14 iunie 2012

Vacanţă după gratii

Începând de vineri, 15 iunie 2012, filmul „Vacanţă după gratii” („Get the Gringo”), avându-l în fruntea distribuţiei pe Mel Gibson, intră în cinematografele din Bucureşti şi din întreaga ţară. Filmul va rula la Hollywood Multiplex Bucureşti Mall, Movieplex, Cinema City Cotroceni şi Sun Plaza, Grand Cinema Digiplex, The Light Cinema şi Glendale Studio, precum şi în ţară, la Hollywood Multiplex Lotus Oradea, Cortina Cinema Digiplex Oradea, la Cityplex Constanţa şi Brasov, la Odeon Cineplex Cluj-Napoca, în reţeaua Cinema City din Arad, Brăila, Piteşti, Cluj-Napoca şi Constanţa, precum şi la Grand Mall Cinema – Satu Mare.

În regia lui Adrian Grunberg, din distribuţia acestui film de acţiune presărat cu moment de comedie neagră mai fac parte Daniel Gimenez Cacho, Jesus Ochoa, Roberto Sosa, Dolores Heredia, Kevin Hernandez, Fernando Becerril, Mayra Serbullo, Mario Zaragoza, Gerardo Taracena, Tenoch Huerta şi Peter Gerety.

Ziua lui Driver (interpretat de Mel Gibson) a început foarte prost şi nici nu dă semne că ar putea să se îmbunătăţească pe parcurs. Tocmai a prins o pradă de câteva milioane de dolari care i-ar putea asigura o vacanţă mai mult decât plăcută în viitorul apropiat. O idee bună care însă, se face praf, la propriu.

În timpul unei urmăriri cu maşini, cu poliţia americană de frontieră pe urme şi un rănit pe bancheta din spate, Driver spulberă gardul de la graniţa de sud, rostogolindu-se violent şi oprindu-se… în Mexic. Preluat de autorităţile mexicane, Driver este trimis într-o închisoare de maximă securitate supranumită El Pueblito (Satul), unde intră într-o lume stranie şi mai mult decât primejdioasă. „Satul” mexican nu este un loc în care un străin ca Driver ar putea supravieţui fără ajutorul unui veteran, care se întâmplă sa fie un puşti de 10 ani, priceput mai bine decât oricine la cum se trag sforile în ineditul loc.

Despre producţie

A fost supranumită cea mai dură închisoare din Mexico, ”universitatea crimei” – un coşmar al violenţei, corupţiei şi supra-aglomerării care a bântuit Mexicul. Este vorba despre ”El Pueblito” o societate din spatele gratiilor, unde deţinuţii aveau controlul, drogurile se vindeau fără probleme şi oricine îi putea vizita pe criminali oricând – atât timp cât gardienii îşi primeau partea.

Denumită oficial Centro de Readaptacion Social de la Mesa, închisoarea El Pueblito a fost construită în 1956 în Tijuana pentru 2000 de deţinuţi, în cadrul unui experiment în domeniul instituţiilor corecţionale – un experiment care a eşuat total. Conform planului iniţial al acestui experiment, familiile deţinuţilor puteau să-i însoţească în spatele gratiilor, pentru a rămâne alături de aceştia şi pentru a facilita reabilitarea ulterioară a deţinuţilor. Soţii, copii, iubite, familii întregi locuiau între zidurile închisorii, dintre care unii permanent, iar alţii veneau şi plecau. Copii se duceau la scoală în fiecare dimineaţă şi se întorceau în El Pueblito după-amiaza. Înăuntru se oficializau căsătorii, se năşteau copii, mureau bătrâni.

Alejandra Cuervo, membru al echipei de producţie, a fost angajată de către producători înainte de începerea filmărilor special pentru a face o cercetare completă, o adevărată istorie a lui El Pueblito. Pentru aceasta ea a trebuit, printre altele, să discute cu mai mulţi foşti deţinuţi pentru a putea strânge cât mai multe informaţii despre cum se petreceau de fapt lucrurile în spatele gratiilor.

El Pueblito, înseamnă sat, adică exact ceea ce era acest loc – un sat aglomerat şi sărăcăcios cu peste 700 de case şi câteva magazine construite în jurul curţii centrale a închisorii. La aceste magazine se găseau aproape toate lucrurile necesare şi orice sau oricine putea fi cumpărat, dacă preţul era „corect”.

Existau şi restaurante şi standuri cu mâncare care vindeau tacos, pizza, hamburgers, sucuri şi multe altele; existau şi magazine de închiriat casete video, precum şi telefoane cu plată, o frizerie şi un coafor; avocaţi şi doctori, ei înşişi închişi pentru crimele comise; o casă de schimb valutar, cu cele mai bune rate de schimb din Tijuana; şi un chioşc ce vindea bunuri furate – acesta era atât de popular încât atrăgea chiar şi oameni din afara închisorii, care veneau aici chemaţi de posibilitatea unor chilipiruri. Echipe sportive din afara zidurilor veneau în El Pueblito pentru a concura cu deţinuţii la fotbal, baschet şi volei.

În închisoare existau şi laboratoare care făceau metamfetamină pentru a vinde drogul atât în interiorul, cât şi în afara închisorii. De fapt, aici în El Pueblito se putea vinde orice drog existent pe piaţă, inclusiv heorină, cocaină şi marijuana, traficul cu droguri fiind condus de mini carteluri.

Liderii acestor carteluri duceau o viaţă relativ luxoasă între pereţii închisorii, fără a fi împiedicaţi de nimeni şi nimic în afacerile lor cu droguri. Era o lume unde numai prizonierii cu bani şi relaţii puteau să se bucure de un trai privilegiat, în timp ce ceilalţi deţinuţi trăiau în frică şi sărăcie, dormind în zone supra-aglomerate, sub cerul liber, suferind de foame şi alte lipsuri.

Banii făceau jocul. Dacă aveai bani puteai cumpăra orice, în special protecţie împotriva violenţei din interior, dar şi din partea gardienilor închisorii. A fi criminal devenise chiar o profesie în toată regula, deţinuţii comiţând numeroase crime atât în interiorul, cât şi în afara închisorii, retrăgându-se apoi în lumea lor protejată din El Pueblito.

Elita criminală din El Pueblito, oameni influenţi şi chiar bogaţi, erau denumiţi Maizerones, ceea ce înseamnă ”porci mâncători de porumb ”, o descriere destul de sugestivă. Ei aveau şi propria lor echipă de protecţie – forţe armate până în dinţi cu tot soiul de arme, de la pistoale calibrul 38 la puşti Uzi. Maizerones şi oamenii lor conduceau şi controlau întreaga închisoare, inclusiv pe cei peste 400 de gardieni care au dus corupţia la un alt nivel. Toată lumea îi mituia pe gardieni pentru a face anumite lucruri sau, tocmai, pentru a nu face nimic: pentru a nu lua măsuri împotriva traficului de arme şi droguri, pentru a permite aducerea unei căzi jacuzzi sau a unui televior în înteriorul închisorii.

Pe 20 august 2002, la primele ore ale dimineţii, peste 200 de unităţi ale armatei mexicane au pornit un adevărat atac asupra celor din El Pueblito, relocându-i pe deţinuţi într-o nouă închisoare, El Hongo. În doar câteva ore, El Pueblito a fost şters de pe faţa pământului. La momentul asediului, erau aproximativ 80 de cetăţeni americani închişi în El Pueblito, şi 600 de femei, copii şi alţi membrii ai familiilor deţinuţilor care locuiau la un loc cu cei 6000 de deţinuţi, dintre care majoritatea erau liderii unor reţele criminale organizate şi unii dintre cei mai periculoşi criminali din Mexic.

Filmările s-au desfăşurat pe parcursul a două luni, în oraşul Veracruz, în fostul Penintenciar Ignacio Allende, care a fost transformat în platou de filmare, devenind pentru scurt timp El Pueblito. Aceasta a fost cea de-a doua vizită făcută de Mel Gibson şi compania lui de producţie, Icon Productions, în Veracruz unde au mai filmat şi “Apocalypto.”, în 2006.

Penitenciarul Ignacio Allende a fost construit acum mai bine de 105 ani pentru a înlocui vechea închisoare amplasată în subsolul Palatului Municiapl din Port City, inchisoarea devenind un model pentru celelalte instituţii de incarcerare de acest tip din Mexic. În ianuarie 2012, ultimii 300 de deţinuţi de aici au fost mutaţi în clădiri mai moderne.

Bernardo Trujillo, designerul de producţie al peliculei fost însărcinat să recreeze lumea din El Pueblito înăuntrul Penitenciarului Ignacio Allende, iar datorită viziunii şi muncii neobosite a directorului artistic Jay Aroesty şi a scenografei Julietta Alvarez, echipa a reuşit să aducă din nou în prim-plan uimitoarea lume din El Pueblito.

”El Pueblito, închisoarea din Tijuana, era un loc construit haotic, din banii şi prin ideile deţinuţilor, fără reguli impuse de către administraţia închisorii”, spune designerul de producţie Bernardo Trujillo. “Era multă corupţie şi multă spontaneitate acolo”.

Cea mai mare provocare pentru departamentul artistic a fost să creeze un decor pentru film care să vină din acest amestec haotic de materiale, tipuri de arhitectură şi construcţii încropite pe care deţinuţii le construiau cum le trecea prin cap, cu mijloacele şi posibilităţile reduse pe care le aveau la îndemână în El Pueblito.

”Asta a dus la o estetică foarte specială, complet dezorganizată, iar noi am început de la ceva foarte organizat, ce fusese creat aici, în Penitenciarul Allende.”, continua d-nul Trujillo. ”Din fericire am avut libertatea de a dărâma pereţi, de a umple anumite spaţii goale şi de a crea altele noi. Orăşelul plin de cocioabe pe care îl vedeţi în film a fost creat de la patru ziduri iniţiale, construind totul aproape de la zero.”

Mare parte din munca directorul artistic Jay Aroesty a fost să construiască decorurile şi să coordoneze munca tuturor tâmplarilor, zugravilor şi muncitorilor, împreună cu scenografa Julietta Alvarez.

Atunci când Penitenciarul Allende a fost închis, autorităţile, gândindu-se că le fac producătorilor un serviciu, au zugrăvit pereţii în alb. ”Aşa că a trebuit să zugrăvim din nou pereţii şi să le dăm textura lor iniţială, ca să semene cu cei din El Pueblito,” spune Aroesty. “De asemenea, am fost nevoiţi să facem şi multe demolări, pentru că locul era destul de înghesuit. Nu aveam acel spaţiu central deschis, aşa că a trebuit să dărâmân un zid pentru a uni cele două curţi şi am mai renunţat şi la alte zone construite.

”După ce am revenit, la câteva zile după ce tot ce mai rămăsese în închisoare fusese strâns, nu arata ca un loc prea primitor”, continuă el. ”Era o îmbunătăţire, poate nu vizual, pentru că probabil arăta mai dărăpănată decât fusese când am ajuns prima dată, dar interiorul era destul real. Adevărat muncă a fost cea depusă de oamenii din echipa de decoruri”.

Jay spune: modificările la închisoare au început pe 22 ianuarie, cam la o săptămână după ce închisoarea fusese evacuată. Departamentul artistic a muncit timp de cinci săptămâni la demolări şi reconstrucţii şi apoi încă trei săptămâni la decoruri, dar rezultatele au fost fantastice, mai ales ţinând cont de munca depusă şi de numeroasele detalii care au fost necesare pentru a recrea El Pueblito, astfel încât să poţi să juri că intr-adevăr au existat deţinuţi care au locuit în casele acelea, s-au plimbat prin curţile interioare şi au mâncat la standurile de mânacare cu doar câteva minute înainte ca regizorul să strige ”Acţiune!”

Julietta Alvarez îşi aminteşte când a păşit prima oară în închisoare. ”De fapt, a fost nevoie să adăugăm totul. A trebuie să scoatem afară tot ce era acolo pentru că toate erau într-o stare foarte proastă, a trebuit să aruncăm totul”, spune ea. ”Atunci când echipa mea a ajuns acolo majoritatea lucrurilor fuseseră deja scoase: televizoare vechi, lucrurile personale ale deţinuţilor, iar ce mai rămăsese nu putea fi folosit, pentru că lucrurile erau vechi, iar construcţiile nu putea fi folosite pentru locuit.”

”Departamentul artistic, cel de decoruri şi scenografii au creat fiecare detaliu care se vede în film.” spune Trujillo. “Te poţi plimba în fiecare celulă şi poţi vedea lucruri care arată real, pentru că şi noi am văzut semnele vieţii reale, pentru că atunci când am ajuns prima dată, nu fuseseră strânse toate lucrurile, aşa că ne-am putut da mai bine seama cum trăiau deţinuţii. Toţi cei are au lucrat la filmări au putut vedea lucruri destul de interesante, cum ar fi construirea unei case adevărate, deşi destul de mici. Au înteles toată atenţia de care este nevoie în construirea unei locuinţe de acest fel, astfel încât să creezi un univers care să reprezinte acest mic spaţiu. Am avut şi multă inspiraţie, dar ce va vedea publicul în film este rezultatul muncii unui număr impresionant de oameni. Spontaintatea lor în condiţiile acelea grele este extraordinară. Au făcut o casă dintr-un spaţiu deprimant, într-un loc care, din punctul meu de vedere este cel mai trist loc din lume, adică puşcăria”, conchide el.

“Toţi pereţii au fost zugrăviţi de noi. Mai întâi am zugrăvit, apoi am muncit să îi facem să arate vechi, uzaţi,” spune Alvarez.

”Au fost şi câteva desene cu graffiti pe pereţi dar nici măcar 5% din ce se vede în platoul de filmare” spune Trujillo. Pentru aceste desene au fost angajaţi artişti şi specialişti în graffiti. ”Totul a fost creat de la zero. A fost foarte greu să mai găsim desene originale. Deci munca a fost una titanică, din partea tuturor celor implicaţi”, mai spune el.

”Adrian a spus că trebuie ca totul să pară cât mai real, aşa că ne-am informat şi am urmărit documentare filmate în diferite închisori asemănătoare acesteia, am vorbit cu oameni care au fost închişi. Înainte de începerea filmărilor nu putem fi siguri ce va vedea camera, aşa că trebuie să fim pregătiţi, să acoperim cât mai mult spaţiu. Totul trebuie pus la punct, iar acest lucru este o adevărată provocare, pentru că sunt multe detalii de care trebuie să ţină cont.”

”Multe dintre lucrurile pe care le facem sunt pentru ca actorii şi figuranţii să aibă impresia că sunt într-o închisoare reală, nu pe un platou de filmare”, spune Aroety. “Mare parte din decoruri şi detalii sunt făcute special pentru a face totul să arate cât mai real, ca o închisoare adevărată.”

“În principiu, atmosfera trebuie să fie una autentică, astfel încât cei care sunt pe platou să simtă că participă într-adevăr la evenimentele dintr-o închisoare, dar dar fără a fi exagerate, pentru a face lucrurile mai interesante pentru public. Adică, în realitate locul erau un haos complet, de texturi şi culori, dar într-un film asta e mult prea mult pentru public”, spune Trujillo. “Trebuie să mai simplifici puţin lucrurile, să reduci paleta de culori, dar această decizie trebuie să se bazeze pe realitate. Este o realitate îmbunătăţită, dar este totuşi realitate.

”Cum să creezi un amestec între oameni şi decoruri astfel încât totul să fie credibil şi fără a fi prea obositor pentru public? Este o provocare şi trebuie să ai grijă ca lucrurile să nu fie nici prea realiste, nici prea stilizate. Trebuie să găseşti echilibrul perfect între cele două. Spaţiul văzut de noi era unul foarte şters, deşi era colorat, dar toate culorile păreau să dispară. Ai voie să foloseşti culori, dar numai pentru anumite obiecte şi detalii, dar nu în imaginea generală a pereţilor şi garderobei. De exemplu, în realitate, deşi este încarcerat, un deţinut poate să poarte un tricou într-o culoare foarte puternică, fosforescentă poate, dar noi am ales să nu folosim astfel de culori pentru că este prea mult pentru public. Am redus totul la o paletă mai mică de culori şi am început să lucrăm doar cu acelea, încercăm să recreem haosul iniţial din El Pueblito. Cred că este chiar mai interesant aşa.”

”Umorul a fost şi este şi el prezent peste tot, chiar şi în închisoare”, mai spune Trujillo. “Toate cercetările pe care le-am făcut, studiind închisori din Mexic, de pe întregul teritoriu al Americii Latine şi până în Africa au arătat acelaşi lucru: şi anume că, peste tot, oamenii fac caz de necaz şi găsesc ceva amuzant în orice situaţie. Şi, într-un fel, ţările din Lumea a treia sunt foarte similare, indiferent dacă te afli în Africa, Indonezia sau America centrală. Există anumite asemănări, mai ales în închisori, referitor la ce fac oamenii de aici pentru a duce o viaţă cât de cât normală în aceste condiţii. Ei găsesc meure modalităţi de a-şi transforma vieţile monotone în ceva mai frumos şi mai colorat.”

După filmările din Veracruz, echipa de producţie s-a mutat în orăşelul Perote, la 90 de minute de Puebla, la jumătatea distanţei dintre Veracruz şi Mexico City. Salado, albia uscată a unui lac din regiunea Tepeyechualco a fost locul unde s-a filmat urmărirea cu maşini şi scena în care maşina personajului principal trece direct prin zidul de la graniţa cu Mexicul. Solado este înconjurat de munţi şi se află la o altitudine de 2400 de metri. În Perote, oraşul din apropiere, se află Vulcanul Cofre de Perote sau Mauhcampaepetl în limba aztecă.

După aceea, actorii şi echipa de filmare s-au mutat în Mexico City, pentru a filma în zone din jurul oraşului şi pentru a filma şi la Studiourile Churabusco. Ultimul loc unde s-a filmat a fost Brownsville, Texas, o zonă de la graniţa dintre San Diego şi Tijuna, în Baja California.

Echipa de producţie

Adrian Grunberg (regizor, scenarist) debutează ca regizor cu această peliculă, al cărui scenariu l-a scris împreună cu Mel Gibson şi Stacy Perskie.

Grunberg a mai lucrat cu Mel Gibson ca asistent de regie la “Apocalypto” şi a condus echipa a doua la filmările pentru “Scăpat de sub control” cu Gibson în rol principal. Printre celelalte pelicule la care a mai lucrat se numără “Wall Street 2,” “Fără limite, fără control,” “Legenda lui Zorro,” “Conejo en la Luna,” “Pus pe jar,” “Master şi Commander: La capătul lumii,” “Nadie Regresapor Tercera Vez,” “Recuerdos,” “Vera,” “El Amor de tu Visa” şi “Besame en la Boca.”

Grunberg a absolvit School of Visual Arts şi a crescut în Spania, deşi părinţii lui erau argentinieni. Apoi familia lui s-a mutat în Mexic, unde locuieşte de peste 15 ani. Adrian locuieşte în prezent în Mexico City.

Bruce Davey (producător), Câştigător al premiului Oscar, şi-a început cariera ca manager şi contabil pentru actori şi muzicieni, lucrând în oraşul natal, Sydney. El l-a cunoscut pe Mel Gibson în 1980. Când Gibson a început lucrul la producţia Hamlet, Davey s-a mutat la Los Angeles pentru a lucracu el la producţia filmului şi a devenit preşedintele companiei de producţie fondată de Gbison în 1989, Icon Production.

Pe lângă “Hamlet” (1989), Davey a produs filmele “Pururea tânăr” (1992); “O iubire nemuritoare “ (1994); ‘Omul fără chip” (1993), debutul regizoral al lui Mel Gibson; “Maverick” (1994); “Airborne” (1993) ; mult-premiatul “Inimă neînfricată” (1995) pentru care Davey a câştigat primul premiu Oscar, “Poveşti cu zâne” (1997), câştogător al premiului BAFTA pentru Cel mai bun film pentru copii, în 1998; “Soţul ideal” (1999); “După faptă şi răsplată” (1999);’“Călătoria Feliciei” regizat de Atom Egoyan (1999); “Hotelul de 1 milion de dolari” (2000) regizat de Wim Wender ;“Ce-şi doresc femeile” (2000); “Am fost soldaţi şi tineri” (2002); “Un detective cu cantec” (2003); “Paparazzi “ (2004); “Patimile lui Christos” (2004) nominalizat la Oscar; “Cascada Seraphim” (2005); “Apocalypto” (2006) nominalizat la Oscar, regizat de Gibson; şi “Războiul minţii” (2009).

Stacy Perskiw (producător, scenarist) a mai lucrat cu Mel Gibson la “Apocalypto”. Printre alte producţii din echipa cărora a făcut parte se numără “Puşcaşi marini” şi “Legenda lui Zorro,” şi “Scăpat de sub control” , cu Mel Gibson; “Pus pe jar,” “Master şi Commander: La capătul Pămânutlui,” “Frida,” “Victime colaterale,” ”Rechinii ucigaşi şi “Titanic.”

Rafael Curevo (line producer) a produs filme precum “Marachi Gringo” şi “Espacio Interior,” şi a fost producător executiv pentru “Baja Mordida” şi “Vera.” A mai lucrat la pelicule precum “Solo Quiero Caminar,” “La Zona” şi “El Bufalo de la Noche.”, dar şi la filme americane: “Troia,” “Master şi Commader: La capătul Pămânutlui,” “Frida,” “Victime colaterale,” “Rechinii ucigaşi,” “Crime în vis,” ,“007 şi imperiul zilei de mâine” şi “Bandidos”.

Ann Ruark (producător executiv) a fost producător executiv şi pentru “Castorul,” cu Mel Gibson şi Regizat de Jodie Foster, şi pentru ”Claire Dolan”. A fost co-producător pentru filmul lui Sam Mendes ”Nonconformiştii,” , pentru peliculele lui Alejandro Gonzalez Inarritu “Biutiful” şi “Babel,” şi pentru “Frida”, regizat de Julie Taymor. În trecut a lucrat la numeroase producţii, printre filmul lui Jim Jarmush “Flori frânte,” “Marea depravare” , în regia lui John Waters şi “Requiem pentru un vis” al lui Darren Aronofsky.

Benoit Debie (director de imagine) locuieşte în Belgia şi a debutat în cinematografie cu filmul regizat de cunoscutul regizor Gaspar Noe, “Ireversibil” care a fost prezentat şi la Cannes şi la Sundance, lucrând apoi la “Soudain le Vide” in 2009.

În 2004 a câştigat un premiu de cinematografie la Festivalul de Film de la Stockholm, datorită muncii sale la pelicula regizorului Lucile Hadzihallovic, “Inocenţa. El mai mai lucrat “Calvarul” , regizat de Fabrice Du Welz, şi care a fost prezentat la Cannes şi la Festivalul internaţional de film de la (2004), “Day Night Day Night”, regizat de Julia (2006). În 2007, a mai câştigat un premiu pentru filmul regizat de George Ratliff, “Joshua”, la şase ani de la primia colaborare a celor doi. În 2009, a lucrat “New York, I Love You,” şi la filmul regizat de Floria Sigismondi, “The Runaways” , care a avut premiera la Festivalul Sundance şi a intrat în cinematografe în martie 2010.

Bernardo Trujillio (director de producţie) a lucrat ca director de producţie la filme precum “Dias de Gracia,” “Down pentru Life,” “Destine la răscruce,” “KM 31: Kilometrul 31”” şi “Conelo enla Luna.” În calitate de director artistic el a lucrat la filme precum “Mao’s Last Dancer,” “Ultraviolet,” “And Starring Pancho Villa As Himself,” “Frida,” “Jugo de Ninos,” “ “Operation Sandman,” La Paloma de Marsella” amd Cronica de un Desayunio.” De asemenea, a fost director artistic consultant pentru “Babel,” şi director artistic pentru “Visul alb.” A lucrat şi costumier la “Masca lui Zorro” şi “Le Jour et la Nuit,” şi director artistic pentru producţia de televiziune “Fidel”.

În 2006, Trujillo a fost nominalizat pentru un premiu de excelenţă în producţie pentru filmul ””Babel”. Înainte de asta, în 2004 el a câştigat un premiu pentru munca sa la pelicula “And Starring Pancho Villa as Himself.”

Steven Rosenblum (editor) a fost de trei ori nominalizat la premiile Oscar, pentru categoria Cea mai buna editare. Prima nominalizare a primit-o pentru filmul regizat de Ed Zwick’, drama “Glory,” pentru care a câstigat şi A.C.E. Eddie Award. Rosenblum a fost nominalizat şi pentru munca depusă la mult-premiatul “Inimă neînfricată,” regizat de Mel Gibson şi pentru “Diamantul sângeriu,” cu Leonardo DiCaprio în rolul principal.

Recent, Rosenblum a editat „Dragoste şi alte dependenţe ,” cu Jake Gyllenhaal şi Anne Hathaway şi a mai lucrat şi la “Sfidarea,” “Legendele toamnei,” “Curaj în lina întâi,” “Asediul” şi “Ultimul samurai” , care marchează o lungă colaborare cu Zwig.

Lista de lung-metraje editate de Rosenblum include numeroase titluri: filmul regizat de Michael Mann “Inamicii publici”, cel al lui George Tillman Jr “Notorious,” pelicula semnată de Bryan Singer, “X-Men,” “Fără onoare,”, regizat de Shekhar Kapur, filmul lui Michael Bay’ “Pearl Harbor,” comdia lui Tom Dey “Cum să dai afară un burlac de 30 de ani,” „xXx: State of the Union” regizat de Lee Tamahori şi filmul de debut al lui Marshall Herskowitz “Jack the Bear.” Rosenblum a lucrat şi la producţii 3D, prima de acest gen “Călătorie spre centrul pământului 3-D,” regizat de Eric Brevig, care a fost un adevărat succes de box office.

Antonio Pinto (compozitor) a primit o nominalizare la Globurile de Aur pentru Cel mai bun cântec original, în 2008 pentru cântecul “Despedida”, compus în colaborare cu cântăreaţa coumbiană Shakira inclus pe coloana sonoră a filmului “Dragoste în vremea holerei” regizat de Mike Newell. De asemenea Antonio a lucrat şi la “Vărul din străinătate”, pentru Sony Pictures, şi la “Traficantul de arme,” regizat de Andrew Niccol pentru Lionsgate.

Înainte de aceste colabori, Antonia a primit multe aplauze pentru munca sa la “Oraşul zeilor” (2003). De-a lungul anilor el a compus coloana sonoră pentru multe filme printre care se numără şi “Central Station” (1998), “Behind the Sun” (2002), şi “Midnight” (2000). El a lucrat cu regizori consactraţi, precum Fernando Meirelles, Walter Salles, Sergio Machado, Heitor Dhalia, dar şi cu regizori din noul val, precum ecuaodrianul Sebastian Cordero in “Cronicas,” cu John Leguizamo şi a produs Alfonse Cuaron şi Jorge Vergara.

Marele talent al lui Antonio Pinto este acela că el vede muzica ca ceva ce se petrece mereu în jurul nostru. El aude şi aduce la viaţă o lume insipirată din viaţa reală, din sunetul străzii şi al inimilor oamenilor care locuiesc în lumile din filmele la care lucrează. Iar pentru aceeia care nu au auzit niciodată ce descrie această muzică, el creează o nouă realitate. Muzica lui atinge corzile cele mai sensibile prin simplitatea sa şi notele bine alese. La fel de uşor însă el poate compune piese complicate, de o energie incredibilă, care să completeze perfect povestea filmului. El creează ritm şi conferă fluiditate viziunii regizorale. El poate transpune orice sentiment în muzică şi are peste o mie de moduri în care poate descrie pansiunile umane, cu ajutorul instrumentelor.

Pinto se simte cel mai bine când lucrează cu acordurile braziliene, dar este inventiv şi se inspiră din multe genuri musicale, cum ar fi jazz, funk, şi rock. Are o imaginaţia bogată şi o creativitate extraordinară.

Kevin O’Connell (re-recording mixer) este unul dintre cei mai prolifici şi mai căutaţi sunetişti din industria de film, cu peste 20 de nominalizări la premiile Oscar. Lista de filme la care a colaborat include nume sonore, precum “Transformers,” “Apocalypto,” “Memoriile unei gheişe,” “Spider-Man” şi “Spider-Man 2,” “Pearl Harbor,” “Patriotul,” “Masca lui Zorro,” “Armageddon,” “Avionul condamnaţilor,” “Fortăreaţa,” “Twister,” “Valul ucigaş,” “Oameni de onoare,” “Zilele tunetului,” “Gloanţe şi cenuşă la Osaka,” „Top Gun,” “Silverado,” “Dune” şi “Vorbe de alin”.

Pe lângă aceste titluri, el a lucrat şi la multe drame şi comedii: “Secretariat,” “Ucenicul vrăjitor,” “Prinţul Persiei: Nisipurile timpului,” “Inamicii publici,” “Spider-Man 3,” “În căutarea fericirii,” Codul lui DaVinci,” “Drumul spre victoriei,” “Insula” “Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea,” “Comoara naţională,” “Pus pe jar,” “Patimile lui Christor,” “Casa de nisip şi ceaţă,” “Terminator 3: Supremaţa roboţilor,” “Oameni în negru II,” “Spioni de elită,” “Dispari în 60 de secunde,,” Iubirea, bate-o vina,” “Godzilla,” “Lolita,” “Speed 2: Croazieră infernală,” “Cele două feţe ale dragostei,” “Un admirator fanatic,” “Fără apărare”.

Jay Aroesty (director artistic) a fost director artistic la filme precum “Dias de la Gracia” şi “Sindrome de Linea Bianca.” El a lucrat şi în echipa de scenografi la producţii cum ar fi “Purple Mountain,” “Apocalypto” şi “And Starring Pancho Villa as Himself.” , şi ca membru al departamentului artistic pentru “Frida” şi “Masca lui Zorro”.

Carlos Sanchez Serrano (make-up) s-a născut în Mexico City. El a câştigat un premiu Ariel pentru machiaj în filmul “Profundo Carmesi,” şi alte trei nominalizări la aceleaşi premii pentru munca sa din filmele “Sexo, Pudor Y Lagrimas,” “El Evangello de las Maravillas” şi “Santitos.” A câştigat un premiu Goya pentru “Perdita Durango.”

Lista de filme pentru care el a realizat machiajul include: “Calda Libre,” “Abel,” “Chicogrande,” “This Is Not A Movie,” “Solo Quiero Caminar,” “La Ultima y Nos Vamos,” “Amor, Dolor y Vicecersa,” “El Viaje del Teo,” “Dragoste în vremea holerei,” “Trafic de somn,” “La Zona,” “Dos Abrasos,” “El Carnival de Sodoma,” “Border Town,” “Legenda lui Zorro,” “Matando Cabos,” “La Casa de los Babies,” “La Hija del Canibal,” “La Virgen de la Lujuria,” “Vivir Mata,” “Surorile Mirabal,” “Şi mama ta la fel,” “Sin Dejar Huella,” “Omul invizibil,” “El Coronel no Tiene Quien le Escriba,” “Men with Guns” şi Cronos.”

Maribel Romo (hair stylist) a lucrat la producţii “Chicogrande,” “Rabioso Sol, Rabioso Cielo,” “Dragoste în vremea holerie,” “Reevoluccion,” “Apocalypto,” “Babel,” “Un Mundo Maravilloso, “Troia,” “Sin Dejar Huella,” “Inesperado Amor,” “Maldido Amor: Demassiado Tarde” şi “La loc comanda!”

JJ Perry (coordinator cascadorii) lucrează în acest domeniu din anul 1987. De-a lungul carierei sale a lucrat la “Viespea verde,” “Războinicul,” “Scăpat de sub control,” “Avatar,” “Îngerul morţii,” “Blood şi Bone,” “Iron Man- Omul de oţel,” “Beowulf,” “O oapte la muzeu 2” “Pineapple Express- o afacere riscantă,” “Click- zapând prin viaţa,” “Black Dawn,” “Al naibii tratament,” ”Regele scorpion”, “Planeta maimuţelor” “Wild Wild West,- Mare nebunie în Vest” “Batman & Robin,” “Blade,” among many others. His TV stunt credits are many with highlights being “Lunetist în misiune,” “Justiţie urbană,” “Căzut din cer” Walker, poliţist texan“, “24,” “Alias,” “Mortal Kombat:” “Nash Bridges,” şi “Dosarele X”.

Balo Bucio (coordinator cascadorii, Mexic) a lucrat ca coordonator de cascadorii pentru filme precum “Gracias de Dia,” Espacio Interior,” “Bala Mordida,” “El Traspatio,” “Sin Nombre,” “La Ultima Muerte,” Solo Quiero Caminar,” La Noche de Mateo,” “Conozca de la Cabeza de Juan Perez” şi “El Viaje de Teo”.

Santiago Nunez (mixaje muzicale) are un master în Ingineria sunetului (1994) şi şi-a închieat studiile în Madrid. În 2003 a primit din partea Academiei mexicane de film un premiu Ariel pentru Cel mai bun sunet, pentru pelicula “The Crime of Father Amaro.” Nunez a lucrat la departamentul de mixaje muzicale şi pentru producţii precum “El Infierno,” “Abel,” “Chicogrande,” “Persons Unknown,” “Daniel y Ana,” “This is not a Movie,” “Deseo,” X-mas, Inc.” “Sin Nombre,” “Beverly Hills Chihuahua,” “Rudo y Cursi,” Fiecare vede altceva,” “City of Your Final Destination,” “Species: Reînvierea,” “La Misma Luna,” “El Bufalo de la Noche,” “Nacho Libre,” Un Mundo Maravillosp,” Bandidas, “El Cuarandero,” “El Matador” şi “Frida.”. De asemenea, pe lângă filme de lung-metraj el a mai lucrat şi la peste 450 de reclame.

Anna Terrazas (designer costume) este un designer de modă din Mexico City. Ea este specialistă în costume pentru producţii cinematografice şi teatrale. Pe lista ei se numără producţii precum “Abel,” “Solo Quiero Caminar,” “Rudo y Cursi,” “Deficit,” , precum şi muzicalul “Cabaret,” regizat de Felipe Fernandez del Paso, care s-a jucat a Teatro de los Insurgentes din Mexico City. Terrazas a creat costume pentru sute de reclame si producţii publicitare, atât în Mexic, cât şi în întreaga lume.

Vickie Thomas (director de casting) este unul dintre cei mai talentaţi şi mai prolifici directori de casting din industria actuală. Împletind pasiunea ei pentru film şi televiziune cu o foarte bună cunoaştere a caracterului uman, ea a lucrat cu succes la numeroase producţii, atât de anvergură, cât şi independente. Printre acestea se numără “Lay the Favorite,” “Dragoste şi alte dependenţe,” “Cheri,” “Sfidarea,” “Vorbeşte cu mine,” “Diamantul sângeriu,” “The Lords of Dogtown,” “Ali,” “High Fidelity,” “Ultimul samurai,” “Bulworth,” “Amistad,” “Valul ucigaş,” “Campionul ,” “Diavolul în rochie albastră,” “Ed Wood,” “Sid şi Nancy,” “EdwardOmul foarfecă,” “Escrocii” şi “Pianul.”

Alejandro Reza (casting Mexic) a lucrat la filme precum Espacio Interior,” “Sangre de Familia,” “Oveja Negra,” Viaje Redondo,” “Cinco Dias Sin Nora,” Carretera del Norte,” “Deficit,” “El Bufalo de la Noche,” KM 31: Kilometro 31,” Con Luio de Detalle,” “Primera Comunion,” “Tierra de Gringos,” “Nadie Regressa por Tereca Vez” şi “De la Calle”.

Distribuţia

Mel Gibson (care îl interpretează pe Driver, dar este şi producător) s-a născut în New York, dar familia sa s-a mutat în Australia când actorul avea 12 ani. Gibson a urmat cursurile Institutilui Naţional de Artă Dramatică la Universitatea New South Wales în Sydney. Printre apariţiile sale pe scena teatrului se numără “Moartea unui comis-voiajor”.

Gibson a intrat în atenţia regizorului George Miller care l-a distribuit în filmul “Mad Max,” care l-a adus pe Gibson în atenţia publicului din toată lumea. După aceea, actorul a jucat în producţia “Tim”, unde interpretează un tânăr cu handicap şi pentru care a primit premiul pentru Cel Mai Bun Actor, din partea Insitutului Australian de Film.
În anii ce au urmat el şi-a construit o carieră internaţională de succes jucând în filme de succes precum cele două urmări ale seriei “Mad Max” – “Războinicul şoselelor” şi “Mad Max-Cupola tunetului” , în filmul lui Peter Weir “Gallopili,” care i-a adus lui Gibson un al doilea premiu pentru Cel Mai Bun Actor, din partea Insitutului Australian de Film. Câţiva ani mai târziu, Weir şi Gibson au colaborat din nou la pelicula “Un an de cumpănă”.

Gibson a debutat în producţiile americane cu filmul “Râul”. De asemenea, el a jucat în prioducţia de mare succes “Armă mortală” (1, 2, 3 şi 4). Pe lista de filme a lui Gibson sunt incluse şi “Revolta de pe Bounty” “Doamna. Sofel,” “Tequila Sunrise,” “Pasărea pe sârmă,” “Air America” şi “Hamlet”. ”Hamlet,” regizat de Franco Zeffirelli, a fost şi primul film produs de compania de producţie a lui Gibson, Icon Productions. Rolul lui Hamlet i-a adus premiul William Shakespeare, din partea Folger Theatre din Washington D.C. Gibson a mai jucat în alte două producţii ale companiei Icon :“Pururea tânăr” şi “Maverick.” Gibson a debutat şi ca regizor cu filmul “Omul fără chip,”, în care joacă şi rolul principal. Compania sa a mai produs şi “O iubire nemuritoare” şi “Airborne,” printre multe altele.

În 1995, Gibson a produs, regizat şi jucat în filmul de mare succes “Inimă neînfricată” care a fost recompensat cu cinci premii Oscar, printre care premiul pentru Cel mai Bun film şi Cel mai bun regizor. Gibson a primit şi un Glob de Aur pentru regie, pentru acelaşi film şi un Premiul Special pentru Producţie de Film oferit de National Board of Review. În anul 1996 a fost numit regizorul anului de către insitutia NATO ShoWest şi a primit şi premiul pentru Cel mai bun regizor din partea Asociaţiei Criticilor de Film Broadcast.

În 1996 Gibson a jucat în “Răscumpărarea”, regizat de Ron Howard pentru Disney’s Touchstone Pictures. Acesta este un remake al producţiei MGM din 1956 şi spune povestea unui milionar din NY care trebuie să apeleze la tactici mai puţin ortodoxe pentru a-şi recupera fiul răpit. Actorul a primit o nominalizare la Globul de Aur pentru Cel mai Bun Actor şi a câştigat premiul People’s Choice, la aceeaşi categorie.
În August 1997, Gibson a jucat alături Julia Robertsn filmul de acţiune “Teoria conspiraţiei”, regizat de Richard Donner pentru Warner Bros. În iulie 1998, Gibson a jucat în“Armă mortală 4”, film ca a avut încasări de peste 300 de milioane de dolari în lumea întreagă.

În februarie 1999, el a jucat în thrillerul “După faptă şi răsplată”, produs de Icon Production după romanul The Hunter, semnat de Donald F. Westlake. “După faptă şi răsplată” a fost distribuit în SUA şi Canada de către Paramount Pictures şi international de către Warner Bros.

În 2000, Gibson a devenit primul actor din istorie care să joace în acelaşi an în trei pelicule cu încasări de peste 100 de milioane de dolari la cinematografele din SUA. În acea vară Gibson a jucat în emoţionata producţei “Patriotul”, în rolul lui Benjamin Martin, un erou al Revoluţiei americane. Filmul, distribuit de Columbia Pictures release afost scris de Robert Rodat (“Salvaţi soldatul Ryan”) şi regizat de Roland Emmerich. De asemenea, Gibson a dat viaţă personajului Rocky din filmul de animaţie produse de DreamWorks SKG “Evadare din coteţ”.

În acelaşi an, Gibson a jucat în “Am fost soldaţi şi tineri”, bazat pe cartea cu acelaţi nume We Were Soldiers Once … şi Young, care spune povestea primei bătălii dintre trupele americane şi cele vietnameze în care 400 de soldaţi americani au fost duşi în mijlocul trupelor inamice, fiind înconjuraţi de 2000 de soldaţi vietnamezi. Povestea este spusă din perspectiva lui Harold Moore, comandantul batalionului 1, al cavaleriei 7 şi a lui Joseph Galloway, un reporter care a participat la înfruntarea ce a durat 34 de zile. Filmul a fost scris şi regizat de Randall Wallace care a a fost nominalizat la premiul Oscar şi pentru “Inimă neînfricată.”
La câteva luni mai târziu, Gibson a jucat în thrillerul SF regizat de M. Night Shyamalan, “Semne”.

În 2004, Gibson a produs, scris şi regizat filmul “Patimile lui Christos” cu Jim Caviezel, Maia Morgenstern şi Monica Bellucci. La premieră, pe 25 februaria filmul a avut încasări record, înregistrând $41,295 pentru fiecare rulare (în 3043 de cinematografe), cu un total 125,2 milioane de dolari după cinci zile, un record la acea vreme. Până atunci, acest record fusese deţinut de “Stăpânul inelelor-Întoarcerea regelui” ( cu 124,1 milioane de dolari). În cele trei zile din week-endul ce a urmat de la premieră încasările totale pentru filmul lui Gibson au fost peste 83 de milioane de dolari (Vineri 22,.9 milioane, sâmbătă: 33 milioane, şi duminăc 2,.8 milioane), filmul ajungând pe locul 8 în topul filmelor cu cele mai bune încasări, la acea vreme. “Patimile lui Christos” a avut încasări internaţionale de 610 milioane de dolari, pe primul loc în topul producţiilor independente. Filmul a avut trei nominalizări la Oscar.
În 2006, Gibson a făcut “Apocalypto.” El a produs, scris şi regizat filmul care spune povestea incredibilei curse a unui tânăr maiaş pentru a-şi salva familia, în perioada de sfârşit a acestei misterioase civilizaţii. “Apocalypto” a intrat pe primul loc în top chiar de la premieră încasând 15,2 milioane de dolari şi primind trei nominalizări la Oscar.

Gibson a revenit la filmele de acţiune în 2009 cu “Scăpat de sub control”, unde joacă rolul lui Thomas Craven, un detectiv din Boston care, investigând uciderea brutală a fiice sale, descoperă o serie de conspiraţii ale guvernului. Trillerul a fost regizat Martin Campbell.
Mai apoi Gibson a putut fi văzut în “Castorul,” regizat de Jodie Foster, un film despre un bărbat care găseşte consolare cu ajutorul castorului său de jucărie.

În viitorul apropiat, Gibson va ocupa din nou scaunul de regizor pentru un fim cu vikingi în care îl vom putea vedea şi pe Leonardo DiCaprio.

Daniel Gimenez Cacho (care îl interpretează pe Javi), locuieşte în Mexico City, s-a născut în Spania şi a studiat actoria şi dansul în Mexic şi Europa. Din anul 1980 el are o carieră de succes în film, teatru şi televiziune, fiind printre cei mai apreciaţi actori din Mexic şi America Latină. În prezent joacă în serialul de televiziune “Locas de Amor.”

Printre filmele în care a jucat se numără “Expediente del Atentato,” “La Leccion de Pintura,” “Somos lo que Hay,” “Amor en Fin,” Arrancame la Vida,” “Voy a Explotar,” “La Zona,” “The Black Pimpernel,” “Las Vidas de Celia,” “Voces Inocentes,” “Proasta creştere,” “Perder el Cuestion de Metodo,” “Nicotina,” “Asesino en Serio,” La Virgen de la Lujuria,” “Aro Tolbukhin,” “No Somos Nadie,” “Vivir Mata,” “Sin Verguenza,” “El Principe del Pacifico,” “Celos,” “El Coronel No Tiene Quien le Escriba,” “Profundo Carmesi,” “Nadie Hablara de Nosotros Cuando Hayamos Muerto,” “El Callejon de los Milagros,” “En Medio de la Nada,” “Ambar,” “La Invecion de Cronos,” “Solo con tu Pareja,” “Cabeza de Vaca,” “Camino Largo a Tujuana” şi “Algunas Nubes”.

A câştigat şi numeroase premii pentru rolurile sale, inclusiv premiul Ariel pentru Cel maibun Actor, pentru rolul său din filmul “Profundo Carmesi” (1997), şi pentru “Aro Tolbukhin” (2003) şi un premiul Ariel la categoria Actor în Rol Secundar “La Invencion de Cronos” (1993) şi pentru “Nicotina” (2004). Actorul are în palmares şi premiul pentru Cel mai bun actor, din partea Union de Cronistas y Criticos de Teatro pentru “Largo Viaje de un Dia Hacia La Noche de Eugene O’Neil” (1993) şi pentru “Monologo por Sexo, Drogas y Rock ‘n Roll” (2005, un premiu Ondas in Spain pentru cel mai bun actor, în filmul “Sin Verguenza” (2001), şi premiul Diosa de Plata pentru “En El Aire” (1995) şi “Arrrancame la Vida” (2009).

În teatru, el a regizat piesele “Estas Ahi,” “Los Perdedores,” “Un Placer Contagioso,” “El Homosexual o la Dificultad de Expresarse,” “Rosete se Pronuncia” şi “Persona.” Ca actor, a jucat în producţii “El Bueno Canario” regizat de John Malkovich, “Rosette,” “Hamlet,” “Sexo, Droges y Rock ‘n Roll,” “Belize,” “Eva Peron,” “El Cantara Roto, “Roberto Zucco,” El Jardin de la Pasion,” “Terra Incognita,” Largo Viaje de on Dia hacia al Noche,” Sexo, Pudor y Lael bgrimas,” “Los Enemigos,” “Doble Casa,” Concilio de Amor” şi “Donna Giobanni”.

Jesus Ochoa (care îl interpretează pe Caracas) a crescut în Ures, un mic orăşel din Sonora, Mexic, iar în prezent locuieşte în Mexico City. El şi-a început cariera ca profesor dar în 1979 s-a decis să se mute în Mexico City pentru a studia arta dramatică la Institulul de Arte. De la absolvire, Ochoa a jucat în numeroase filme, piese de teatru şi producţii de televiziune, bucurându-se de un real succes. El a apărut în peste 30 de filme în Mexic şi în întreaga lume, şi a lucratcu regizori precum Fernando Sariñana, cu care a colaborat pentru “El Segundo Aire,” , Tony Scott în filmul ”Pus pe jar”, cu Luis Mandoki la “Voces Inocentes” şi Christopher Zalla la “Padre Nuestro”.

Printre alte pelicule în care a jucat se numără: “Salvando al Soldado Perez,” “Labios Rojos,” “007: Partea lui de consolare, Quantum of Solace,” “Divina Confusion,” “40 a la Sombra,” “Beverly Hills Chihuahua,” “All Inclusive,” “Călătorie spre Paradis,” “La Leyenda de la Nahuala,” “Equinoccio y la Piramide Magica,” Ano Una,” “J-ok’el,” “Perrito Bomba,” “Padre Nuestro Interrupcion en el Continuo Espacio Tiempo,” “Un Mundo Maravilloso,” “Solo Dios Sabe,” “Sexo, Amor y Otros Pervisiones 2,” “La Sombra del Sahuaro,” “Conelo en la Luna,” “Pus pe jar,” Victimele nopţii,” “Hijos de su Madre: Las Buenrostro” şi “Nicotina” şi multe altele.

Pe lângă actorie, el a lucrat şi ca regizor şi scenarist pentru “Zapato;” , ca regizor, producător, scenarist şi editor la “Tiro de Gracia,” şi ca regizor pentru “No Corro” şi “Ezquiel el Volador.

A primit prestigionul premiu Ariel pentru munca sa la“Between Pancho Villa şi a Naked Woman” (transformat ulterior într-un film de lung-metraj) şi “Baja California.” Pe scenele de teatru el a mai jucat şi în “Opera completă a lui William Shakspeare ,” regizată de Antonio Castro, şi “Moonlight şi Party Time,” scrisă de Harold Pinter şi regizată de Ludwik Margules.

Ochoa a regizat şi produs şi multe filme de scurt pentru Jocurile Olimpice şi pentru Cupa Modială de Fotbal.

Jesus Ochoa a apărut şi în multe producţii de televiziune, printre care senumără: “Tiempo Final,” “Se Busca un Hombre,” “Demasiado Corazon” şi “Madame Marisol,” şi multe altele.

Roberto Sosa (care îl interpretează pe Carnal) s-a născut în Mexcio City şi are peste 30 de ani de experienţă în film, teatru şi producţii de televiziune. El predă la Academia Naţională de arte şi la Şcoala naţională de circ din Paris şi este profesor asociat la Stanford University in California.

El şi-a început cariera la 7 ani, în filmul “High Risk,”, iar de atunci lista de filme în care a jucat a adunat peste 100 de titluri : “El Caballito Volador,” John Huston’s “Under the Volcano,” “Como Ves?,” “Barrocco,” “Latino Bar,” “Dollar Mambo,” Oliver Stones; “Salvador,” El Tres de Copas,” “Las Inocentes,” “La Rebelion de los Colgadoa,” “Old Gringo,” “Lola,” Rojo Amanacer,” “Cabeza de Vaca,” “El Patrullero,” “Death şi the Compass,” “Ciudad de Ciegos,” Anel de Fuego,” “Lolo,” “Fibra Optica,” “La Reina de la Noche,” John Sayles “Men With Guns,” “Cronica de un Desayuno,” “Ciudades Oscuras,” “Enemigos Intimos,” filmul lui Tony Scott’ ”Pus pe jar,” pelicula regizată de Richard Shepard “Matadorul” “Borderland,” şi “Tres, Tres” si multe altele.

Roberto Sosa a câştigat prestigiosul premiu Ariel în 1989 pentru “Lola,” şi in 1991 a câştigat Concha del Plata Award, la festivalul de la San Sebastian pentru rolul său fin “El Patrullero.”

În teatru, Sosso a jucat în peste 20 de producţii şi a primit mai multe premii, printre care şi Premio Nacional de la Juventud; şi premiul pentru cel mai bun actor în pentru “Enemigo de Clase” (1992), “Equus” (1997) şi “Trainspotting” (1999); a primit şi Medalia de Excelenţă din partea guvernului mxican.

În plus, a lucrat la multe producţii de televiziune, printre care şi “Ciudad en Guerra,” “Lo que es el Amor,” “Todo por Amor,” “Demasiado Corazon,” “El Amor de mi Vida” şi “Entre Vivos y Muertos,” şi la o serie de producţii cu rol educativ , produse de Ministerul Educaţiei Publice din Mexic.

Dolores Heredia (care o interpretează pe mama băiatului) a lucrat foarte mult în film, televiziune şi teatru. Prima ei apariţie a fost în “Pueblo de Madera” in 1990, cu regizorul Juan Antonio de la Riva. De atunci, ea a jucat în filme de teleziviune precum “Pueblo Viejo” reizat de Carlos Garcia Agraz, şi “Disparen a Matar” de Gabriel Retes, revenind la producţiile de cinema cu filmul “La Mundanza” bazat pe piesa cu acelaşi nume scrisă de Alex Cox. Ea a mai apărut în filmul lui Jose Luis Garcia Agraz “Desierto Mares;” în filmul regizat de Jim McBrides “The Wrong Man” şi în “Vagabunda” regizat de Alfonso Rosas Priego.

In 1995 ea a jucat rolul Lucero în versiunea pentru film a piesei “Dos Ceimenes” regizată de Roberto Sneider pentru care a primit prima sa nominalizare la Premiile Ariel, la categoria Cea mai bună actriţă. După aceea a lucrat “La Hija del Puma,” o co-producţie mexiano-suedezo-daneză, regizată de Asa Pharynx şi Ulf Hultberg.

Heredia a jucat în “1999 in Santitos” regizat de Alejandro Springall, şi a fost nominalizată pentru a doua oară la premiile Ariel, pentru cea mai bună actriţă, câştigâng un premiu pentru acest rol la Festivalul Los Festivales de Amiens Y Cartagena. Apoi a jucat în “De la Calle” regizat de Gerardo Tort; “Ciudades Oscuras” regizat de Fernando Sariñana; şi în producţia mexicano-columbiano-spaniolă “La Historia del Baul Rosado” regizat de Libia Stella Gomez.

În ultimii doi ani, Dolores Heredia a jucat în numeroase filme de lung-metraj: “Fuera del Cielo,” regizat de Javier Patron Fox; “Desierto Adentro,” regizat de Rodrigo Pla; “Mujer Alabastrina,” regizat de Elisa Salinas; “Amor, Sexo y Otras Perversiones,” regizat de Fernando Sariñana; “In God We Trust,” de Paul Leduc; şi “Conozca la Cabeza de Juan Perez,” regizat de Emilio Portes, care a câştigat premiul Mayahuel Awardla Festivalul de la Guadalajara. Pe lista de producţii viitoare se numără “180 Grados,” regizat de Fernando Kalifa, “Dios de la Gracia” şi “Rock Mari.” Ea a apărut şi în producţii TV cum ar fi: “Deseo Prohibido” şi “Capadocha,” şi mini-seria “La Virgen de Guadalupe.”

Ca producător, Dolores Heredia şi-a fondat propria companie numită Por Amor Producciones, şi în prezent lucrează cu Daniele Fizi şi Teatro Sunil in Elevţia, colaborând şi cu Cirque du Soleil.

Kevin Hernandez (puştiul) este un tânăr actor care a debutat în rolul lui Pepillo Salazar în filmul “Aşteptând un miracol”, alături Cheech Marin şi Jason Priestley. Apoi, a apărut în pelicula lui Daved Mamet “Unitatea”, în rolul lui as Mateo Rocha. Curând după aceea, a jucat şi într-un epidos din producţia “My Name is Earl”, pentru care a primit numoeroase laude. Cel mai recent film în care apare este intitulat “Eye of the Future”, care a fost prezentat politicienilor din lumea întreagă la conferinţa de anul trecut a Naţiunilor Unite cu privire la problemele climatice. El este şi un elev foarte bun, având numai note de 10 la şcoala generală Bancroft unde este implicat şi în programe artistice.

Fernando Becerril (care îl interpretează pe directorul închisorii) a revenit în Mexic în 1997, după 26 de ani petrecuţi în Franţa, unde a lucrat în film, teatru şi televiziune. A apărut în numeroase producţii de lung-metraj în timpul carierei sale îndelungate. Printr acestea semnalăm : “Arrancame la Visa,” “De Dia y de Noche,” “180 Grado,” “La Noche de las Flores,” “La Mitad del Mundo,” “”Fibra Optica,” “Masca lui Zorro şi Legenda of Zorro,” “Ravenous,” “Rito Terminal,” “El Crimen del Padre Amaro,” “Pancho Villa por el Mismo,” “Don de Dios,” “A Tiempo Completo,” “Zapata,” “Maria en el Elevador,” “La Ultima Noche,” “Kilometro 31,” “La Zona,” “Los Fabulosos,” şi multe altele.

Lista cu producţii de televiziune în care a apărut cuprinde: “Zapata” şi the Azteca TV series “Lo que Callamos las Mujeres,” “El Poder del Amor,” “Momentos de Decision,” “Fidel,” “American Family” şi “En el Tiempo de las Mariposas.”

În teatru, Fernandu Becerril a jucat în multe piese shakesperiene pentru Compania Naţională de teatru, precum şi în alte piese “La Cantanra Calva,” “Pan y Cebolla,” “El Lector por Horas,” “Bodas Ineditas,” “La Celestina,” “El Divan” şi “La Vida es Sueno”.

Jose Montini (doctorul) este un actor de film, teatru şi televiziune. A absolvit Instituto de Arte Escenio. A jucat în numeroase producţii, dintre care amintim: “Adios Mundo Cruel,” “La Perla Blanca,” “Man on Fire,” “Hoy Por Tio, Manana Por Mi,” Matelos la Hiena,” “The Librarian (pentru TNT), “One Ling Night,” “Pig’s Feet,” “100 Anos de Perdon,” Sexo, Amor y Otras Perversiones,” “Asidel Precipio,” şi “La Verdodera Historia del Arte”.

Pe micul ecran a apărut în “La Otra,” “Entre el Amor y el Odio,” “Las Vias del Mar,” “Clase 406,” “Rebelde ,” “Lolo,” “Erase una Vez,” “Bajo la Misma Piel,” “Rubi,” “Palabra de Mujer,” “Vecinos,” “Piloto,” şi “La Fea Mas Bella”.

Pe scenă a jucat în “El Hombre de las Maletas,” “Jacobo o la Submision,” “Entre Meses Mexicano” şi “Sueno de una Noche de Verano”.

Peter Gerety (tipul de la ambasadă) a jucat în filme precum “Inamicii publici,” filmul lui Clint Eastwood “The Changeling,” cel la lui George Clooney “Jocuri murdare” “Războiul lui Charlie Wilson,” , regizat de Mike Nichols , pelicula lui Spike Lee “Omul din interior,” lung-metrajul independent “Things That Hang From Trees,” “Syriana,” “Războiul lumilor,” “ K-Pax,” “Cu cărţile pe masă ,” “Magic Hour,” “Montana,” “The Legend of Bagger Vance,” “Mrs. Winterborne,” “Surviving Picasso,” “Hollywood Ending” şi “Blestemul scorpionului de Jad.”

Pe micul ecran a putu fi văzut în “Fraţi şi Surori,” ,“Misterul jurnalelor din Bedford,” HBO’s “Cartelul crimelor,” “Conviction,” “Poliţist la omucideri,” “Lege şi ordine, “ “Ed,” “Central Park West,” “Schimbul trei ” şi “The Return To Lonesome Dove”.

Printre piesele de teatru în care a jucat se numără producţia Broadway a piesei lui Martin McDonaugh “The Lieutenant Of Inishmore”; “Fucking A,” , rolul lui Fluellan in “Henry V”. Peter Gerety a lucrat mai ales pe scenă timp de maibine de peste 30 de ani, apărând în mai mult de 100 de piese. El a ucat pentru numeroase companii de teatru celebre, cum ar fi eattle Repertory, Dallas Theater Center, ART in Cambridge, Huntington in Boston, şi a apărut pe scene Edinburgh, Madrid, Mumbai, Calcutta şi Damasc.

Patrick Bauchau (chirurgul), s-a născut în Belgia şi acum face naveta Paris-California. El a devenit interesat de industria filmului la începutul anilor 60 când lucra ca asistent pentru regizorul Eric Rohmer , în filmul căruia a şi jucat în 1967, “La Collectionneuse.” După ce a apărut şi în filmul “Tiset Street,” tot în 1967, el a părăsit pentru o vreme filmul, lucrând în industria mobilei şi lucrând chiar cu Salvador Dali.

A revenit la actorie în 1980 cu filmul lui Robert Kramer, “Guns,” şi a fost distribuit în rolul principal în filmul lui Wim Wenders’ “Der Stand der Dinge,” , debutând în America cu comedia romantică a lui Alan Rudolph, “Choose Me” (1984). Din acel moment a apărut în multe producţii cu buget redus, atât în Europa cât şi în America. În 1991 a făcut un rol foarte bun în drama regizată Michael Tolkin,“The Rapture”, astfel că regizorul l-a distribuit într-un alt film al său “The New Age” patru ani mai târziu.

Printre apariţiile pe micul ecran al lui Bauchau se numără serialele : “Kindred: The Embrace” şi “Omul cu 1000 de feţe” ,“Singur împotriva preşedintelui ,” “Conexiune inversă ,” “Ray” şi “Camera de refugiu”, şi producţiile independente “Twin Falls Idaho,” “The Secretary,” “Boy Culture” şi “Oribilul caz al lui Albert Fish,” ca să numin doar o parte.

Actorul a apărut în filmul lui Roland Emmerich “2012,”, în “Gustul dulce al succesului” şi în “Măsuri extraordinare” cu Harrison Ford. În Europa, a încheiat recent filmările la peliculele “Suzanne” (Franţa), “Ladrones” (Spania), “Glenn” (Belgia), “Chrysalis” (Italia) şi “Possibility of an Island” (Spania).

Bauchau a apărut şi în producţia HBO: “Carnivale” şi în “Revelaţia” şi “Alias,” şi în “Castle,” “CSI,” ”Cum să reuşeşti în America,” “Numbere,” “Women’s Murder Club,” “Doctor House” şi “24”.

Mayra Serbulo (asistenta) s-a născut în Xalapa del Marquez şi locuieşte în Mexico City. Pe lângă spaniolă, actriţa vorbeşte Nahuatl, Zapoteco şi engleză. Este o actriţă cunoscută în Mexic, apărând în producţii de televiziune, în peise de teatru şi în filme de lung-metraj. De curând ea a primit o nominalizare la Premiile Ariel pentru Actriţă în Rol Secundar pentru filmul “Mezcal” (2004), film ce a câştigat premiul pentru cel mai bun film. În palmaresul actriţei se număr filme precum “Cuento de Hadas para Dormir,” “El Grito,” “Piedras Verdes,” “Ave Maria,” “Un Embrujo,” “Fibra Optica,” “El Santo Luzbel,” “ Un Hjito de Sangre,” “A Reina de la Noche,” “El Jardin del Eden,” “Cortometraje Haciendo la Lucha,” Desiertos Mares,” Novia Que Te Vea” şi “La Ofrenda.” Pe micul ecran ea a apărut în “La Reina Roja” pentru Discovery Channel, “Lost Kingdoms of the Mayas,” produs de National Geographic şi în filmele the telefilms “Todo por Amor” şi “Yacaranday”.

Gerardo Taracena (care îl interpretează pe Romero) s-a născut în Mexico City. A studiat actoria la Centro Universarsitario de Teatro de la Universidad National Autonoma de Mexico (UNAM) şi a jucat în filme de lung metraj şi piese de teatru. În 1992 a dansat în trupa de dans Integro de Peru, în spectacolul II Encuentro Latinoamericano de Danza Contemporanea Independiente in la Sala Miguel Covarrubias şi a participat la V Festival Latinoamericano de Teatro de Cordoba, in Argentina. A continuat să apară pe scenele de dans până în 1996, participând la numerose festivaluri din Mexic şi America Latină.

Pe scena de teatru Gerardo a fost distribuit în peste 30 de piese, şi a participat de mai mujlte ori la diferite festivaluir de teatru precum: Festivalul Internacional Cervantino: Festivalul de la Ciudad de Mexico, Festivalul Latinoamericano de Teatro Cordoba in Argentina, Programa Iberoamericano de Teatro in Buenos Aires, Festivalul de las Artes in Costa Rica, şi Festivalul de Teatru de stradă Tokyo şi Jamamatsu. El a fost membru al trupei de teatru Teatro Mito.

Filme în care a jucat: “Espacio Interior,” “Salvando al Soldado Perez,” “Deseo,” “La Casa de las Sanaciones,” “El Ultimo Chichiluco,” “Cronicas Chilangas,” “SinNombre,” “La Zona,” “El Violin,” “Club Eutanasia,” “Man on Fire,” “American Family,” “Al Rescate de la Santisima Trinidad,” “The Mexican,” Sin Dejar Huella,” “De Ida y Vuelta,” şi “La Hija del Puma”.

Mario Zaragoza (care îl interpretează pe Vazquez) a câştigat trei premii Ariel pentru rolurile sale din filme de lung-metraj. În 2009 a primit premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul fin “Desierto Adentro”, precum şi premiul Mayahuel la aceeaşi categorie. În 2008, a primit premiul Ariel pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul “La Zona,” şi in 2002 premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar pentru “De la Calle..”

Zaragoza a apărut în numeroase filme, printre care se numără: “Un Embrujo” in 1998 “Suave Patria,” “Dias de Gracia,” “Seres: Genesis,” “Sin Ritorno,” “Peregrinacion,” “Mexican Dream,” “El Benegador,” “Arrancame la Vida,” “El Juramento,” “Todos Hemos Pecado,” “La Santa Muerte,” “ Todos Hermos Pecado,” “La Santa Muerte,” “La Zona,” “El Quierdo,” Mojigangas,” “Paso de Ovejas,” “Las Vueltas del Citrillo,” Un Mundo Maravilloso,” “La Canada,” “Otro Ladrillo en la Pared,” “Man on Fire,” “Palea de Gallos,” “Sonaras,” “La Luna de Antonio,” Enamorate” şi “Ciudades Oscuras.”

Tenoch Huerta Mejia (care îl interpretează pe Carlos) locuieşte în Mexico City şi a fost nominalizat în 2009 la premiile Ariel pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul “Nesio.” El a mai jucat şi în ” Dias de Gracia,” “Nomads,” “Chicogrande,” “Despositarios,” “Marea Alta,” “Sleep Dealer,” “El Homo,” “Sin Nombre,” “Solo Quiero Caminar,” “Soy Mi Madre,” “Casi Divas,” “Café Paradiso,” “La Zona,” “Deficit,” “Malamados en la Soledad Todo Esta Permitido” şi “Asi del Precipicio.” Pe micul ecran a apărut în “Gyspy” şi “Zapata”, precum şi alte seriale . Tenoch a lucrat şi la mai multe filme de scurt-metraj, printre care şi “Coffee Paradise,” care a câştigat mai multe premii la Festivalul de Filme de scurt metraj din Mexic in 2008.

Peter Stormare (care îl interpretează pe Frank) este un actor şi regizor de origine suedeză foarte populat atât pe micul, cât şi pe marele ecran. Stromare a încheiat de curând filmările la filmul de lung-metraj ”Crimele lui Henry”, cu Keanu Reeves, la “Janie Jones” cu Abigail Breslin,” “Dead of Night” cu Brandon Roth, “Small Town murder Scenes” regizat de Ed Gass-Donnelly, şi şi-a împrumutat vocea personajului Snufkin din producţia animată 3D “Moomins şi the Comet Case” , alături de Stellan Skarsgard şi Alexander Skarsgard. În curând va apărea în serialele de televiziune ”Weeds” şi “Hawaii Five-O”.

De asemenea, el poate fi văzut şi în ”The Killing Room” cu Chloe Sevigny, “Insanitarium” produs de Screen Gems, şi “Horsemen” produs de Mandate Pictures. El a jucat alături Willem Dafoe in “Anamorph,” şi “Witless Protection” cu Larry the Cable Guy released in 2008. Înainte de asta, a jucat în “Premoniţia ”cu Sandra Bullock, “Unknown,” “Fraţii Grimm” cu Matt Damon, “Constantine” cu Keanu Reeves, şi “Birth” cu Nicole Kidman.

Stormare a jucat în rolul lui Abruzzi în primul sezon al serialului de televiziune “Prison Break” produs de Brett Ratner. De asemenea, el poatre fi văzut în “Entourage,” “CSI” şi “Monk.” ,“Joey” şi “Seinfeld.”
Stormare a lucrat cu regizori excepţionali de-a lungul carierei sale. El a apărut în filmul lui Penny Marshall ”Revenire la viaţă,” în filmul regizat de Steven Spielberg “Raport special” şi “ Jurassic Park” , în filmele fraţilor Coen “Fargo” şi “Marele Lebowski,” “8MM” regizat de Joel Schumacher şi în filmele de acţiune al lui Michael Bay “Băieţi răi II” şi “Armageddon.” Lista de filme în care a fost distribuit mai înclude: filmul lui Lars Van Trier “Dansând cu noaptea,” “Chocolat,” regizat de Lasse Hallstom, “hotelul de un milion de dolari ,” regizat de Wim Wenders, filmul lui Jonas Akerlund, “Spun,”, “Mesaje secrete,” al lui John Woo şi “Fracul magic.” Regizat de Kevin Donovan.

El şi-a început cariera în Suedia, la Teatrul Naţional, sub îndrumarea legendarului Ingmar Bergman, unde a jucat în “Long Day’s Journey Into Night,” “Miss Julie,” ”Regele Lear” şi “Hamlet”.

Scott Cohen (avocatul lui Frank) a devenit mai cunoscut datorită numeroaselor sale roluri din film, televiziune şi teatru. Un actor foarte verstil, Cohen a primit cronici foarte bune din partea specialiştilor pentru rolurile sale.

Cohen a jucat alături de Natalie Portman in filmul lui Don “Love şi Other Impossible Pursuits” în care cei doi joacă rolurile unor părinţi care încearcă să facă faţă tragediei pierderii unui copil. Mai recent, el a apărut în “Everybody’s Fine” şi în noul proiect al lui Nicole Holefcener, „Please Give.” Cohen a putut şi văzut şi în ”Dragoste şi alte dependenţe” şi în drama independentă “Iron Cross” cu Roy Scheider şi în “Winter of Frozen Dreams” alături de Thora Birch. Pe scenă Cohen jucat în “Three Changes” cu Dylan McDermott şi Maura Tierney şi premiera americană a piesei lui Caryl Churchill’s “Drunk Enough To Say I Love You” la New York Public Theater. Cohen a avut şi apariţii episodice în ”Anatomia lui Grey”, “CSI” şi “Castle”.

Cohen a mai jucat şi în, “Tentaţiile Jessica Stein.” “Scara lui Ladder,” “A Brother’s Kiss,” “Regii mamboului,” „Viaţa lui Howard Stern,” “Destine încrucişate” şi “Brother’s Shadow”.

Pe micul ecran Cohen este cel mai bine cunoscut pentru rolul lui Max Medina, din ”Fetele Gilmore”. El a mai jucat şi în “StreetTime,” unde a jucat un poliţist cu probleme care trebuie să aibă grijă de un traficant de droguri jucat Rob Morrow. Cohen a reuşit să apară în acelaşi timp în trei producţii diferite, la trei canale de televiziune diferite: în rolul detectivului Harry Denby în “NYPD Blue;”(produs de ABC), în rolul Lupului în ”Al zecelea regat” (produs de NBC) şi în rolul detectivului Steve Thomas în miniseria produsă de CBS Jon Benet Ramsey “Perfect Murder, Perfect Town,”. Recent, Cohen l-a jucat pe amoul de afaceri Marcus Sonti, în serialul de comedie “The Return of Jezebel James,” şi a părut în producţia ABC „Cashmere Mafia”.

Printre alte titluri de seriale de televiziune în care a fost distribuit se numără serialele : ”Lege şi ordine”, ”Cabinet de avocatură” şi ”Dispăruţi fără urmă”.

Producţii de televiziune în care a apărut: “For One More Day” prezentat de Oprah Winfrey, “Fatal Contact: Bird Flu in America,” “GIA” cu Angelina Jolie, “Gotti,,”,şi Kiss My Act” cu Camryn Manheim.
Pe scenă , Cohen a jucat în comedia de pe Broadway “Losing Louie” pe scena teatrului Manhattan Theater Club; în “The Other Woman,” şi “A Nervous Smile” alături de Amy Brennerman, în “Glimmer, Glimmer şi Shine,” , “Side Man,” tot la Manhattan Theatre Club.

Pe lângă proiectele sale actoriceşti, Scott Cohen este şi membru al Consiliului pentru Columbia County Film Festival.

Bob Gunton (care îl interpretează pe Thomas Kaufman) a avut multe roluri memorabile de-a lungul carierei sale de 32 de ani.

Pe lista filmelor în care a jucat se numără: pelicula lui Oliver Stone “JFK,” “Glory,” regizat de Edward Zwick, “Operaţiunea Broken Arrow,” regizat de John Woo şi ”Închisoarea îngerilor”. De asemenea, el a mai jucat în “Patch Adams, un doctor trăsnit”, “Ace Ventura:Un nebun în Africa,” “Dolores Claiborne,” “Cookie,” “Matewan,” “Scena crimei,” “Dead Silence,” “Highland Park,” “The Irishman” şi “Avocatul din limuzină.”
A apărut şi în producţii TV precum: “Capcanele oceanului ,” “Wild Palms,” “When Billy Beat Bobby,” “Running Mates,” “61*,” “Sinatra (în rolul lui Tommy Dorsey), “Kingfish” (ca FDRoosevelt), “Elvis Meet Nixon (în rolul lui Nixon) şi “Iuda şi Iisus.” A apărut de mai multe ori în “Courthouse,” “Greg the Bunny,” “Hothouse” şi “Peacemakers,” “Mr. Sterling,” “Neveste disperate,” “E-Ring,” “Prietenie pe muchie de cuţit” şi “24”.

Pe Broadway, a primit o nominalizare la premiile Tony pentru “Sweeney Todd,” şi pentru rolul lui Juan Peron in “Evita.”, mai are în palmares un premiul Obie “How I Got That Story” şi un premiu Clarence Derwent la categoria Cel mai promiţător actor în 1980. In 2004, a fost nominalizat la premiile Barrymore pentru producţia “The Great Ostrovsky.” El a mai jucat în piese de teatru precum “Big River,” “Passion,” “King of Hearts,” “Working” şi “Happy End,” şi în “Follies.”

Dean Norris (care îl interpretează pe Bill), un veteran al filmelor de lung-metraj, face momentan ravagii cu rolul lui Hank Schrader din producţia de mare succes “Breaking Bad”.

Norris lucrează în prezent la o producţie Disney, “Prom”, alături de Faith Ford şi Aimee Teegarden. Cunoscut pentru abilitatea sa de a juca atât în comedii cât şi în producţii dramatice, Norris a apărut în peste 130 de filem şi show-uri de televiziune. Pe lista sa se numără: ”Cat durează o căsnicie”, ”Fiecare se crede nromal”, ”Evan atotputernicul”, ”Infanteria stelară”, ”Firma”, ”Conexiune inversă”, ”Gattaca”, ”Pradă dificilă”, ”Seducţie dificilă”, “Total Recall,” “Terminator 2” şi ”Armă mortală 2”.
Pe micul ecran Norris a jucat în ”Viaţa la Casa Albă”, ”Mediumul”, ”Unitatea”, ”Visuri Americane”, ”Anatomia lui Grey”, ”True Blood”, ”Lost”, ”Minţi criminale”, ”Cititorii de oase”, ”Prietenie pe muchie de cuţit”, ”Sub acoperire”.

Născut şi crescut în South Bend, Indiana, Norris a absolvit Harvard University şi a urmat cursurile Academiei Regale de Arta din Londra. Este căsătorit, are cinci copii şi locuieşte în Sudul Californiei.