1 octombrie 2013

Mihail Șișkin vine în România

Vineri, 4 octombrie 2013, începând cu ora 18:30, celebrul scriitor Mihail Șișkin, considerat cel mai mare autor rus al momentului și cel mai important candidat rus la Premiul Nobel pentru Literatură, se întâlneşte cu publicul din București la invitația editurii Curtea Veche. Evenimentul este găzduit de Galeriile Artmark (Palatul Cesianu-Racoviță, Strada C.A. Rosetti, nr. 5, etaj I) și marchează lansarea volumului “Părul Venerei”, opera autorului cea mai apreciată de critica internațională.

În România, scriitorul este foarte cunoscut și îndrăgit pentru volumul “Scrisorar”, apărut la Curtea Veche Publishing în 2012 în traducerea doamnei Antoaneta Olteanu – o poveste de dragoste “de o frumusețe ce îți taie răsuflarea” (Le Figaro), câștigătoare a celui mai important premiu al literaturii ruse, Marea carte (Bolshaja Kniga). Debutul scriitorului pe piața românească a devenit și unul dintre cele mai bine vândute titluri de beletristică de la Curtea Veche Publishing din ultimii ani, editura fiind cunoscută pentru impresionantul portofoliu de mari autori ruși contemporani, printre care Vladimir Sorokin și Andrei Kurkov.

Mihail Şişkin este singurul scriitor ce a câştigat toate cele trei mari premii literare ruseşti – Premiul Booker Rusesc (Russkii Buker, 2000), Marea carte (Bolshaja Kniga, 2006, 2011) şi Premiul Naţional pentru Bestseller (Nacionalnyi Bestseller, 2005). Evitând limba nouă, Mihail Șișkin scrie în rusă aşa cum nimeni din Rusia nu mai scrie. Este o limbă foarte lirică, iar graţia naraţiunii şi forţa ideilor îl situează pe Şişkin în rândul galeriei de scriitori clasici de anvergură precum Tolstoi, Cehov, Joyce, Nabokov şi Saşa Sokolov.

Deși scrie în limba rusă și volumele sale înregistrează vânzări foarte bune în țara natală, Mihail Șișkin este în relații tensionate cu puterea de la Kremlin. Autorul trăiește în Elveția de mai mulți ani, iar în luna martie a acestui an a refuzat să reprezinte Rusia la un eveniment literar major ce avea loc în Statele Unite ale Americii, motivând că nu dorește să fie vocea “unei țări unde puterea a fost preluată de un regim corupt și criminal.” (The Guardian)

Trei dintre romanele lui Şişkin au fost dramatizate şi puse în scenă: „Scrisorar” la Teatrul de Artă Cehov din Moscova, „Vziatie Izmaila” la Teatrul MOST, iar „Părul Venerei” la Atelierul Piotr Fomenko.

„Părul Venerei“ de Mihail Şişkin, volumul ce este lansat şi în România în seara de 4 octombrie 2013, este publicat la editura Curtea Veche în traducerea doamnei Antoaneta Olteanu, una dintre cele mai apreciate traducătoare de limba rusă din România. Un roman strălucitor, ce poate fi invocat ca un argument ultim al ideii că literatură rusă nu a murit. Credinţă şi spiritualitate, importanţa de-a vibra la frumuseţea lucrurilor efemere sub ameninţarea morţii, căutarea iubirii, dialoguri filosofice, referinţe mitologice şi reflecţii pline de miez, toate se întrepătrund în „Părul Venerei“.

Un interpret din limba rusă la un birou elveţian pentru azilanţi, străduindu-se să se adapteze la cea mai bună dintre lumile posibile, este bântuit de toate poveştile pe care le aude. Transcrierile interviurilor la care participă se insinuează în roman tot aşa cum se insinuează în viaţa lui interioară. Interpretul este firul care leagă numeroasele poveşti în poveste: călătoriile interpretului în Italia, în căutarea originii iubirii, sau poate doar a adevărului despre ea; îndepărtarea de soţie şi de fiu; suferinţele cuplului în criză; scrisorile trimise fiului şi adresate unui anume Nabucodonosaurus, stăpânitor al unei magice împărăţii insulare; bucăţi din jurnalul Isabellei, o faimoasă cântăreaţă de la începutul secolului XX, a cărei biografie interpretul ar fi vrut cândva să o scrie. „Golurile“ dintre aceste poveşti sunt umplute cu fragmente din lecturile interpretului despre războaie antice nu mai puţin civilizatoare decât cele moderne.

Pentru a-l cita chiar pe Mihail Șișkin, “Părul Venerei nu este un roman care trebuie înţeles”. Realitatea rezidă în limbaj, indentitatea personajelor e incertă, susţinută de o tramă amplă, înnebunitoare.

Mihail Șișkin s-a născut în 1961 la Moscova și a studiat la Institutul Pedagogic din capitală. După absolvire a lucrat ca jurnalist și apoi ca profesor de engleză și germană. În 1995 s-a mutat în Elveția, unde locuiește și astăzi. În prezent, Șișkin lucrează ca interpret asistând autoritățile elvețiene în intervievarea persoanelor din Rusia sau din alte părți ale fostei Uniuni Sovietice care cer azil. Multe dintre poveștile și descrierile pe care le-a tradus și-au găsit loc în romanele sale. Și-a făcut debutul literar în 1993 cu volumul de scurte povestiri „Urok Kalligrafii” („Урок Каллиграфии”). În afara premiilor naţionale, Mihail Șișkin a fost recompensat şi cu prestigioase premii internaţionale: Premiul Cantonului Zürich în 2000, Prix Du Meilleur Livre Étranger (secţiunea eseu) în 2005, Premiul Grinzane Cavour în 2007, Premiul internaţional pentru literatură Haus der Kulturen der Weltîn în 2011.