept, competent, este vocea poporului – unul dintre oamenii care se asigură că totul este sub control.”

„Laurence oferă o credibilitate reală, are o figură autoritară şi foarte impunătoare,” spune Soderbergh.

Cheever lucrează îndeaproape cu şeful său, Lyle Haggerty, dar deşi amândoi sunt fizicieni, prieteni şi uniţi de un scop comun, nu sunt întotdeauna de acord.

Experienţa lui Haggery din domeniul militar influenţează în mod negativ temerile cele mai mari din mintea sa, dând astfel o altă nuanţă situaţiei. Bryan Cranston, care joacă în rolul lui Haggerty, spune, „Avem de-a face cu probleme extrem de sensibile aici, ce au implicaţii globale. Trebuie să fii foarte atent cu răspândirea informaţiilor şi cu efectele sale de propagare asupra ţărilor din întreaga lume. Totul trebuie să fie exact, şi verificat de trei ori.”

Sub egida lor, cercetătorii lucrează fără încetare să izoleze, analizeze şi să creeze un vaccin împotriva agenţilor patogeni mortali, care sunt mereu cu câţiva paşi înaintea lor. Şeful în conducere şi expertiză, este rebela Dr. Ally Hextall, interpretată de Jennifer Ehle, care descrie laboratoarele din centrele de maximă siguranţă, ca fiind: „locul în care să te duci când n-ai nicio idee despre cum este transmis un virus de la o persoană la alta, despre provenienţa lui, cum se răspândeşte, cum se dezvoltă şi cum să îl opreşti.”

În timp ce Hextall şi echipa sa se întrec în a afla răspunsurile la aceste întrebări, Cheever se adresează presei din mijlocul acestei furtuni. Primind presiuni din toate părţile şi fără veşti solide de comunicat, trebuie să decidă în mod constant ce să declare şi totuşi să ascundă detalii în mod strategic, detalii care le-ar putea face mai mult rău decât bine.

Cheever a respectat protocolul ani de zile, fără să dezvăluie informaţii confidenţiale, care să părăsească biroul său. Dar atunci când primeşte informaţii care pot însemna viaţa sau moartea pentru femeia pe care o iubeşte, Aubrey, are de-a face cu o luptă interioară extrem de personală şi posibil dăunătoare: să îi spună ei – doar ei – ceea ce ştie înainte să facă public? Aubrey, interpretată de Sanna Lathan, înseamnă totul pentru el. Cu siguranţă poate avea încredere în ea că nu va spune nimănui. Dar scenaristul Burns, recunoaşte, „Aşa cum un virus nu poate fi capturat, tot atât de greu este să ţii un secret.”
„Această dilemă îi conturează personajul,” spune Fishburne. „Sarcina lui oficială este de a proteja oamenii, lucru pe care chiar îl ia în serios. Dar ca bărbat, are o obligaţie faţă de familia sa. Aşadar, se află într-o situaţie conflictuală şi are de luat o decizie grea.”

„Am făcut din asta slăbiciunea lui Cheever, pentru că reprezintă slăbiciunea oricui,” spune Soderbergh. „Dacă aş fi în aceeaşi situaţie, ce i-aş spune fiicei mele?”

Cheever este mai degrabă sfâşiat pentru că a ales-o pe Dr. Erin Mears să fie ofiţerul din cadrul „Epidemic Intelligence Service” care să se ocupe de investigaţii, dintre primii respondenţi din domeniu. Prin încredinţarea sarcinii acesteia, pe care şi-a dorit-o şi pe care a primit-o pe bună dreptate, fără să-şi dea seama şi-a pus în pericol destinul.

În rolul lui Mears, Kate Winslet e de părere că nu l-ar fi descurajat niciun moment pe ofiţerul începător, dacă ar fi ştiut adevăratul risc de la început. Studiind rolul, Winslet şi-a petrecut timp la CDC şi s-a întâlnit cu ofiţeri EIS din trecut şi din prezent, care i-au oferit adevărate sfaturi şi detalii, nu numai despre job, ci şi despre tipologia persoanei care se ocupă cu aşa ceva. „Unii dintre ei mi-au spus că se simt cei mai vii, atunci când sunt într-o misiune,” povesteşte ea. „Trebuie să fii extrem de hotărât să faci aşa ceva. Înseamnă sacrificarea multor ore de somn, a vieţii sociale şi inclusiv a propriei tale siguranţe, dar este o onoare să fii ales. Pentru asta se pregătesc toţi, iar asta e ceea ce îşi doresc ei să facă. Aceştia sunt oameni care pot fi trimişi în zone de război, unde a izbucnit un nou virus. Frica nu este o opţiune. Dacă o simt, învaţă să o alunge.”

„Mears serveşte drept o altă poartă pentru public,” spune Soderbergh. „Face parte din munca ei să explice partea macro şi micro a situaţiei simplu şi la obiect, recurgând chiar şi la situaţia în care distanţarea socială poate preveni răspândirea infecţiei. Dar are de-a face cu oameni panicaţi, care nu sunt întotdeauna raţionali.”

Cel mai important, „Se face înţeleasă chiar şi pentru cei neiniţiaţi, astfel încât să înţelegem importanţa, fără a fi copleşiţi de ştiinţă,” adaugă Winslet.

În rolul omologului lui Mears din Geneva, este Marion Cotillard care interpretează personajul Dr. Leonora Orantes. Din momentul în care apar semne de îmbolnăvire în Londra, Hong Kong, Tokyo şi în alte oraşe din întreaga lume, simultane cazurilor din U.S., Orantes începe să monitorizeze ordinea transmiterii. „În timp ce fiecare acţiune din film înaintează cu viteză, Orantes lucrează eficient înapoi în timp, pentru a dezvălui misterul provenienţei acestuia, acest lucru reprezentând cheia răspunsului la întrebarea unde va lovi mai departe.” spune Shamberg.
Cotillard spune, „A început cu Beth Emhoff. Beth a fost prima persoană cunoscută, care a murit din cauza virusului, aşa că Dr. Orantes îi urmăreşte itinerariul. Din fericire pentru ea, acum avem camere video peste tot, aşa că primul lucru pe care îl face este să studieze înregistrările din camerele de hotel, din lift şi din cazino.” Dar nici măcar asta nu o conduce mai aproape de adevăr. „Poţi descoperi un punct de contact dintre doi oameni, şi ştii că amândoi s-au îmbolnăvit, lucru care s-ar fi întâmplat oricum – întrebarea este, care pe care a infectat?”

„Între timp,” adaugă ea, „Timpul este duşmanul. Cu cât Orantes şi echipa sa se mişcă mai alert, cu atât se răspândeşte virusul şi mai repede. Oamenii mor iar disperarea se intensifică. Dacă nu mai exisă apă şi îţi este sete, vei lupta pentru apă.” Probabil că din cauza asta, explică mai departe, „Orantes e un personaj închis, foarte bun din punct de vedere profesional şi solitar. Dar ceva se întâmplă cu ea de-a lungul poveştii, care generează o schimbare importantă din punct de vedere emoţional… ceva ce nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi pornit în căutarea originii acestui virus.”

Alţi actori principali care i se alătură lui Orantes în sfera investigaţiilor sunt veteranul actor german Armin Rohde, în rolul supervizorului lui Orantes, Damian Leopold; şi Chin Han (Cavalerul negru), în rolul lui Sun Feng, legătura sa oficială cu Hong Kong şi Macau.

Distribuţia

Marion Cotillard (care o interpretează pe Dr. Leonora Orantes) a câştigat premiul pentru ,,cea mai bună actriţă la premiile Oscar, pentru rolul ei din 2007 în filmul „La Vie en Rose,” fiind prima actriţă care a câştigat un premiu Oscar pentru un rol în limba franceză. Pentru portretizarea captivantă a legendarei cântăreţe de origine franceză, Edith Piaf în acel film, Cotillard a primit de asemenea şi un premiu BAFTA, un Glob de Aur, un premiu César, a primit un premiu SAG, şi nominalizări la premiile Critics’ Choice Award. În plus, a fost numită Cea Mai Bună Actriţă de către critici şi organizaţii din toată lumea, inclusiv din partea Asociaţiei Criticilor de Film din Los Angeles, şi a celor de la Cercul Criticilor de Film din Londra.

Mai devreme anul acesta, Cotillard a apărut în filmul lui Woody Allen, „Miezul nopţii în Paris,” în alături de Rachel McAdams şi Owen Wilson, într-o comedie romantică, ce studiază iluzia pe care o au oamenii, aceea că o viaţă diferită de a lor, este mai bună. Înainte de asta, a fost văzută în filmul de succes al lui Christopher Nolan, „Începutul”, în care era partenera lui Leonardo DiCaprio, şi în „Minciuni nevinovate”, scris şi regizat de Guillaume Canet, care a avut lansarea în Franţa.
În prezent, Cotillard este distribuită în producţia lui Nolan, drama de acţiune “The Dark Knight Rises,” în care este partenera lui Christian Bale.

Printre alte filme în care a jucat, se numără seria franţuzească de succes „Taxi”, scrisă de Luc Besson; „Iubeşte-mă dacă poţi” al lui Yann Samuell; „Peştele cel mare” regizat de Tim Burton. A obţinut primul său premiu Caésar, pentru Cea Mai Bună Actriţă în Rol Secundar, pentru rolul său din filmul „O logodnă foarte lungă” regizat de Jean – Pierre Jeunet. A continuat cu rolul din filmul „Un an bun” regizat de Ridley Scott; „Inamicii publici” în regia lui Michael Mann şi în „Nine” regizat de Rob Marshall, o adaptare după muzicalul de succes. Rolul său din ultimul film, i-a adus Globul de Aur, nominalizări la premiile Critics’ Choice Award, şi de asemenea o nominalizare la premiile SAG, pentru Cel Mai Bun Rol Într-un Film Artistic.

În 2010, Marion Cotillard a fost numită Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, pentru contribuţia ei în îmbogăţirea culturii franceze. Născută la Paris, a studiat drama la Conservatoire d’Art Dramatique din Orléans.

Matt Damon (care îl interpretează pe Mitch Emhoff) a fost onorat pentru prestatia sa din ambele sale roluri, cele mai recente nominalizări fiind la premiile Oscar şi la SAG Awards, pentru Cel Mai Bun Actor în Rol Secundar, pentru portretizarea jucătorului de rugby sud-african Francois Pienaar în drama adevărată de viaţă „Invictus”, regizată de Clint Eastwood. În plus, a obţinut două nominalizări la premiile Globul de Aur în 2010: pentru Cel Mai Bun Actor în Rol Secundar în filmul „Invictus” şi pentru Cel Mai Bun Actor pentru filmul „Informatorul!” regizat de Steven Soderbergh. La începutul carierei sale, Damon a câştigat un premiu premiu Oscar pentru ,,cel mai bun scenariu” şi o nominalizare pentru ,,cel mai bun actor”, ambele pentru aclamata producţie „Good Will Hunting.”

Mai târziu, în anul 2011, Damon a jucat în drama regizată de Kenneth Lonergan ,”Margaret”, lansat pe 30 septembrie şi în comedia drama de familie „We bought a Zoo”, alături de Scarlett Johansson. De asemenea, şi-a împrumutat vocea în animaţia „Happy Feet 2” regizat de George Miller.

Mai devreme în acel an, Damon a jucat în thrillerul regizat de George Nolfi, „Gardienii destinului.” În 2010 a jucat în remake-ul clasicului western „Adevăratul curaj” regizat de fraţii Coen, în drama”Dincolo de viaţă” în regia lui Clint Eastwood şi în thrillerul de acţiune „Zona verde”, al regizorului Paul Greengrass.

În prealabil, a jucat în filmul regizat de Greengrass, „Supremaţia lui Bourne” şi în „Ultimatumul lui Bourne.” Damon a creat rolul lui Jason Bourne în blockbuster-ul de acţiune al lui Doug Liman din anul 2002, „Identitatea lui Bourne.”

Printre alte filme în care a jucat, se numără „Cârtiţa” regizat de Martin Scorsese, care a primit Oscarul pentru Cea Mai Bună Imagine, alături de Leonardo DiCaprio, Jack Nicholson şi Mark Wahlberg; thrillerul dramatic regizat de Robert de Niro „Agenţia secretă,” alături de Robert de Niro şi Angelina Jolie; şi în thrillerul geopolitic semnat Stephan Gaghan, „Syriana” cu George Clooney. De asemenea, Damon a făcut echipă cu Clooney şi Brad Pitt, „Ocean’s Eleven – Faceţi jocurile! ” regizat de Soderbergh, precum şi în următoarele părţi, ” Unsprezece plus una ” şi ” Ocean’s Thirteen – Acum sunt 13.”

Originar din Boston, Damon a urmat Universitatea Harvard, experimentând pentru prima dată actoria în cadrul teatrului American Repertory Theatre. Şi-a făcut debutul în cinematografie în filmul „Mystic Pizza”, urmat de rolul în „Codul de onoare”,
„Geronimo: O legendă americană ” regizat de Walter Hill, precum şi în seriale tv „Rising Son”, şi „Good Old Boys.” Prima dată a atras atenţia cu portretizarea unui veteran al războiului din Golf, copleşit de vinovăţie, din filmul „Curaj în linia întâi” din anul 1996.

Împreună cu prietenul său de-o viaţă, Ben Affleck, Damon a fost co-scenaristul aclamatei dramei din 1997, „Good Will Hunting”. În anul 1997, Damon a jucat în filmul regizat de Francis Ford Coppola, „Omul care aduce ploaia” şi a apărut în filmul lui Kevin Smith „Chasing Amy.”
Anul următor, Damon a jucat în rolul principal în drama premiată despre al doilea război mondial, „Salvaţi soldatul Ryan” regizat de Steven Spielberg, şi în drama „Quintă Royală,” alături de Edward Norton.

Damon a obţinut cea de-a treia nominalizare la Globul de Aur, datorită rolul său din filmul „Talentatul domn Ripley” din anul 1999, regizatde Anthony Minghella. Următoarele filme în care a jucat Damon includ „Dogma”,regizat de Kevin Smith, alături de Affleck, „Misteriosul Bagger Vance” în regia lui Robert Redford, „Pasiune neîmblânzită” regizat de Billy Bob Thornton, comedia fraţilor Farrelly „Lipit de tine,” „Fraţii Grimm” regizat de Terry Gilliam şi ” Confesiunile unei minţi periculoase ” în regia lui George Clooney.

Damon şi Affleck au fondat Casa de producţie LivePlanet, care a realizat trei sezoane ale documentarului “Project Greenlight,” nominalizate la premiile Emmy, în care se vorbea despre producţia filmelor independente de către scenarişti şi regizori debutanţi. Printre filmele menţionate în documentar, se numără „Vară furată,” ” The Battle of Shaker Heights ,” şi „Monştrii.” LivePlanet a realizat documentarul „Running the Sahara,” regizat de câştigătorul la Oscar James Moll. În plus, Damon este co-fondatorul organizaţiei non-profit Water.org, şi fondatorul organizaţiei umanitare Not on Our Watch.

Laurence Fishburne (care îl interpretează pe Dr. Ellis Cheever) a dobândit o experienţă impresionantă nu doar ca actor, ci şi ca producător şi regizor. În 1992, a câştigat un premiu Tony, o distincţie Drama Desk Award, un premiu oferit de Outer Critic’s Circle, şi un premiu Theater World, pentru portretizarea personajului Sterling Johnson în filmul ” Two Trains Running ” regizat de August Wilson. Apariţia sa în primul episod din serialul difuzat pe postul de televiziune Fox TV în anul 1993 „Tribeca”, i-a adus un premiu Emmy. Pentru ca statutul de triplu campion să fie complet, a fost nominalizat pentru premiile Oscar în 1993, pentru portretizarea lui Ike Turner, în „Eu, Tina Turner.”

Fishburne a primit încă o nominalizare Emmy pentru portretizarea lui Thurgood Marshall în ecranizarea produsă de HBO în rolul de one-man show în filmul „Thurgood.” A creat acest rol în anul 2008, la premierea de pe Broadway, adunând o nominalizare Tony pentru Cel Mai Bun Actor, şi un premiu Drama Desk şi Outer Critics’ Circle. În 2010, şi-a reluat rolul la teatrul Geffen Playhouse şi la Kennedy Center din Washington D.C.

Printre filmele recente în care a jucat Fishburne se numără „Predators”, „Transport blindat,” ambele în regia lui Nimró Antal. În 2008 s-a alăturat distribuţiei serialului de maximă audienţă „CSI: Crime şi investigaţii”, difuzat pe postul BBC semnând un contract de exclusivitate prin intermediul companiei sale de producţie Cinema Gipsy Production cu CBS Paramount Network Television. Printre producţiile semnate Cinema Gipsy, se numără „Akeelah şi cuvintele,” „De-a şoarecele şi pisica” şi „O dată în viaţă.” Tot în 2008, Fishburne a putut fi urmărit în box office-ul de succes „21: Şansa vieţii lui,” unde a jucat alături de Kevin Spacey. De asemenea s-a angajat să joace, regizeze şi să producă „Alchimistul,” în momentul de faţă în curs de realizare.

În 2006, Fishburne s-a reunit cu Angela Bassett, colega sa din filmul „Eu, Tina Turner,” în filmul „Akeelah şi cuvintele,” interpretare ce i-a adus premiul pentru Cel Mai Bun Actor la premiile Black Movie Awards din 2006. Filmul a avut un succes imens în cadrul premiilor, câştigând încă 3 premii, printre care şi premiul pentru Cea Mai Bună Imagine.
Imediat după, a fost protagonistul filmului „Misiune: Imposibilă 3,” şi al aclamatului film independent „Bobby,” pentru care a primit premiul pentru Cel Mai Bun Rol De Ansamblu.

În 2005, a jucat în ” Asalt asupra secţiei 13,” iar înainte de asta, a avut un rol esenţial în „Matrix”, ” Matrix – Reîncărcat” şi ” Matrix – Revoluţii.” De asemenea a apărut în controversatul „Misterele fluviului”regizat de Clint Eastwood şi în „Băieţi pe motoare.”

În 2000, Laurence şi-a făcut debutul regizoral, pe lângă cel de actor şi producător în filmul ” O data in viaţă.” Scenariul, pe care l-a scris, este o adaptare a piesei sale numite Riff Raff, în care Fishburne a avut rolul de actor, scenarist şi producător în anul 1994 şi pentru care a primit aprecieri şi care mai târziu a fost pus în scena teatrului New York’s Circle Rep Theater. Debutul de la Los Angeles a reprezentat prima producţie realizată sub egida L.O.A Production.

În 1999 a jucat la teatrul Roundabout de pe Broadway în rolul lui Henry al 2-lea în piesa „Iarna leului.” În plus, a jucat în „Mereu învins”, film pe care l-a şi produs, regizat de Michael Apted , produs pentru HBO. În 1997, Fishburne a primit o nominalizare la premiile Emmy şi un premiu la NNAACP Image pentru rolul principal din drama difuzată pe HBO „Miss Evers’ Boys,” a cărei peliculă a fost şi producător executiv. Bazat pe o poveste reală a controversatului studiu medical Tuskegee , „Miss Evers’ Boys” a fost premiat cu 5 distincţii Emy, printre care şi premiul pentru O Producţie de Televiziune Remarcabilă plus râvnitul President’s Award, care onorează un program ce vizează probleme de natură socială sau educaţională.

Filmografia lui Fishburne include” Event Horizon – Destinaţie mortală” în regia lui Paul Anderson, „Gangsteri” regizat de Bill Duke pe care l-a şi produs, comedia de acţiune „Vii sau morţi,” „Othello,” făcându-l primul afro-american care a jucat în rolul maurului, într-o producţie de pe marele ecran; filmul produs de HBO “Tuskegee Airmen,” pentru care a primit un premiu NAACP pentru imagine, precum şi nominalizări la Globul de Aur, Emmy, şi CableACE; „Conflicte între parteneri”; „Băieţii din cartier” şi „Strategia supravieţuirii,” rol ce i-a adus o distincţie la premiile NAACP Image; ” Searching for Bobby Fischer”; „Deep cover”; „O cauză dreaptă;” şi filmul nominalizat la Oscar, regizat de Steven Spielberg „Culoarea purpurie.”

Fishburne a fost ambasadorul organizaţiei UNICEF. În 2007, premiat de către universitatea Harvard cu distincţia Artistul Anului, pentru contribuţia sa uluitoare în cadrul Asociaţiei de Arte din America şi Internaţionale, precum şi pentru contribuţiile sale în acţiunile umanitare.

Jude Law (care îl interpretează pe Alan Krumwiede) este considerat unul dintre cei mai buni actori din Marea Britanie, având la activ o varietate considerabilă de roluri în filme şi piese de teatru.

Se alătură lui Guy Ritchie şi Robert Downey Jr. în filmul „Sherlock Holmes: A Game Of Shadows”, reluându-şi rolul din box-office-ul de succes internaţional „Sherlock Holmes.” Viitoarele sale proiecte includ drama misterioasă „Hugo,” regizată de Martin Scorseze în care joacă alături de Chloe Moretz; „360” al lui Fernando Meirelles unde joacă alături de Rachel Weisz şi Anthony Hopkins, şi „Anna Karenina” regizat de Joe Wright, ale cărui filmări încep din septembrie. În prezent joacă în piesa de teatru „Anna Christie” în partea de vest a Londrei.

Law s-a reîntors de curând pe scenă pentru a juca în rolul principal al producţiei semnată Wharehouse Production „Hamlet” scrisă de Shakespeare, mai întâi în partea de vest a Londrei, continuând apoi pe Broadway.

Pe marele ecran, Law a atras prima dată atenţia cu adevărat atunci când a jucat în rolul iubitului lui Oscar Wild, Lord Alfred Douglas, în filmul „Wilde,” din anul 1997, rol pentru care a primit o distincţie la premiile Evening Standard British Film. A continuat apoi să primească laude pentru prestaţia sa din filmul „Talentatul Domn Ripley,” regizat de Anthony Minghella. Rolul bărbatului de succes blestemat Dickie Greenleaf, interpretat de Jude Law, i-a adus acestuia nominalizări la premiile Oscar şi Globul de Aur, precum şi un premiu BAFTA pentru Cel Mai Bun Rol Secundar.

Law a fost onorat cu nominalizări la premiile Oscar, Globul de Aur, BAFTA pentru Cel Mai Bun Actor În Rolul Principal, pentru evoluţia sa din drama epică de război „Cold Mountain” din anul 2003, regizat tot de Minghella. A primit de asemenea o nominalizare la Globul de Aur pentru rolul său din filmul „Inteligenţă artificială,” în regia lui Steven Spielberg.

În 2004, Law a jucat în 5 filme diferite, dintre care în 2 intre care două au fost premiate pentru distribuţie: drama aclamată „Ispita” regizată de Mike Nichols, în care a jucat şi Julia Roberts, Clive Owen şi Natalie Portman, alături de care a câştigat premiul Naţional Board of Review, pentru cea mai bună distribuţie şi filmul biografic epic „Aviatorul”, care s-a bucurat de premiul Screen Actors Guild pentru cea mai bună interpretare actoricească. În acelaşi an, Law a jucat în „Alfie”, unde a interpretat rolul principal, în regia lui Charles Shyer; „Eu iubesc Huckabees” regizat de David O. Russell şi în „Căpitanul Sky şi lumea viitorului” la care a asigurat producţia. În plus, şi-a împrumutat vocea unuia dintre personaje în filmul „Lemony Snicket – O serie de evenimente nefericite.”

În vasta sa filmografie, se regăsesc „The Imaginarium of Dr. Parnassus” regizat de Terry Gilliam, „Provocări fatale” în regia lui Kenneth Branagh, pe care de asemena l-a produs; primul film în limba engleză al lui Kar-wai, „Iubire cu gust de afine,” comedia romantică de succes regizată de Nancy Meyer „Vacanţa”, în care joacă Cameron Diaz, Kate Winslet, şi Jack Black; ” Idilă prin efracţie ” regizat de Anthony Minghella, ” Drumul spre pierzanie ” regizat de Sam Mendes, cu Tom Hanks şi Paul Newman; ” Inamicul e aproape ” al lui Jean- Jacques Annaud; “eXistenZ”,în regia lui David Cronenberg; ” Miezul nopţii în grădina binelui şi răului ” regizat de Clint Eastwood şi “Gattaca,” film ce i-a marcat debutul în cinematografia americană. În 2007, Academia franceză i-a acordat lui Jude Law un premiu de onoare César care-i recunoaşte meritele aduse cinematografiei, iar guvernul Franţei i-a conferit titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, pentru realizările sale artistice.

Gwyneth Paltrow (care o interpretează pe Beth Emhoff) a devenit rapid una dintre cele mai apreciate actriţe la nivel internaţional, primind un premiu Oscar, o distincţie la Globul de Aur şi una la premiile Screen Actors Guild, pentru rolul său din „Shakespeare îndrăgostit” regizat de John Madden. A continuat prin obţinerea unei nominalizări mai recente la premiile Globul de Aur pentru filmul „Dovada”, în regia lui John Madden.

Cel mai recent a jucat în drama „Country Strong” în rolul rivalei lui Tim McGraw. Regizat de Shana Feste, filmul a fost turnat în clădirea Congresului Americii, Nashville, Tennessee, şi prezintă cântece country originale, interpretate de Paltrow. De asemenea şi-a reluat rolul principal al personajului Virginia „Pepper” Potts, partenera lui Robert Downey Jr. în box-office-ul de succes „Omul de oţel 2” regizat de Jon Favreau şi a încântat publicul micilor ecrane reluându-şi rolul din comedia de succes distribuită de Fox, pentru care a primit o nominalizare la premiile Emmy anul acesta.

Printre rolurile sale recente se numără drama romantică „Iubire la New York”, unde a jucat alături de Joaquin Phoenix, pentru care a primit o nominalizare la premiile Independent Spirit; blockbuster-ul „Omul de oţel,” comedia dramatică „O noapte bună” cu ocazia căruia fratele său Jake Paltrow îşi face debutul regizoral, unde interpretează rolul soţiei unei foste vedete pop care a ajuns să scrie versuri, alături de Penelope Cruz, şi Danny Devito.

Filmografia sa include „Sylvia,” în care portretizează faimoasa poetă Sylvia Palth; „Alergând ca apucaţii” regizat de Ryan Murphy, „Scandalos”, şi „Emma” în regia lui Douglas McGrath,, ” Capitanul Sky si Lumea Viitorului”; ” Pasiune ” semnat Neil LaBute; „O familie genială” în regia lui Wes Anderson; ” Uşuraticul ” regizat de Peter şi Bobby Farrelly; ” Petrecerea ,” „Duete” semnat Bruce Paltrow; ” Schimb de vieţi,” în care este partenera lui Ben Affleck; „Talentatul Domn Rippley” regizat de Anthony Minghella cu Mtt Damon şi Jude Law; „O crimă perfectă”, regizat de Andrew Davis; „Dincolo de uşi”; „Marile speranţe”; „Identitate furată”; „Se7en”, în regia lui David Fincher; „Stewardesa”; „Bărbatul din casă”; „Jefferson la Paris”; „Cercul vicios al doamnei Parker”, regizat de Alan Rudolph; „Malice”; „Hook”, în regia lui Steven Spielberg şi „Strigătul”.

Primul rol important al lui Paltrow a fost remarcabila interpretare din filmul aclamat al lui Steven Kloves „În carne şi oase,” unde a jucat alături de Meg Ryan şi Dennis Quaid.

Gwyneth Paltrow şi-a făcut debutul regizoral odată cu filmul „Dealbrakers”, un scurtmetraj al cărui co-scenarist şi co-regizor a fost prietena ei Mary Wigmore.

Născută în Los Angeles, Gwyneth Paltrow provine dintr-o familie strâns legaţi de industria divertismentului. Tatăl ei, Bruce Paltrow, a fost un producător de mare succes, iar mama ei este actriţa Blythe Danner. Anterior, în cariera ei, a jucat alături de mama ei şi Tony Goldwyn la teatrul Williamstown, în piesa „Picnic.”

Kate Winslet (care o interpretează pe Dr. Erin Mears) a dat naştere unora dinte cele mai captivante şi memorabile personaje al acestui deceniu. Câştigătoare a premiului Oscar, CV-ul ei este format din activităţi aclamate din punct de vedere critic şi comercial, precum şi din o mulţime de premii şi onoruri, plus un record de 5 nominalizări la Oscar.

Winslet a câştigat primul său premiu Oscar pentru interpretarea personajului Hanna Schmitz, din drama „Cititorul”, regizată de Stephen Daldry, din anul 2008, o adaptare după best-seller-ul scriitorului german Bernhard Schlink. Acest rol i-a adus de asemenea distincţii la premiile Globul de Aur, Screen Actors Guild, BAFTA si Critics’ Choice, printre multe altele. În 2009, a jucat în „Nonconformiștii,” regizat de Sam Mendes, bazat pe aclamatul roman scris de Richard Yates, film care a readus-o alături de partenerul ei de film din „Titanic,” Leonardo DiCaprio. A câştigat un Glob de Aur şi a primit multe nominalizări pentru portretizarea personajului April Wheeler.

Cel mai recent premiu câştigat de Winslet este o distincţie Emmy, pentru rolul său principal din producţia HBO “Mildred Pierce,” regizat de Todd Haynes, bazat pe romanul epic scris de James M. Cain.

Kate Winslet a fost crescută într-o familie de actori şi a început să joace în posturile de televiziune britanice la vârsta de 13 ani. Când a împlinit 17, şi-a făcut un renume internaţional în filmul lui Peter Jackson „Heavenly Creatures.” A urmat apoi în anul 1995 să interpreteze rolul personajului Marianne Dashwood în filmul lui Ang Lee, „Raţiune şi simţire.” Winslet a primit prima ei nominalizare la premiile Academiei de Film pentru acest rol, precum şi un Glob de Aur, urmat de distincţii BAFTA şi SAG.

A jucat apoi alături de Christopher Eccleston în filmul regizat de Michael Winterbottom, „Jude” şi a interpretat rolul Ofeliei în „Hamlet” semnat Kenneth Branagh, înainte de apariţia sa în „Titanic”, interpretând-o pe Rose, alături de Leonardo DiCaprio.

La vârsta de 22 de ani, Winslet a primit cea de-a doua nominalizare la premiile Oscar pentru acest rol şi pentru meritul său de a fi cea mai tânără actriţă nominalizată vreodată la două categorii ale premiilor Oscar.

Rolul tinerei Iris Murdoch pe care îl interpretează Winslet în producţia lui Richard Eyre “Iris” din anul 2001, i-a adus actriţei un Glob de Aur şi încă o nominalizare la premiile Oscar. A jucat apoi în filmul regizat de Michael Apteds, „Enigma,” o dramă misterioasă despre spărgătorii de coduri, la începutul celui de-al doilea război mondial şi în „David Gale”, alături de Kevin Spacey. Şi-a vopsit părul albastru şi portocaliu pentru portretizarea fabuloasă a excentricei Clementine în filmul ” Strălucirea eternă a minţii neprihănite ,” pentru care a primit nominalizări la premiile Oscar, Globul de Aur şi BAFTA pentru Cea Mai Bună Actriţă. A continuat apoi să joace alături de Johnny Depp în filmul ” În căutarea Tărâmului de Nicăieri ,” care a fost desemnat Cel Mai Bun Film al anului 2004, de către National Board of Review.

În anul 2006, Winslet a putut fi urmărită în „Toţi oamenii regelui,” alături de Jude Law şi Sean Penn, regizat de Steven Zaillian. Şi-a împrumutat apoi vocea unui personaj din animaţia „Aruncat la canal” şi a încheiat anul jucând într-o comedie romantică „Vacanţa” unde a jucat alături de Cameron Diaz, Jude Law şi Jack Black, precum şi în filmul „Mici copii” în regia lui Todd Field.

În urma primirii celei de-a 5 a nominalizare la premiile Academiei de Film pentru portretizarea lui Sarah Pierce în filmul „Mici copii,” a devenit cea mai tânără actriţă care a primit vreodată cinci nominalizări.

Echipa de producţie

Steven Soderbergh (regizor) a câştigat un premiu Oscar pentru ,,cel mai bun regizor”, pentru drama „Trafic”. A primit două nominalizări la Oscar anul acela pentru Cel Mai Bun Regizor, cea de-a doua fiind pentru filmul “Erin Brockovich,” care a avut-o în distribuţie pe Julia Roberts. rol pentru care a primit premiul Oscar. Soderbergh primise anterior o nominalizare la Oscar, pentru ,,cel mai original scenariu” pentru filmul „Sex, minciuni şi casete video,” care i-a marcat debutul regizoral. Filmul a câştigat de asemenea premiul Palme d’Or la festivalul de film Cannes, din anul 1989.

Soderbergh a regizat de curând cel de-al 24-lea film al său, thrillerul de acţiune „Haywire,” în care îşi face debutul cinematografic luptătoarea de arte marţiale mixte Gina Carano. ” And Everything Is Going Fine,” filmul de lungmetraj reprezintă un documentar despre viaţa şi munca artistului tardiv Splanding Gray, şi-a avut premiera la festivalul de film Slamdance. Cei doi mai colaboraseră înainte în filmele „Anatomia lui Grey,” şi ” Regele maidanelor.”

Între alte filme de renume se numără „O fată cu experienţă,” „Informatorul!,” „Che,” trilogia „Ocean’s,” „Misterele Berlinului,” „Fragilitate,” „Solaris,” „Legături nebune,” „Englezul,” „Pasiune periculoasă,” ” Schizopolis,” ” În umbra trecutului,” şi „Kafka.”
De asemenea, a scris, regizat, filmat şi montat filmul „Equilibrium,” care i-a avut în distribuţie pe Alan Arkin, Robert Downey Jr. şi Ele Keats, reprezentând un trio de scurtmetraje erotice lansate sub numele de „Eros.” Michelangelo Antonioni şi Wong Kar-wai au regizat celelalte două. Filmul a avut premierea programată la festivalul cinematografic din Veneţia.

În plus, Soderbergh a produs sau a fost producătorul principal a numeroase filme, printre care „Singuraticul,” regizat de Brian Koppelman şi David Levien; ” Noi suntem Bob Dylan,” regizat de Todd Haynes avându-i în distribuţie pe Christian Bale, Cate Blanchett, Marcu Carl Franklin, Richard Gere, Heath Ledger şi Ben Whishaw; „Michael Clayton,” regizat de Tony Gilroy în care joacă George Clooney; documentarul produs de HBO „His Way,” în regia lui Douglas McGrath; „Roman Polanski: Wanted and Desired ” semnat Marina Zenovich.
Alte producţii, sau producţii principale ale sale sunt ” Vântul groazei” şi „Impostorul,” ambele regizate de Gregory Jacobs; ” Noapte bună şi noroc!,” şi „Confesiunile unei minţi periculoase,” ale lui George Clooney; „Viziuni întunecate,” în regia lui Richard Linklater; „Secrete de familie,” semnat Rob Reiner; „Syriana” în regia lui Stephen Gaghan; „Keane” regizat de Lodge Kerrigan difuzat la festivalurile de film din Telluride, Toronto şi New York; „Cămaşa de forţă” în regia lui John Maybury; „Departe de paradis,” regizat de Todd Haynes; „Insomnia” semnat Christopher Nolan; ” Bun venit la Collinwood ,” regizat de Anthony şi Joseph Russo; ” Pleasantville ” regizat de Gary Ross; şi ” Daytrippers ” în regia lui Greg Mottola. Regizorii de la Guild l-au reales recent pe Soderbergh pentru a 5-a oară consecutiv, Vicepreşedinte Naţional.

Michael Shamberg (producător) este asociatul lui Stacey Sher al casei de producţie Double Feature Films. Contagion: Pericol nevazut marchează cea de-a treia colaborare cu Steven Soderbergh, după care a urmat filmul nominalizat la Oscar pentru Cea Mai Bună Imagine „Erin Brockovich,” şi „Pasiune periculoasă.” Printre realizările celor doi se numără „Pulp Fiction” nominalizat la premiile Academiei de Film pentru Cea Mai Bună Imagine, filmul „Garden State,” premiat la ediţia din 2005 a festivalului Independent Spirit Award şi, cel mai recent, drama medicală „Măsuri extraordinare”.

În plus, au produs „Cu picioarele pe pământ,” ” Surpriză: vine Polly!,” ” World Trade Center,” „Jurnalul străzii,” „Cheia schelet,” “Gattaca,” ” Un mafiot la Hollywood ” şi continuările la ” Dă-te mare si tare! ,” “Matilda,” „Tabăra,” ” Trăieşte-ţi viaţa,” şi serialul de comedie distribuit de Comedy Central „Reno 911”.

Shamberg a produs de asemenea filmele nominalizate la premiile Academiei de Film „Marea răceală” şi ” Un peştişor pe nume Wanda.”
În ceea ce priveşte proiectele lor viitoare, Shamberg şi Sher lucrează în prezent pre-producţia filmului semnat Quentin Tarantino “Django Unchained.” De asemenea au produs filmul „LOL”, regizat de Lisa Azuelos, având în distribuţie pe Miley Cyrus şi Demi Moore, film ce va fi lansat anul viitor în Statele Unite.Contagion

Mai multe imagini »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook