Elegie
Versuri de Mariana Marin, din volumul „Zestrea de aur” (2002)
Mă grăbesc înspre moarte
fără un înţeles anume,
fără rochie de mireasă,
fără zestrea de aur.
Fără mine.
Mă grăbesc senină
şi amară
de-a latul patriei.
Parcă ar fi fost mâine.