15 martie 2012

Oglindă, oglinjoară

Din 16 martie 2012, rulează în cinematografe filmul „Oglindă, oglinjoară” („Mirror Mirror”), care poate fi vizionat în premieră în cinematografele: Hollywood Multiplex (Bucureşti şi Oradea), CinemaPRO, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex – Băneasa, Glendale Studio (Bucureşti), Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Cluj, Arad, Galeria Arad, Bacău, Brăila, Baia Mare, Iaşi, Timişoara, Piteşti, Târgul Mureş), Cityplex (Bucureşti, Constanţa, Braşov, Tulcea), Odeon Cineplex Cluj, Cinema Cortina (Oradea), Centrul Cultural Eugen Ionescu (Slatina), Grand Mall Cinema (Satu Mare), Cinema Florin Piersic (Cluj), Cinema Premiera (Ploieşti), Patria (Bucureşti şi Craiova), Cinema Arta (Târgu Mureş).



„Oglindă, oglinjoară” este o poveste. N-aş spune chiar pentru copii, dar este un basm vizual creat pe baza unor clişee pe care le cunoaştem de mici, de când am auzit pentru prima dată istoria Albei-ca-Zăpada şi a celor şapte pitici. Fără ca pelicula să fie vreo capodoperă, mi s-a părut interesantă modernizarea poveştii, modul cum în discursul personajelor sunt strecurate trimiteri la lumea contemporană şi glume extrem de actuale, dar şi felul în care personajul feminin principal este privit din alt punct de vedere, rezultatul nefiind neapărat mai armonios, cât mai pertinent şi mai actual decât imaginea prăfuită a prinţesei-bibelou. Distribuţia este notabilă, iar jocul actorilor reuşeşte să împace tradiţionalul şi modernul din poveste, chiar dacă unele scene sunt exagerate de dragul efectului comic cerut aproape în permanenţă de scenariu. Probabil cel mai reuşit aspect al filmului este cel vizual, spectacolul de culori, costume, locuri şi efecte speciale fiind extrem de plăcut ochiului. Prin urmare, dacă nu sunteţi foarte conservatori în ceea ce priveşte poveştile copilăriei, puteţi să vă destindeţi urmărind-o pe Albă-ca-Zăpada cea nouă.

Note de producţie

Una dintre cele mai iubite poveşti ale tuturor timpurilor prinde viaţă în spectaculosul film „Oglindă, oglinjoară”, cu Lily Collins („The Blind Side”) în rolul Albei-ca-Zăpada şi cu Julia Roberts, câştigătoare a premiului Oscar, în rolul reginei malefice. O abordare originală şi nostimă a unei poveşti clasice, în care joacă şi Armie Hammer („The Social Network”, „J.Edgar”) în rolul prinţului, Sean Bean („Game of Thrones”) în rolul regelui, şi Nathan Lane („The Birdcage”) în rolul nefericitului şi neisprăvitului servitor al reginei, Brighton.

După dispariţia regelui atât de iubit de supuşii săi, o regină nemiloasă urcă pe tron, conducând ţara şi ţinând-o ascunsă pe fiica ei vitregă, Albă-ca-Zăpada, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Dar când prinţesa atrage atenţia unui prinţ fermecător şi foarte bogat, regina geloasă o alungă pe fată în pădure, pentru totdeauna.

Acceptată de o ceată de pitici rebeli, dar buni la suflet, Albă-ca-Zăpada devine o tânără curajoasă, hotărâtă să-şi salveze ţara de regina cea rea. Cu ajutorul noilor prieteni, ea intră în acţiune ca să-şi revendice dreptul dobândit prin naştere şi să-l cucerească pe prinţ, în această comedie magică şi aventuroasă care va captiva imaginaţia şi inimile tuturor spectatorilor.

Despre film

O tânără şi inocentă prinţesă, o mamă vitregă nemiloasă, un prinţ fermecător şi şapte pitici care trăiesc în pădure: elementele celui mai nou film epic realizat de Tarsem Singh pot părea familiare, dar publicul va fi surprins şi încântat de răsturnările de situaţie pe care vizionarul regizor le-a gândit pentru o poveste veche de când lumea, în „Oglindă, oglinjoară”.

Potrivit producătorului Bernie Goldmann, care a colaborat cu producătorul Josh Pate şi cu scenarista Melisa Wallack creând conceptul filmului, inspiraţia a fost o fotografie care reprezenta un model în costumul eroinei. „Ne-am propus să facem un film de acţiune inspirat de basmul clasic. O versiune care să aibă ambianţa şi amploarea unui film animat. Ne-am dat seama că e o poveste minunată care n-a fost niciodată explorată narativ într-un film de acţiune.”

Căutând un regizor care să transpună ideea pe ecran, Goldmann spune că Tarsem Singh a fost alegerea evidentă. „Tarsem era regizorul perfect pentru acest film,” spune Goldmann. „Ştie să dea amploare unei poveşti, folosind culorile şi lumina, fiind familiarizat cu genul de anvergură pe care ne-o doream pentru film. Nu mai e nimeni ca el.”

Pentru Singh, care tocmai încheiase lucrul la filmul de acţiune „Immortals” pentru Relativity Media, proiectul i-a oferit şansa de a aborda ceva nou pentru el: un film pentru întreaga familie, care combină acţiunea, comedia, intriga cu splendoarea vizuală care defineşte stilul său. „A fost unul dintre puţinele proiecte care m-au interesat,” spune Singh. „E complet diferit de celelalte filme ale mele şi am fost profund interesat de o actualizare a unei poveşti clasice şi eterne.”

Odată ce l-au convins pe Singh, scenariul a început să se definească, concretizându-se spectacolul cinematografic uluitor, condimentat cu umor şi romantism. Singh şi Goldmann au decis că maniera cea mai bună de a găsi o abordare unică a poveştii era să revină la basmul original. Şi aşa au descoperit o bogăţie de opţiuni. „Povestea e cunoscută în Europa de cinci, şase sute de ani, în multe ţări şi în variante diferite”, spune Goldmann. „Am putut să adăugăm în versiunea noastră multe dintre informaţiile adunate în decursul cercetărilor.”

Singh explică: „A fost foarte important faptul că am revenit la sursă. Există mii de variante diferite care au apărut după ce povestea a fost scrisă. Aceste variaţii ne-au oferit multe idei pe care le-am folosit ulterior în filmul nostru.”

„De exemplu, în câteva dintre versiunile timpurii, piticii îşi câştigau existenţa ca hoţi la drumul mare. Aşa cum spune unul dintre personajele filmului. Ne-am gândit că era un element interesant,” spune Goldmann. „Le conferă personajelor mai multă profunzime. Au fost marginalizate de societate, aşa că asta e răzbunarea lor.”

„În câteva variante, am descoperit şi un fel de monstru, o bestie care trăia în pădure. Am decis s-o folosim şi în film. De asemenea, am mărit importanţa regelui şi am creat un mister în jurul vieţii lui.”

Pe lângă amănuntele tradiţionale descoperite despre Albă-ca-Zăpada, Singh şi-a pus la contribuţie considerabila sa imaginaţie. „Am ştiut de la bun început că esenţa acestei poveşti va fi relaţia dintre regină, Albă-ca-Zăpada şi prinţ”, spune regizorul.

Goldmann este convins că filmul va avea succes la spectatorii de toate vârstele. El ar vrea ca pelicula să-şi câştige un loc de cinste printre adaptările pentru marele ecran ale clasicei poveşti. „Sperăm să fie un film care va rămâne ani la rând printre preferatele spectatorilor şi care va redefini basmul cu Albă-ca-zăpada.”

Cine-i cea mai frumoasă din ţară?

Pe măsură ce Singh şi Goldmann redefineau povestea pentru „Oglindă, oglinjoară”, un personaj care, în mod tradiţional, pândeşte din umbră, a început să se impună ca un personaj negativ central, cu motivaţii complexe. „În povestea clasică, motivaţia principală a reginei e vanitatea,” spune Singh. „În filmul nostru, puterea e mai importantă. Ea vrea să controleze regatul, iar frumuseţea ei e doar o unealtă folosită în acest scop.”

Abilă, vanitoasă şi complet amorală, Regina ar putea deveni cu uşurinţă o scorpie clasică, dar Singh a avut o idee mai subtilă, aşa că a făcut o alegere care sfida convenţiile. Pentru a întruchipa răutatea absolută, el a ales o actriţă care reprezintă exact opusul pentru majoritatea spectatorilor. „Pentru mine, regina era malefică, tenebroasă, maliţioasă, dar de un farmec irezistibil,” spune regizorul. „Julia Roberts e atât de charismatică încât a putut interpreta rolul cu relativă uşurinţă.”

Roberts îşi foloseşte magnetismul binecunoscut pentru a întruchipa o vrăjitoare fără scrupule, care plănuieşte să pună mâna pe un bărbat bogat, chipeş şi mai tânăr decât ea şi care simte o antipatie fără margini faţă de pupila orfană. „Ea a fost prima şi unica noastră opţiune pentru rol,” spune Goldmann. „Râsul şi zâmbetul ei au făcut din ea o legendă. Aici, aceleaşi atribute sunt folosite pentru a evidenţia latura ei malefică. E nostim să-i vezi imaginea în oglindă.”

Jucând un rol atipic, Roberts dă o nouă dimensiune personajului. „Cine poate juca mai bine rolul reginei malefice decât ‘Răsfăţata Americii’?” spune producătorul Kevin Misher. „Julia Roberts e o legendă. Cerându-i să interpreteze unul dintre personajele negative clasice i-am oferit şansa să facă un rol original şi inovator.”

Deja familiarizată cu stilul lui Singh, Roberts a fost intrigată imediat. „Filmele lui sunt interesante, originale,” spune ea. „Întotdeauna m-am întrebat cum reuşeşte. Curajul lui a dat un incredibil sentiment de integritate întregului film, ceea ce le-a permis actorilor să-şi exploreze pe deplin personajele. Povestea fraţilor Grimm are doar câteva pagini, iar filmul realizat de Disney, care n-are nicio legătură cu filmul nostru, permitea o interpretare limitată a personajelor. Tarsem spune povestea lor la o scară mult mai mare.”

Roberts spune că aspectul multidimensional al personajului său a fost un alt argument pentru a accepta rolul. „M-a intrigat componentă duală a personalităţii reginei,” explică actriţa laureată cu Oscar. „O vedem pe regină, aşa cum apare ea în viaţa de fiecare zi, apoi vedem şi reflexia ei în oglindă. Regina din oglindă e mai calmă, mai controlată. Are puterea şi încrederea de sine pe care regina însăşi se luptă ca să le conserve.”

Dar, în esenţă, filmul spune clasica poveste de maturizare a unei tinere care se confruntă cu multe provocări. Aşa cum spune Roberts: „Regina este doar conflictul. Lily Collins e impresionantă în rolul prinţesei. Arată exact aşa cum ţi-ai imagina-o pe Albă-ca-Zăpada. Am fost complet fermecată de ea, pentru că e foarte tânăra şi este deja o profesionistă. A fost extrem de curajoasă. Personajul meu era odios în raport cu ea, iar ea a fost întotdeauna foarte drăguţă cu mine.”

Collins, care a impresionat deja cinefilii cu rolurile din „The Blind Side” şi „Abducted”, a urmărit uluită transformarea Juliei Roberts. „Julia are un zâmbet faimos, pe care toţi îl adoră, dar în filmul ăsta îl foloseşte într-o manieră sinistră. Albă-ca-Zăpada, fiind tânără şi inocentă, nu înţelege natura malefică a reginei. La început, aceasta din urmă are un avantaj, dar, la final, prinţesa o bate cu propriile ei arme. A fost foarte, foarte ciudat să fiu răutăcioasă cu Julia Roberts.”

Realizatorii au căutat foarte mult timp până să găsească actriţa care să întruchipeze inocenţa şi hotărârea Albei-ca-zăpada. Audiţiile au durat o lună şi au dat probă 300 de actriţe până să o găsească pe Collins. „În clipa în care am văzut-o, am ştiut că ea va fi Albă-ca-Zăpada noastră,” spune Misher. „Am distribuit-o pe 1 aprilie, iar când impresarul ei a sunat-o, la o zi după ce dăduse proba, a crezut că era o păcăleală de 1 aprilie. E foarte greu să găseşti o actriţă în zilele noastre care să îmbine graţia lui Audrey Hepburn şi eleganţa lui Elizabeth Taylor şi care să pară neatinsă de viciile contemporaneităţii. Lily părea să întruchipeze bunătatea clasică de care avea nevoie personajul.”

Goldmann este de acord: „Albă-ca-Zăpada este iubită de natură şi iubeşte, la rându-i, natura. Oricât de mare i-ar fi frumuseţea exterioară, atracţia exercitată de ea se datorează frumuseţii interioare. Tinerele de azi sunt aşa de sofisticate, încât la 21 de ani par să aibă 35, dar Lily pare foarte tânără şi inocentă. Dă impresia de autenticitate, nu numai pe ecran, ci şi în viaţa reală, iar asta era ceea ce căutam.”

Modul în care e spusă povestea actualizează personajul, în opinia lui Collins. „Îmi place ideea că am modernizat-o pe Albă-ca-Zăpada. La început, e clasicul personaj pe care îl cunoaştem toţi din basmele copilăriei. A fost închisă într-un turn, nu ştie ce se întâmplă în lume, dar apoi devine o fată care luptă pentru ceea ce crede. Odată ce se acceptă pe sine, Albă-ca-Zăpada e capabilă să se deschidă către lume şi să se maturizeze.”

Collins consideră că personajul exercită o atracţie universală. „Cred că există un pic din Albă-ca-Zăpada în orice fetiţă, în orice tânără. Am încercat să exprimăm asta cu umor. Este o aventură comică, pentru întreaga familie.”

Pretendentul Albei-ca-Zăpada, prinţul Alcott, a fost şi el transformat dintr-un erou de basm într-un erou ceva mai în ton cu lumea contemporană. Interpretat de Armie Hammer, prinţul este personajul esenţial în conflictul dintre regină, care plănuieşte să se mărite cu el cu orice preţ, şi prinţesă, care îi cere ajutorul pentru a-şi recâştiga tronul.

„Puţini sunt actorii care să aibă demnitatea şi aerul lui princiar, dar care să dovedească şi umor şi talentul de a face faţă unor situaţii caraghioase, aşa cum cerea uneori filmul nostru”, spune Misher. „Armie menţine echilibrul dintre cele două ipostaze, cu o gravitate şi o naturaleţe neobişnuite. După mine, alţi bărbaţi se vor recunoaşte în el, iar femeile se vor îndrăgosti de el. Şi aceasta e definiţia unui star de cinema.”

„Hammer este foarte înalt şi de o frumuseţe clasică, aşa că pare să fi fost născut pentru rolul ăsta,” spune Goldmann. „Dacă ar exista un prinţ al Americii, acela ar fi Armie. E un tip foarte chipeş, cu o alură impunătoare, maiestuoasă, dar în acest film vedem şi altă latură a sa. Este foarte abordabil, fermecător şi nostim. Toţi cei de pe platou l-au perceput ca pe un prieten apropiat.”

Roberts este de acord că Hammer a fost alegerea perfectă. „În primul rând, e un tânăr încântător. Am avut multe scene foarte lungi împreună, iar el a fost mereu foarte bine pregătit şi foarte nostim în rolul său. Are mult umor şi mult realism. Nu te mai saturi să-l vezi jucând.”

Şansa de a-i da replica Juliei Roberts l-a convins pe Hammer să accepte rolul. „Aduce rolului toate atributele ei faimoase, ceea ce e fantastic. A fost impresionant să o văd la lucru, pentru că îşi cunoaşte perfect meseria. Fiecare mişcare, fiecare gest erau controlate cu precizie. În filmul ăsta, publicul va descoperi o latură nemaivăzută până acum a Juliei Roberts.”

Iniţial, Hammer admite că a ezitat să joace rolul prinţului. „Poate suna un pic ciudat,” spune el. „Dar am discutat despre ezitarea mea cu Tarsem, iar el m-a asigurat că voi contribui la crearea personajului. Mi-a spus că voia să facă un film mare, despre curaj, iubire, despre cum îţi găseşti locul în lume. Iar totul va fi condimentat cu umor de calitate şi susţinut de interpretări superbe. Entuziasmul lui a fost contagios. Pe platou, el creează o efervescenţă continuă, se implică în tot ceea ce face, aşa că nu poţi să nu te simţi plin de energie când lucrezi cu el.”

Hammer a descoperit un personaj care îşi caută scopul în viaţă în aceeaşi măsură ca şi Albă-ca-Zăpada. „Prinţul are toate atuurile. Ca orice prinţ autentic, a învăţat să lupte şi să danseze, cunoaşte istorie, ştiinţe, matematică. Înţelege lumea, dar numai pe hârtie. Nu ştie lumea aşa cum e ea în realitate, aşa că porneşte în căutarea aventurii şi găseşte destulă. De fapt, la început, găseşte mai mult decât poate duce.”

Îndepărtându-se de basmul clasic, realizatorii au adăugat un personaj crucial la curtea reginei: Brighton, loialul, dar prostănacul ei servitor. „Brighton îl înlocuieşte pe vânătorul din basmul clasic,” spune Goldmann. „Este un rol complex. El e cel care decide dacă prinţesa va trăi sau va muri, dar tot el e acolitul reginei. Încercând să găsim partenerul potrivit pentru Julia, am reuşit să definim şi stilul filmului.”

Nathan Lane, actor premiat cu Tony şi Emmy, joacă rolul Brighton, transformându-l într-un tur de forţă comic. „Nathan a influenţat multe alte interpretări ale colegilor de platou,” spune Goldmann. „E un actor comic cu un talent remarcabil şi e foarte generos. Era realmente prezent pentru personajele care interacţionau cu el.”

În rolul slujitorului greu-încercat al reginei, Brighton îşi dă toată silinţa să-i facă pe plac. „Dar e o veşnică dezamăgire pentru ea. Cam aşa îmi imaginez că trebuie să fie viaţa asistentului lui Faye Dunaway. Dar, din fericire, efectul comic este garantat.”

Cu excentricitatea clasică, Lane explică de ce a acceptat rolul. „Am spus ‘da’ din cauza costumului. Numai ocazia de a arăta ca răposata Shirley Booth m-a convins să joc rolul lui Brighton.”

„De fapt”, spune el mai serios, „m-am grăbit să profit de şansa de a juca alături de Roberts. Cei doi se cunoscuseră cu ani în urmă, la acţiunea de binefacere organizată de Paul Newman, Hole in the Wall Gang Camp. „M-am gândit că ne vom distra împreună,” spune Lane. „Personajul e similar cu cel jucat de ea în ‘My Best Friend’s Wedding’, numai că mult mai afurisit. Nu e o persoană simpatică, dar personajele negative sunt întotdeauna cele mai bune roluri. Dacă tot joci rolul reginei malefice, o parte din amuzament e că joci un personaj complet lipsit de conştiinţă. În plus, ea arată superb în costumele acelea spectaculoase.”

Relaţia dintre Lane şi Roberts a devenit piesa comică de rezistenţă a întregului film. „Împreună, au creat impresia că se joacă plănuind toate răutăţile posibile,” spune Misher. „Pentru adulţi, ei sunt ticăloşii, dar pentru copii, sunt comici. Iniţial, rolul trebuia să fie unul minor, dar când ai un actor de calibrul lui Lane, inevitabil a luat amploare.”

După ce e abandonată în pădure de catre Brighton, Albă-ca-Zăpada se trezeşte înconjurată de o ceată de haiduci certăreţi, dintre care niciunul nu-i ajunge la bărbie. Singh a transformat gaşca obişnuită de pitici cântăreţi într-o ceată de bandiţi puşi pe gâlceavă. Piticii au întors spatele legii, după ce au fost obligaţi să-şi părăsească satele. „Regina, interesată de frumuseţea exterioară, i-a exilat pentru că nu se potriveau idealului său estetic,” spune Goldmann. „Detaliul acesta contribuie la naraţiune, dând profunzime personajelor şi creând o punte de legătură între ei şi spectatori.”

Pentru reinterpretarea celor şapte pitici, Singh a ales şapte actori extraordinari. „Am avut un noroc incredibil la distribuţie, iar piticii nu fac excepţie,” spune regizorul. „Energia şi creativitatea pe care le-au adus poveştii au fost fenomenale.”

Decât să se bazeze pe imaginea clasicelor personaje animate, realizatorii le-au permis actorilor să-şi definească singuri personajele. „Mai întâi, am angajat actorii, apoi am creat personajele în funcţie de personalitatea lor,” spune Goldmann. „Toţi actorii au participat la procesul de definire a personajelor. Fiecare trebuia să contribuie cu ceva anume, pentru a o ajuta pe Albă-ca-Zăpada să se maturizeze.”

Cu această idee în minte, au început să prindă contur personajele Butcher, Grimm, Half-Pint, Napoleon, Wolf, Chuckles, şi Grub (Martin Klebba, Danny Woodburn, Mark Povinelli, Jordan Prentice, Sebastian Saraceno, Ronald Lee Clark şi Joe Gnoffo). Aşa cum explică Klebba, „Mi se spune Butcher (măcelarul) pentru că fusesem cel mai mare măcelar din oraş. Half-Pint (Juma-de-halbă) fusese cârciumar, Grimm fusese învăţător… Fiecare nume îşi are originea în viaţa lor dinainte de haiducie. Singura legătură dintre ei este faptul că toţi au fost exilaţi din cauza înălţimii lor.”

Clark adaugă: „Odată ce am fost alungaţi din regat, noi şapte am format o familie.. Ne ciorovăim întruna, dar rămânem împreună pentru că ştim câtă nevoie avem unul de celălalt.”

Singură pe lume, Albă-ca-Zăpada trebuie să depindă de cei şapte pitici pentru a-şi croi un drum în viaţă. Pe măsură ce-i cunoaşte mai bine pe surprinzătorii ei mentori, publicul le descoperă abilităţile unice. „Fiecare dintre noi o învaţă ceva diferit: scrimă, lupte libere, trucuri necinstite şi cum să reacţioneze prompt. Dar, cel mai important este că o învăţăm să creadă în ea însăşi,” spune Woodburn.

Collins a colaborat îndeaproape cu toţi piticii, între ei creându-se o camaraderie similară celei de pe ecran. Actriţa spune: „Martin, Danny, Mark, Sebastian, Jordan, Ronald şi Joe sunt fenomenali. Au creat personaje memorabile care se potrivesc perfect în acest grup, în ciuda eterogenităţii sale.”

Distribuţia remarcabilă e completată de Mare Winningham în rolul lui Margaret – confidenta de la palat a Albei-ca-Zăpada, Michael Lerner – actor nominalizat la Oscar, care joacă rolul baronului ale cărui avansuri stângace o umplu de furie pe regină. Sean Bean, câştigător al premiului SAG, apare în rolul regelui, binevoitorul, dar năpăstuitul tată al Albei-ca-Zăpada, iar tânărul actor britanic Robert Emms în rolul lui Charles Renbock, valetul fidel al prinţului, un tovarăş de călătorie mult mai puţin entuziast.

Singh a fost încântat de eforturile actorilor din rolurile secundare de a popula lumea fantastică pe care a creat-o. „Întotdeauna îţi doreşti actori mari în filme. Speri să faci un film care să reziste în timp, iar pentru a reuşi aşa ceva ai nevoie de actori extraordinari şi pentru rolurile secundare.”

Calitatea actorilor dovedeşte talentul şi imaginaţia lui Singh, potrivit lui Roberts. „Toţi au contribuit cu interpretări incredibile, iar părerea mea e că am făcut-o pentru Tarsem, pentru că ne-am dorit să facem parte din universul magic creat de el.”

Construirea unui tărâm magic

Pentru toţi cei care nu sunt familiarizati cu realizările anterioare ale lui Tarsem Singh, „Oglindă, oglinjoară” va fi un festin vizual extraordinar. Construite în Montreal, platourile includ o înspăimântătoare pădure înzăpezită, o cabană rustică şi cu o bogăţie de detalii, în scorbura unui copac, o sală a tronului exagerat de somptuoasă pentru serbările elaborate ale reginei, precum şi un apartament regal care pare infinit, acesta fiind locul unde regina pune la cale planurile ei sinistre. În acord cu decorurile fantastice, filmul se laudă cu costume somptuoase, cu coafuri şi machiaje care fac salturi spectaculoase de la un secol la altul, încorporând detalii istorice şi detalii pur fantastice.

Producătorul executiv Kevin Misher spune, „Tarsem creează un amestec de poezie, magie şi fler vizual în fiecare film la care lucrează. El introduce un vast spectru de influenţe din arhitectura orientală în cultura occidentală.”

Directorul artistic a fost de la început în centrul atenţiei, coordonând procesul de creaţie. „Când am conceptualizat ‘Oglindă, oglinjoară’, mi-am amintit de un film rusesc pe care îl văzusem cândva, se numea ‘Copilăria lui Ivan’. Există în acel film o scenă romantică, filmată într-o pădure argintie de mesteceni. Imediat mi-am zis că, dacă aş putea avea ceva similar, asta ar da tonul filmului,” spune Singh.

El îşi explică pasiunea pentru detalii: „Construirea fizică a unei realităţi alternative e o experienţă frumoasă. Vreau să creez o lume în care să trăiască personajele, astfel încât actorii să înţeleagă mai bine ce anume întruchipează. A fost o adevărată bucurie să creez această lume pentru aceste personaje.”

Directorul artistic Tom Foden, operatorul de imagine Brendan Galvin şi costumiera Eiko Ishioka colaboraseră cu Singh la trei dintre filmele sale anterioare. Acest parteneriat artistic de durată a fost cheia succesului pentru pelicula de faţă, spune Goldmann. „Tom şi Tarsem au creat o manieră de colaborare care defineşte un film. Tom ne-a oferit bazele perfecte atât pentru latura magică, precum şi pentru latura emoţională imaginate de noi. Este un designer incredibil, a cărui muncă ne-a ajutat să construim personajele.

„Am fost uluit să văd cum prindea contur decorul,” continuă producătorul. „Am fost în fiecare clipă conştient că e posibil să nu mai văd un asemenea platou vreodată. Parcă am fi făcut un film în genul celor realizate de Warner Bros în anii ’30 sau ’40. Atenţia la detalii şi măiestria realizării sunt incredibile. Opulenţa este copleşitoare.”

Realizatorii au preferat să creeze decoruri reale de câte ori a fost posibil, folosind cât mai puţin posibil efectele speciale. „Desigur că am folosit ecrane verzi şi multe dintre tehnicile moderne,” spune Singh. „Totuşi mi-am dorit ca actorii să fie înconjuraţi de lucruri palpabile, ca experienţa să fie cât mai viscerală cu putinţă, de aceea platourile au fost aşa de mari.”

Decorurile au fost o noutate absolută şi pentru Julia Roberts. „Sunt senzaţionale,” spune actriţa. „Cabana Vrăjită în care regina se întâlneşte cu alter-ego-ul său e superbă. Sala tronului, în care am filmat multe scene, este uluitoare. Când locul se umple cu actori în costume, efectul e impresionant. Nu se mai fac filme în genul ăsta.”

Şi Hammer spune că platourile au fost mai mari şi mai impresionante decât şi-ar fi imaginat vreodată. „Apartamentul reginei era mai mare decât un amfiteatru. Întreaga atmosferă e aşa de grandioasă încât nu-ţi vine să-ţi crezi ochilor. Totul e aşa de copleşitor încât ţi-e greu să concepi că-i real. Oamenii care vor merge la filmul ăsta vor vedea ceva realmente unic.”

Costumele erau şi ele sublime, de la spectaculoasele rochii roşu-aurii ale reginei până la ţinutele de curte în culori pastelate ale prinţesei. Costumul de luptă al Albei-ca-zăpada a fost creat de Eiko Ishiko. Creatoarea de costume, câştigătoare a premiului Oscar, mai lucrase cu Singh la alte patru filme, înainte de moartea sa, în ianuarie 2012.

„Relaţia dintre Tarsem şi Eiko era aparte, spirituală, iar colaborarea lor reflectă această conexiune,” spune Misher. „Cred că munca ei la acest ultim film este o mărturie a măiestriei sale în general, dar şi a relaţiei lor în special. Este un cadou minunat pe care ni-l lasă nouă, ca să ne amintim de talentul ei neobişnuit.”

Ishioka a primit Oscar-ul pentru costumele spectaculoase create pentru filmul lui Francis Ford Coppola, „Dracula”. Ea a fost o respectată artistă ale cărei creaţii sunt expuse la Muzeul de Artă Modernă din New York. „A fost incredibilă,” spune Singh. „Nu crea haine, ci opere de artă.”

Creaţiile sale complexe şi ingenioase combină elemente istorice şi elemente personale, ea inspirându-se din stilul secolelor XVI – XIX pentru a crea haine absolut moderne. „Eiko crea pentru spectacol,” spune Goldmann. „Dar, la fel ca Tom Foden şi Brendan Galvin, tot ceea ce făcea era gândit să evidenţieze personajul. Era o artistă genială. Ea ne-a ajutat să definim personajele prinţului şi Albei-ca-Zăpada. Actorii aveau o evoluţie nu numai emoţională, ci şi fizică.”

Senzaţionalele ei creaţii nu s-au limitat numai la rochiile şi costumele purtate de starurile filmului. Ishioka a conceput şi cele peste 300 de costume purtate de figuranţii din film. Aproape toate erau lucrate de mână. Hammer spune că efortul acesta face ca filmul să fie unul deosebit. „Costumele au dat tonul pentru acest film. Eiko a reuşit de minune să creeze ceva aşa de extravagant şi spectaculos, dar, în acelaşi timp, absolut credibil.”

Machiajele şi coafurile au fost create de Felicity Bowring, contribuind la opulenţa hiperbolică a costumelor. „Totul este inspirat de creaţiile lui Eiko,” spune Browning. „A fost o plăcere să lucrez cu toate culorile ei vibrante. Închipuiţi-vă oameni care purtau roşu aprins, galben, portocaliu, verde, roz şi argintiu, toate în aceeaşi scenă. Pentru scena balului, am creat zece măşti, capete de animal pictate, pentru oaspeţi, în loc să folosim clasicele măşti de carnaval. Iar coafurile trebuiau să fie la înălţimea costumelor. Când turnura unei rochii e lată de un metru, peruca trebuie să compenseze, să fie destul de înaltă încât să arate extraordinar.”

O înfruntare regală

În această lume creată cu atâta meticulozitate, se desfăşoară o aventură formidabilă, în care o prinţesă, până atunci ferită de lumea exterioară, învaţă să se adapteze la viaţa din afara zidurilor palatului. De la ocrotitorii ei din codru, Albă-ca-zăpada învaţă să se apere în secvenţe de acţiune pasionante. Ca întotdeauna, Singh era preocupat de autenticitate. „Voiam confruntări fizice realiste, cu arme adevărate, cu agresiune adevărată. Dar, mai mult decât orice, îmi doream ca actorii să participe la partea aventuroasă a filmului.”

Starurile au fost nevoite să facă multe luni de antrenament intensiv pentru scenele de acţiune dificile, care presupuneau dueluri cu sabia, acrobaţii, galop şi multe altele. „M-am antrenat cinci zile pe săptămână, aproape câte şase ore, numai la scrimă,” spune Hammer. „Am bătăturile care dovedesc asta. Am învăţat să fac salt înapoi cu sabia în mână, şi salt înainte cu sabia în mână, şi salt în lateral, şi răsucire în aer… Toate acele lucruri pe care nu ştiam să le fac înainte. Întotdeauna eram nerăbdător să aflu ce urmează. Cel mai mult mi-a plăcut să străbat platoul, pe cal, la galop.”

Collins adaugă: „Ne-am antrenat mult pentru acest film. Am exersat cu sabia şi cu floreta, luptele libere, acrobaţiile… Pe urmă a fost antrenamentul la sală: alergare, ridicare de greutăţi… A fost intens.”

Coordonatorul secvenţelor de luptă, Jean Frenette, i-a învăţat pe actori bazele unei confruntări, pas cu pas. „Există şi aici o evoluţie,” spune el. „La început, e ca în tabăra militară. Repetând, actorii ajung să fie mai siguri de ei şi mai îndemânatici. Vrem să ia lucrurile în serios, dar nu vrem să exagereze şi să fie epuizaţi. E ca pregătirea unui atlet pentru concurs.”

Coordonatorul acrobaţilor, Marc Desourdy, adaugă: „Lily şi Armie au fost fantastici. Sunt foarte bine coordonaţi şi foarte talentaţi. Învaţă foarte repede. Lily şi-a dorit să-şi facă toate cascadoriile, aşa că am pus-o la muncă, învăţând-o salturi şi acrobaţii. La fel am făcut şi cu Armie. Când îi vedeţi în prim plan, duelându-se, pe ei îi vedeţi, nu cascadori.”

În final, munca lor a avut rezultate, iar scenele de luptă par foarte naturale, spune Goldmann. „Când îi vezi în film, ţi-e uşor să uiţi cât au muncit ca să ajungă acolo. Lily şi Armie s-au antrenat fără încetare. Au muncit mult, aşa că, atunci când am filmat secvenţele de luptă, au ieşit fără cusur.”

Una dintre găselniţele lui Singh este o serie de scene de acţiune ce necesită pregătire fizică şi îndrăzneală. Deoarece piticii fuseseră exilaţi din cauza înălţimii lor, e foarte posibil să fi făcut o fixaţie din cauza asta. Încercând să compenseze pentru statura lor inadecvată, omuleţii din „Oglindă, oglinjoară” comit jafuri pe catalige. Desourdy a găsit un grup de acrobaţi, în Toulouse, iar aceştia i-au învăţat pe actori să meargă pe catalige.

„Erau uimitori,” spune el. „I-au învăţat pe oamenii noştri să meargă, să sară şi să alerge pe catalige. Cascadoriile realizate pe catalige sunt senzaţionale şi nemaivăzute. Publicul va avea o surpriză foarte plăcută.”

Punctul culminant al filmului este balul dat în cinstea nunţii prinţului cu Albă-ca-Zăpada. Singh a vrut să amplifice atmosfera festivă cu un număr de dans în stil clasic bollywoodian. El a ales în acest scop cântecul pop al anilor ’60, „Love” de Nana Hart. „Aveam cântecul ăsta în minte de la bun început, dar îmi tot spuneau că nu se va potrivi. La final, chiar înainte să începem filmările, am găsit modul potrivit. Când am auzit că Lily ştie să cânte, i-am cerut să înregistreze melodia. Era fantastică ! Am ştiut atunci că trebuia să includ vocea ei în numărul de dans de la final.”

Coregraful Paul Becker a creat secvenţa de dans în faza de pre-producţie, secvenţă ce implică întreaga distribuţie, precum şi 200 de figuranţi. „Dansul începe aproape fără avertisment,” spune el. „Lily începe brusc să cânte şi să danseze, în timp ce toţi cei din jur stau şi se întreabă ce-a apucat-o. Dar apoi, unul câte unul, piticii i se alătură şi în final toţi cântă şi dansează. E o mare sărbătoare.”

Becker a conceput un dans care să amintească de memorabilele coregrafii ale lui Busby Berkeley, camerele filmând de sus partenerii învârtindu-se pe ringul de dans. Collins spune: „A fost foarte distractiv. Parcă era un uriaş videoclip cu sute de oameni dansând în jurul meu. Ne-am dezlănţuit. Nici într-o mie de ani n-aş fi crezut că voi reuşi să fac aşa ceva. A fost uimitor.”

Efectul imaginaţiei strălucite a lui Singh îi transportă pe actori şi pe spectatori într-o superbă lume fantastică. Collins spune: „Tuturor ne plac basmele. Graţie basmelor poţi să râzi, să plângi, să te sperii sau să fii pur şi simplu uluit. Povestea noastră e una multi-generaţională, exact aşa cum trebuie să fie un basm: pe placul tuturor.”

Roberts este de acord cu ea şi adaugă: „Cred că publicul va uita de sine în filmul ăsta. Mi-ar plăcea să se lase transportat într-o altă lume, pentru două ore măcar.”

Singh speră că publicul va avea de câştigat de pe urma eforturilor făcute de actori şi de realizatori. „Scopul meu principal a fost să creez un film amuzant, pentru întreaga familie. A fost o mare onoare să pot reinterpreta creativ un basm care a însemnat atât de mult pentru atâtea generaţii. Sper ca publicului să-i placă rezultatul muncii noastre.”

Despre distribuţie

Julia Roberts (Regina) a colaborat cu cei mai de seamă regizori ai industriei filmului. A jucat în filme cu încasări de peste 2,5 miliarde de dolari. A primit Oscarul pentru rolul principal din filmul „Erin Brockovich”. Roberts a atras atenţia publicului graţie rolului ei din „Mystic Pizza”. A fost nominalizată la Oscar pentru rolul secundar din filmul „Steel Magnolias”. Următorul ei film, „Pretty Woman”, a fost filmul cu cele mai mari încasări din 1990 şi i-a adus lui Roberts a doua nominalizare la Oscar. Au urmat interpretări memorabile în filmele: „Flatliners”, „Sleeping with the Enemy”, „Dying Young”, „The Pelican Brief”, „Something to Talk About”, „Michael Collins”, „Stepmom”, „Mona Lisa Smile”, „America’s Sweethearts” şi „Everyone Says I Love You”.
Recent, Roberts a jucat rolul principal în „Larry Crowne”, alături de Tom Hanks, care a semnat scenariul, regia şi producţia acestui film. A mai jucat şi în „Eat Pray Love”, inspirat de memoriile lui Elizabeth Gilbert şi regizat de Ryan Murphy. De asemenea, Roberts a jucat cu Clive Owen în „Duplicity”, regizat de Tony Gilroy, şi a apărut în comedia „Valentine’s Day”, regizată de Garry Marshall.

În 1997, a jucat în filmul de mare succes comercial „My Best Friend’s Wedding”, regizat de P.J. Hogan, precum şi în thrillerul lui Richard Donner „Conspiracy Theory”, cu Mel Gibson. În 1999, a jucat în două filme cu succes la box-office: „Notting Hill”, cu Hugh Grant, regizat de Roger Michell, şi „Runaway Bride”, în care Roberts a colaborat din nou cu partenerul ei din „Pretty Woman”, Richard Gere, şi cu regizorul Garry Marshall.

Roberts i-a dat voce personajului Charlotte, din filmul de animaţie „Charlotte’s Web” şi a debutat pe Broadway în piesa „Three Days of Rain”.

Lily Collins (Albă-ca-Zăpada) este deja una dintre cele mai căutate tinere actriţe. De la debutul ei în 2010, în filmul premiat cu Oscar „The Blind Side”, în care a jucat alături de Sandra Bullock, Collins a apărut pe marele ecran în „Priest”, regizat de Scott Stewart, cu Paul Bettany în rolul principal. Recent, Collins a jucat cu Taylor Lautner, Sigourney Weaver şi Alfred Molina în thrillerul „Abduction”. Ea a început deja lucrul la filmul „Mortal Instruments”, primul film dintr-o posibilă serie inspirată de romanele omonime.
Pe micul ecran, a apărut în ultimele două episoade din sezonul întâi ale producţiei CW, „90210.”

Pentru Collins, industria divertismentului face parte din viaţa ei încă de când s-a născut, în West Sussex, England. Ea a început să lucreze în copilărie, având un rol în serialul britanic „Growing Pains.” După ce s-a mutat în SUA, la şase ani, şi-a manifestat pasiunea pentru teatru şi muzică pe scenă. Ea a jucat în musicaluri şi diverse producţii teatrale la Youth Academy for Dramatic Arts.

Collins şi-a descoperit pasiunea pentru jurnalism la 15 ani, când a început să scrie pentru revista de modă ElleGirl U.K., unde a creat o pagină menită să-i ţină pe oameni la curent cu tendinţele la Hollywood şi la Los Angeles. Ulterior, a scris despre perioada electorală din 2008, pentru revista Seventeen, apoi despre ceremonia de inaugurare, pentru Nickelodeon. Ea a colaborat la CosmoGIRL! Magazine şi a prezentat emisiunile „Hollywood Hang” şi „Countdown to Kids’ Choice!” pentru Nickelodeon, precum şi „Live from the Red Carpet at the Oscars” pentru E! Network.

Collins a participat la Spanish Glamour Awards din Madrid, în 2008, unde a primit Best International Model Award. De asemenea, a primit premiul „One to Watch” la ceremonia Young Hollywood Awards din 2008. Collins a prezentat Hollywood Life Magazine’s 5th Annual Hollywood Style Awards din Los Angeles.

Când nu lucrează, Collins studiază la USC’s Annenberg School for Communications. Ca prima reprezentantă a colegiului care face parte din comitetul de conducere al The Maple Counseling Center, Collins militează pentru programul de ajutorare a adolescenţilor „Teens helping teens”.

Armie Hammer (Prinţul Alcott) a fost apreciat de critici pentru modul în care i-a interpretat pe gemenii Winklevoss în drama multi-premiată a lui David Fincher, „The Social Network”. Interpretarea lui Hammer i-a adus recenzii favorabile şi l-a impus printre cei mai promiţători actori de la Hollywood. A fost nominalizat la categoria „cel mai promiţător debutant” de Asociaţia Criticilor din Chicago şi a primit premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar din partea criticilor din Toronto. Filmul a fost nominalizat la SAG pentru cea mai bună distribuţie, precum şi la Golden Globe Award pentru cel mai bun film, cea mai bună dramă şi câteva alte categorii.

Hammer a jucat de curând cu Leonardo DiCaprio în filmul biografic al lui Clint Eastwood, „J. Edgar”. În filmul scris de Dustin Lance Black (premiat cu Oscar pentru Milk), Hammer joacă rolul avocatului devenit agent FBI şi amantul lui Hoover, Clyde Tolson.

Nathan Lane (Brighton) a apărut recent în musical-ul de mare succes „The Addams Family.” Interpretarea sa fără egal în rolul Max Bialystock din „The Producers” pe Broadway i-a adus lui Lane premiile Drama Desk, Outer Critics Circle şi Tony, la categoria „cel mai bun actor într-un musical”. În plus, Lane a obţinut un Olivier Award pentru rolul din „The Producers” în London.

Actorul a primit a Screen Actors Guild Award şi a fost nominalizat la Golden Globe pentru rolul său din filmul lui Mike Nichols, „The Birdcage”. Lane a mai fost nominalizat la Golden Globe pentru rolul din filmul „The Producers”, adaptat după piesa omonimă. De asemenea, a fost foarte apreciat pentru rolul din filmul animat „The Lion King”. Lane a jucat cu succes şi în filmele „Stuart Little” şi „Mousehunt”.

Filmografia lui include „Isn’t She Great?”, „Trixie”, „Love Labour Lost”, „Addams Family Values”, „Life with Mikey”, „Frankie & Johnny”, „He Said, She Said”, „Ironweed”, „The Lemon Sisters”, „Jeffrey”, „Nicholas Nickelby” şi „Win a Date with Tad Hamilton”.

Un actor de teatru desăvârşit, Lane a fost premiat cu Tony, Outer Critics Circle şi Drama Desk pentru interpretarea sa din „A Funny Thing Happened on the Way to the Forum.” A apărut pe Broadway în „Butley,” „Waiting for Godot” şi comedia lui David Mamet, „November.” De asemenea, a jucat în producţia de mare succes „The Odd Couple”. Lane a jucat în adaptarea lui Stephen Sondheim după piesa lui Aristofan „Broaştele.”

Tot pe Broadway el a mai apărut în piesa lui Terrence McNally „Love! Valor! Compassion!” (pentru care Lane a primit premiile Drama Desk, Outer Critics Circle şi Obie), „Laughter on the 23rd Floor” de Neil Simon, „Guys and Dolls” (premiat cu Drama Desk şi Outer Critics Circle, nominalizat la Tony), „Present Laughter” (nominalizare la Drama Desk Award), „On Borrowed Time”, „Merlin”, „The Wind in the Willows”, „Some Americans Abroad”, „The Man Who Came to Dinner” şi un turneu naţional cu piesa lui Neil Simon, „Broadway Bound”.

A jucat în piesa lui Terrence McNally „Lips Together, Teeth Apart”, „The Lisbon Traviata” (Drama Desk şi Lucille Lortel Awards), „Bad Habits at the Film Society”, „In a Pig Valise”, „The Common Pursuit”, „She Stoops to Conquer”, „Measure for Measure”, „Mizlansky/Zilinsky” şi „Trumbo”.

Lane a primit şi două premii Daytime Emmy pentru „interpretare excepţională într-un program de animaţie”, pentru rolurile din „The Lion King Timon and Pumbaa” şi „Teacher Pet”. În televiziune a apărut în „The Last Mile”, „The Boys Next Door” şi „Laughter on the 23rd Floor”.

Despre echipa de producţie

Tarsem Singh (regizor) este cunoscut pentru atenţia sa pentru detalii, regia artistică uluitoare şi talentul extraordinar pentru naraţiunea vizuală. Este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai căutaţi regizori din lumea publicităţii. Filmul epic regizat de Singh, „Immortals”, cu Mickey Rourke, Henry Cavill, Freida Pinto şi Stephen Dorff în rolurile principale, a încasat peste 215 de milioane de dolari în întreaga lume.

Singh a fost educat la o şcoală cu internat din Himalayan, în Shimla, India. A venit în United States când avea 24 de ani şi a studiat la Pasadena Art Center College of Design.

Regizorul a dat lovitura cu videoclipul pentru REM, „Losing My Religion,” care a obţinut un premiu Grammy şi opt premii MTV, inclusiv pentru cel mai bun videoclip. De-a lungul anilor, Singh a obţinut numeroase alte premii, printre care două Press Grand Prix Awards la Cannes precum şi premiile D&AD, DGA şi BAFTA Britannia.

Primul film artistic al lui Singh a fost „The Cell”, un thriller psihologic superb, halucinant şi şocant, în care au jucat Jennifer Lopez şi Vince Vaughn. În al doilea film al său, „The Fall”, Singh a fost nu numai regizor, ci şi producător şi co-scenarist. Parţial călătorie eroică, parţial naraţiune extraordinară, filmată în 25 de ţări, pelicula a fost considerată una dintre cele mai originale producţii din 2006.

În prezent, Singh lucrează alternativ la Los Angeles şi Londra.

Bernie Goldman (producător) este responsabil pentru încasări de peste 2 miliarde, lucrând în industria cinematografică atât ca director, cât şi ca producător. Ca director la Disney şi la Village Roadshow Pictures, Goldmann a supervizat filme precum „Training Day”, „Ocean Eleven”, „Three Kings”, „The Matrix”, „Space Cowboys”, „Practical Magic”, „Analyze This”, „Miss Congeniality”, „Deep Blue Sea” şi „Cats and Dogs”.

Goldmann a produs „300”, versiunea lui Zack Snyder a ferocei şi cruntei bătălii de la Termopile, inspirată de romanul grafic al lui Frank Miller. Primit cu entuziasm de criticii şi de publicul din întreaga lume, filmul a depăşit toate recordurile de încasări. De asemenea, Goldmann a produs „Taking Lives”, „Land of the Dead” şi „Looney Tunes Back in Action”.
Goldmann lucrează acum la o mult-aşteptată continuare a filmului „300” – „Battle of Artemesia”.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...

2 thoughts on "Oglindă, oglinjoară"

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook