Hai, să vorbim despre viață!
„Hai, să vorbim despre viață!” de Ana Sorina Corneanu, desemnată „Cea mai bună piesă a anului 2019”, la Concursul de Dramaturgie organizat de UNITER, este viitoarea premieră a Teatrului Național „I.L Caragiale” din București, programată pentru seara de 13 iunie 2021, de la ora 20:00, la Sala Atelier.
Aceeași tânără regizoare, Zsuzsánna Kovács, care a montat de curând piesa „Incognito” a lui Nick Payne la Național, în cadrul programului „Uși deschise pentru toți”, a fost invitată să realizeze, de această dată sub auspiciile Centrului de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava” din cadrul TNB, un spectacol cu piesa premiată de UNITER. Florin Fieroiu semnează coregrafia, compoziția muzicală îi aparține lui Călin Țopa, iar scenografia este realizată de Gabi Albu.
Florentina Țilea o interpretează pe Greta, tânăra care își coregrafiază viitorul prin opțiuni, baletând cu grație între exemplul concret al prietenei ei, angajată la o multinațională și îndemnul vocilor interioare, care o trimit spre o zonă mai puțin materialistă.
În contextul în care, în plină explozie a comunicării și a interacțiunii sociale a survenit o pandemie care ne-a aruncat pe toți în izolare și ne-a închis în țarcuri mai largi sau mai strâmte, generând o uriașă masă de oameni frustrați, cărora le-au fost luate sau, cel puțin amânate, planurile de viitor, aspirațiile, visele – personajul Gretei ne apare ca fiind unul emblematic.
Ana Sorina Corneanu spune:
Prinsă între ceea ce își dorește și ceea ce societatea consideră a fi indispensabil, Greta își construiește, minuțios, un plan de evadare psihologic, care se schimbă în fiecare moment. Un roller coaster al minții umane, o introspecție a sufletului în căutările adevărului, o piesă despre cine suntem… atunci când nu ne raportăm la ceea ce se așteaptă ceilalți să fim.
Regizoarea Zsuzsánna Kovács declară:
Cea mai mare curiozitate a omului este cum va arăta viața lui, care-i va fi povestea… și dacă această poveste se va contopi cu un plan bine stabilit de ceilalți sau se va scutura de forme predefinite, dând frâu liber imprevizibilului. Nu putem ști dinainte cum anume ne vom purta, cum urmează să înaintăm în povestea noastră. Știm doar că fiecare pas făcut ne va apropia mai mult de înțelegerea comportamentului și deciziilor noastre.
Greta ne invită să participăm la spectacolul ei, al cărei dramaturg, regizor și actor al fiecărui rol este ea însăși. Acest spectacol ar trebui să o ajute să decidă în ce direcție să-și mâne povestea. Va porni ea în direcția în care se îndreaptă majoritatea oamenilor sau va reuși să formuleze, până spre finalul spectacolului, ceea ce la început doar simte – faptul că ea a pornit într-o altă direcție?
Greta se destramă în frânturi ale existenței ei, ca să dea voce umbrelor ascunse în interior și să facă auzite și vocile lumii care o acompaniază la fiecare pas. Ea narează propriul proces de gândire la persoana a treia. Toate acestea nu sunt decât un truc, o unealtă plină de autoironie prin care își acordă șansa de a dezvălui tot, neascunzând nimic, pentru a se lovi, în final, de o singură întrebare: Va reuși ea oare să fie altfel?
fără voturi
Încarc...