22 august 2007

Pe urma lui Dumas şi Eco…

Cine s-ar fi gândit să-l primească pe Alexandre Dumas între nemuritorii Academiei Franceze la mijlocul secolului al XIX-lea, la împlinirea a cincizeci de ani şi după ce îi apăruseră cele mai populare cărţi, citite de atunci până astăzi de generaţii întregi – Cei trei muschetari, Contele de Monte-Cristo? Abia în 30 noiembrie 2002, la bicentenarul naşterii lui Dumas, rămăşiţele sale pământeşti ajung în Panteon.

Înaintea acestui omagiu postum, cel mai popular autor francez din lume primise alt fel de omagiu adus de Arturo Perez-Reverte prin Clubul Dumas (tradus în româneşte de Mihai Cantuniari, Editura Polirom, 2004). Scriitorul spaniol a inaugurat şi o serie de romane istorice Căpitanul Alatriste, având ca erou un frate bun al muschetarilor. Arturo Perez-Reverte a devenit, la cincizeci de ani, membru al Academiei spaniole.

Alexandre Dumas are însă şi alt urmaş, cel puţin tot atât de spectaculos: este georgianul Grigori Şkartişvili, născut în 1956 la Tbilisi şi stabilit la Moscova, un prestigios editor şi traducător din japoneză şi din engleză, dar care scrie sub pseudonimul Boris Akunin. Din 2000 se dedică ficţiunii şi cele 25 de romane (scrie trei cărţi pe an) s-au vândut în tiraje ce au depăşit patru milioane de exemplare. Într-un interviu, recunoştea că a vrut să-i ofere soţiei (care citise încântată Numele trandafirului şi nu găsea nimic similar în proza rusă), un roman care să-i placă şi să o amuze.

Articolul integral din Adevărul…

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook