Orașele României, Botoșani
Romfilatelia introduce în circulație marți, 21 ianuarie 2020, o emisiune de mărci poștale tematică, din seria „Orașele României”, dedicată orașului Botoșani.
Atestat istoric ca târg, numele orașului se regăsește înscris într-o filă de cronică în anul 1439, când domnia comună a urmașilor la tron ai lui Alexandru cel Bun era amenințată de invazia hoardelor tătare. Textul este redactat astfel: „în anul 6947 (1439 n.ns.), noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani”. Ca zonă locuită, cercetările arheologice o menționează în anii 1350 sau 1397.
Prezentul și trecutul Botoșaniului sunt înfățișate explicit în arhitectura unor clădiri care vădesc evoluția așezării, stabilitatea sa de-a lungul timpului, preocupările pentru durabilitate și simțul estetic. Botoșanii conservă, ca într-un autentic muzeu în aer liber, mărturii ale unei lumi apuse: gospodării țărănești, conace boierești, somptuoase edificii publice construite în rafinate stiluri arhitectonice.
Un scurt itinerar ar putea începe din strada Ștefan cel Mare, unde se află Mânăstirea Popăuți, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei, ctitorie a marelui domnitor care a împrumutat numele străzii.
Zidită în anul 1496, Biserica Mănăstirii Popăuți cu Hramul Sfântul Nicolae a fost așezată la răscruce de importante drumuri comerciale, la jumătatea drumului dintre Suceava și Hârlău (două curți domnești). Exteriorul, bogat decorat cu brâie de cărămidă smălțuită, cu discuri care reproduc semnele zodiacului, figuri fantastice, heraldice și geometrice, îi conferă un atribut de expresivă originalitate. Vechea intrare a bisericii păstrează ancadramentul cu arce getice frânte, sub forma unor nervuri sculptate în piatră (întâlnite și la alte biserici ale marelui ctitor). Devenită biserică de mir în anul 1863, este declarată monument istoric în anul 1897 și este restaurată în perioada 1899 – 1907.
Firește că Botoșaniul are și un centru administrativ remarcabil prin arhitectura unei clădiri care adăpostește sediul Primăriei, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei. Cunoscută și sub numele de Casa Ianachi, a fost construită în anul 1806, în stil eclectic cu vizibile influențe germane. Trecută în urma unor acte de vânzare în proprietatea Hatmanului Anastase Bașota, ajunge prin răscumpărare la Grigore Ghica. Acesta o dăruiește Eforiei, conform unor documente originale aflate la filiala Botoșani a Arhivelor Naționale. Pentru o vreme a devenit sediul Tribunalului unde, în perioada octombrie 1864 – martie 1865, Mihai Eminescu a lucrat în calitate de copist. Între anii 1906 – 1914 clădirea a fost restaurată.
Municipiul Botoșani păstrează în filele istoriei sale, alături de Ștefan cel Mare, numele unor personalități de marcă ale culturii, istoriei și tehnicii românești precum Nicolae Iorga, Grigore Antipa, Elie Radu, ale căror portrete se regăsesc alături de mărcile poștale realizate în acest an – 2020 – dedicate frumosului oraș al Moldovei.
Istoria Botoșanilor, percepută ca o oază de liniște și verdeață într-o deplină armonie cu arhitectura veche, este prezentă într-o gândită alcătuire în edificiul, monument istoric, cu numele de Muzeul Județean de Istorie, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei. Datând din anul 1913, construcția ridicată de maeștrii italieni, în stil eclectic, a fost destinată inițial sediului Prefecturii. Planurile construcției au fost elaborate de arhitectul Petre Antonescu.
Vestigii ale civilizației paleoliticului, neoliticului, bronzului și fierului, uneltele și armele din piatră șlefuite și din os, ceramică pictată (celebra ceramică de Cucuteni), îl familiarizează pe vizitator cu tot ceea ce a însemnat viețuirea pe frumoasele meleaguri ale Botoșanilor Moldovei. Un exponat de excepție este cel mai vechi adăpost omenesc din Sud-estul Europei, descoperit la Râmniceni și reconstruit parțial. De remarcat faptul că unele exponate tematice ale muzeului au fost incluse în mari expoziții la Vatican, în Elveția și Polonia.
Cinstind memoria unei personalități marcante, referindu-ne la Nicolae Iorga, o casă memorială, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei, în care a locuit marele istoric ne prezintă o expoziție foto-documentară, primele ediții ale operei sale, alături de impresionanta bibliotecă istorică. Clădirea originală cu pereții de paiantă a fost demolată în anul 1965, pe locul ei ridicându-se între anii 1967 – 1975 o construcție acoperită cu șindrilă și cu stâlpi din lemn. Începând cu anul 1977, devine secție a Muzeului Județean de Istorie Botoșani.
Albumul filatelic, realizat într-un tiraj limitat de 211 exemlare, este echipat cu blocul special de 4 timbre împreună cu cele două plicuri „prima zi” ale emisiunii cu ștampila „prima zi” aplicată în clar în folio aur. Ambele produse sunt numerotate cu negru de la 001 la 211.
Emisiunea de mărci poștale „Orașele României, Botoșani” este completată de 2 plicuri prima zi, în coală de 32 timbre, minicoală de 5 timbre + 1 vinietă și bloc de 4 timbre.