Pe piaţă sunt o mulţime de cărţi, atât de multe, încât uneori devine dificil să alegi. Bineînţeles, fiecare îşi doreşte să citească o carte bună. Dar oare ce este o carte „bună”? Pentru multe cărţi ne ghidăm în această apreciere după părerile criticilor sau ale opiniei publice. Uneori dăm prea multă greutate, în aprecierea unei cărţi, bazându-ne pe celebritatea autorului, chiar dacă nu ştim mai nimic despre el (să nu uităm că un scriitor bun poate scrie si cărţi proaste). Totuşi, în cele din urmă, contează doar dacă o anumită carte îţi place ţie personal. Orice apreciere este relativă la sine, altfel este o însuşire a părerii altuia.

Nu spun că părerile altora, mai ales ale unor oameni „citiţi”, nu sunt importante. Ele au menirea de a trezi interesul, de a arăta posibile căi de urmat, de a revela nuanţe mai greu perceptibile. Rolul lor trebuie însă să se oprească undeva în apropierea noastră. Părerile altora trebuie digerate, indiferent ce autoritate are sursa lor, şi abia apoi însuşite într-un mod personal.

Revenind la întrebare, chiar dacă aprecierea este relativă, cred că există un element comun, relativ şi el. Consider că o carte bună este o carte care te face să gândeşti. Nu contează dacă eşti sau nu de acord cu cele citite, ci doar să-ţi stimuleze gândirea şi creativitatea. De remarcat că, după acest principiu, o carte bună nu îşi impune ideile, ci lasă cititorului libertatea alegerii. Cu cât mai înalt este zborul gândurilor, cu atât mai bună este cartea. Pentru tine.

47 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Eseuri
21 comentarii »