Vorbe târzii
Poezie de Lelia Mossora, într-o prezentare video realizată de Ioana Lazăr
Îmi plâng iar florile de tei
şi mă răneşti deşi nu vrei.
Îmi plâng luceferi în fereşti
numai tu-n lume dus îmi eşti.
Şi gândurile dor închise
în file-ncărunţind şi reci.
Sunt vorbele târzii, nezise
cu care noaptea mă diseci.
Corole-ngalbenesc zăpezi
şi umbletul nu-l pot opri.
Nici lacrimile nu-mi mai vezi
chiar dacă-n mine ai privi.
Se-aşterne praful pe oglinzi,
umbrele fug în asfinţit,
secunde foste azi îmi vinzi
despre ceva ce n-ai iubit şi palide culori îmi plâng
nedesluşite în tăcere.
În somn trecute clipe frâng
ce-odată fost-au miere.
Superba poezia d-voastra.Felicitari!