Zen. Jurnal 2004-2010
La Editura Humanitas a apărut în colecţia Memorialistică & Diaristică volumul „Zen. Jurnal 2004-2010” de Mircea Cărtărescu, cu un titlu cât se poate de lămuritor.
Gabriel Liiceanu a spus la lansare că „Zen este cartea unei mistici a scrisului. Tot scenariul mistic este prezent aici: există zeul (M.C.), cel care «a făcut lumea» scriind Nostalgia, Levantul sau Orbitor. Şi există credinciosul (Mircea Cărtărescu), cel care trăieşte în interstiţiile scrisului şi care se roagă zilnic ca spiritul lui M.C. să pogoare din nou asupra-i, cel care crede şi se îndoieşte, cel care se scaldă în incantaţii şi disperări.”
Mircea Cărtărescu mărturiseşte:
Ce imensă diferenţă între vechile mele jurnale (cele dinainte să fac, să zicem, 40 de ani) şi cele mai recente! Primele erau triumfaliste chiar şi-n deznădejde, celelalte – disperate chiar şi când viaţa pare blândă cu mine. Acum sunt în acel moment când am ajuns la marginea cea mai îndepărtată a minţii mele, atât de îndepărtată că am uitat, pe drum, de ce înaintez. Am adunat pe drum atâta experienţă, încât nu mai pot face nimic cu ea, fiindcă fiecare grăunte de cunoaştere se anulează cu toate celelalte: ca să faci ceva trebuie să ştii puţin.
Şi adaugă:
De altfel, dintre toate speciile literare – hai să zic mai bine: dintre toate felurile de a scrie – jurnalul e cea mai absurdă. Mâna ta stângă dă bani mâinii tale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tu însuţi ştii de fapt mult mai bine decât cel care notează, căci durerea e autentică, pe când „mă doare“ e o convenţie.
2 voturi
Încarc...