15 septembrie 2017

Pauza de ceai

La noi, mă refer la instituţia unde lucrez eu, se respectă cu stricteţe orarul. Şi cel mai bun exemplu este pauza de ceai fixată la ora 11 fix. E drept că de la o vreme se bea mai mult cafea decat ceai, dar asta nu are prea mare importanţă pentru că ceea ce contează cu adevărat este faptul că ne adunăm în biroul secretarei unde se află un ceainic plus tava cu ceşti şi mai stăm de vorbă o jumătate de oră ca între colegi.

Eu asist cam pasiv la discuţii pentru că zilnic sunt cam aceleaşi subiecte fierbinţi, adică bursa şi fotbalul, despre care cunoştinţele mele sunt cam firave. Cu bursa, mai treacă meargă, pentru că nimeni nu e chiar atât de inspirat să ştie ce acţiuni merg în sus sau în jos, aşa că mai arunc o vorbă de neofit, care se potriveşte sau nu cu ce se întâmplă.

Dar la fotbal, vă rog să mă credeţi, sunt tămâie… Mai ales în comparaţie cu colegii mei, suporteri si cunoscători ai unor echipe locale, naţionale sau de club cu reputaţie internaţională. Numele acestor echipe vestite trec pe lângă mine fără să lase urme, uneori reţin câte o localitate renumită pentru altceva în afară de fotbal sau câte un nume de jucător care imi aminteşte de un savant celebru, de un scriitor sau de un pictor născut acolo. Cât despre jucătorii atât de renumiţi şi care câştigă multe milioane de euro, nici nu ştiu dacă să-i repartizez la fotbal sau la bursă.

Colegii mei sunt drăguţi şi uneori îmi dau un pic de atenţie, de pildă mă întreabă şi pe mine ce părere am de echipa din Milano sau cea din Barcelona, iar eu le răspund că am o părere foarte bună în general.

Ieri, de exemplu s-a discutat foarte pasional despre campionatul de fotbal francez şi pentru prima oară am intervenit şi eu cu o întrebare, în dorinţa de a vorbi şi despre altceva:
– Ce părere aveţi despre Toulouse-Lautrec?

Toţi s-au oprit o clipă şi apoi, aprobat de specialiştii in materie, unul din pasionaţii fotbalului a declarat hotărât:
– Bate Toulouse!! Aici mergem la sigur!

După pauză, între patru ochi, şeful meu direct, m-a complimentat.
– I-ai păcălit frumos pe ignoranţii ăştia, mi-a plăcut…
– Ah, v-aţi prins şi dumneavoastră că…
– Păi, cred şi eu. Lautrec nici nu joacă în prima ligă!

Schiţă umoristică de Dorel Schor

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Se încarcă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole pe subiecte similare

  • Zi de vară
  • Când, pe la unsprezece dimineaţa, Sorin Barbălată, tânăr contabil practicant, ieşi în pauza de ceai,...
  • 53000 de citate şi alte date
  • Puţin surprinzător, ţinând cont că vara numărul de vizitatori scade spre jumătate, dar cu atât...
  • 41000 de citate şi alte numere
  • Ritmul de creştere se menţine acelaşi, fiind cel mai susţinut pe o perioadă mai lungă...
  • Şedinţa de spiritism
  • Trecuse de ora două când maistrul Aldea observă că Stamate, căruia tot atelierul îi spunea...
  • Despre cunoaşterea iubirii
  • Ideea cunoaşterii de sine mă duce cu gândul la alegerile făcute. Unii spun că sunt...
  • Departe de… acasă
  • Departe de acasă, departe de casă, tu, casă, cuvânt magic, cuvânt plin de mine, gând...
  • Cel mai spiritual britanic
  • În urma unui sondaj realizat în Marea Britanie cu ocazia lansării noului post de televiziune...
  • Perle… magistrale
  • Cele ce urmează au fost extrase dintr-o carte numită "Disorder in the American Courts" şi...
  • Blind-date cu un film
  • Noul Cinematograf al Regizorului Român propune o seară de film cu un concept inedit și invită publicul la un...
  • C.F.R.
  • Spumoasa schiţă a lui Ion Luca Caragiale, într-o interpretare antologică Originalul a fost publicat în 1899: Doi...


Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook