8 iunie 2020

Veverițe

Romfilatelia oferă colecționarilor o nouă tematică filatelică dedicată Faunei, prin emisiunea de mărci poștale „Veverițe”, care intră în circulație miercuri, 10 iunie 2020, în magazinele Romfilatelia din țară și online.

Veverițele (familia Sciuridae) sunt mamifere ce fac parte din grupul mare al rozătoarelor, familia cuprinzând aproximativ 55 de specii, cu răspândire în cea mai mare parte a Europei și Asiei, precum și în Lumea Nouă, din sudul Canadei până în nordul Argentinei. Populează în general pădurile de conifere, de foioase și cele tropicale, atât din zonele umede, cât și din cele aride.

Veverița indiană gigantică – Ratufa indica (Erxleben, 1777), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei, cuprinde patru specii care, după cum sugerează și numele popular, sunt specii de talie mare, lungimea capului și a trunchiului ajungând să măsoare până la 457 mm, la care se adaugă coada de aproximativ aceeași lungime. Greutatea este cuprinsă între 1,5 și 3 kg. Veverița indiană gigantică cuprinde patru sau cinci subspecii recunoscute, dintre care una cu potențial de a fi considerată specie distinctă, toate fiind endemice pentru partea sud-vestică, centrală și estică a Indiei.

Veverița indiană de palmier – Funambulus palmarum (Linnaeus, 1766), reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei, este una dintre cele cinci specii de veverițe asiatice dungate ale genului Funambulus, ale cărui specii sunt răspândite în ținuturile cu palmieri și cu altitudine mică  din India și Sri Lanka.

Veverițele, în condiții normale, nu produc pagube, dar în lipsa surselor obișnuite de hrană pot roade scoarța arbuștilor și pot mânca firele de grâu proaspăt răsărite. Este cazul veveriței gri  – Sciurus carolinensis (Gmelin, 1788), redată pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei. Preferă pădurile mature de foioase și de amestec, compoziția specifică a acestora fiind determinantă pentru mărimea locală a populațiilor de veverițe cenușii, densitățile fiind influențate de numărul arborilor care produc nuci și ghinde.

Veverița roșie eurasiatică – Sciurus vulgaris Linnaeus, 1758, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei, este răspândită în toată zona forestieră a regiunii Palearctice, din Irlanda până  în Japonia. În sud ajunge până la Marea Mediterană, sudul Munților Urali, Altai, centrul Mongoliei, Manciuria, Coreea și nord-estul Chinei. Preferă pădurile cu arbori înalți și scorburoși, cu ramuri dese care permit o bună amplasare a cuibului. În liziere se instalează dacă în vecinătate există livezi cu pomi fructiferi, îndeosebi cu nuci.