Eduard al III-lea
Teatrul Naţional Bucureşti anunţă premiera piesei „Eduard al III-lea” de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Tocilescu, în zilele de 26 şi 27 ianuarie 2008, la Sala Mare.
Timp de câteva secole, textul dramatic a stârnit controverse în rândul specialiştilor în opera shakespeariană, fiindu-i contestată paternitatea. Traducătorul George Volceanov a spus despre scenariu: „Recuperarea lui Eduard al III-lea reprezintă fascinantul drum al unei opere shakespeariene de la anonimat la canon, via apocrifă”. Recent atribuită celebrului dramaturg, „Eduard al III-lea” cunoaşte prima punere în scenă din România.
Cea mai aşteptată premieră a stagiunii 2007-2008 de la Teatrul Naţional Bucureşti este o producţie grandioasă, concepută anume pentru cea mai mare scenă a teatrului, cu o echipă de peste 30 de actori care interpretează peste 35 de personaje shakespeariene.
Eduard al III-lea, regele Angliei, va fi întruchipat de Ion Caramitru. Marele actor revine pe scena Teatrului Naţional Bucureşti la 44 de ani de la debutul său artistic. După cum a declarat, acest rol este o mare provocare pentru cariera sa artistică: „Este un personaj uşor atipic între toate personajele lui Shakespeare. Are ceva şi din Richard al III-lea uneori, are şi momente de poezie profundă, cum sunt în «Romeo şi Julieta» sau în «Richard al II-lea». Sunt momente de o psihologie asemănătoare cu cea întâlnită în «Henric al VIII-lea». Este un personaj care apare şi dispare într-o nebuloasă. Care poate crea un personaj ezoteric şi, bine realizat, poate fi o surpriză plăcută”.
Viziunea modernă a regizorului Alexandru Tocilescu este susţinută de o echipă artistică de excepţie: Dragoş Buhagiar, un nume celebru în lumea teatrală, semnează atât decorurile, cât şi costumele, muzica live este semnată de Iosif Herţea, iar efectele multimedia sunt concepute de Daniel Gontz. Ilustraţia muzicală aleasă de Gabriel Basarabescu punctează, dramatic, momentele tensionate ale spectacolului şi scenele de luptă, iar Păstorel Ionescu a coordonat întreaga mişcare scenică a spectacolului.
Regizorul Alexandru Tocilescu a declarat că a fost atras de forţa valorilor morale pe care acest text le pune în lumină: onoarea, importanţa cuvântului dat şi loialitatea. „Am vrut neapărat să aduc în circuitul public un text în care problema onoarei şi a moralei să fie foarte puternice, ca să mai trezim puţin conştiinţele noastre. Eu nu fac niciodată spectacole fără să am ca ţintă publicul şi fără să am dorinţa de a transmite nişte mesaje importante din punct de vedere etic, moral, social”, a spus regizorul.
Rolurile principale sunt susţinute de nume importante ale scenei româneşti. Personajele puternice din această dramă istorică prind viaţă în interpretarea extraordinară a actorilor Simona Bondoc (Regina Philippa – soţia lui Eduard al III-lea), Daniel Badale (Eduard, prinţ de Walles, fiul lui Eduard al III-lea), Mircea Anca (Contele de Salisbury), Crina Mureşan (Contesa de Salisbury), Eusebiu Ştefănescu (Contele de Warwick, tatăl contesei), Şerban Ionescu (Regele Ioan al II-lea), Liviu Lucaci (Ducele de Lorena), Mihai Verbiţchi (Regele David Bruce al Scoţiei).
„Eduard al III-lea” este o dramă puternică, cu conflicte intense şi mereu actuale, personaje de o forţă impresionantă, gata să-şi dea viaţa pentru apărarea unor valori asumate. Punerea în scenă de la Teatrul Naţional Bucureşti are toate şansele să devină un spectacol de referinţă pentru repertoriul teatral de azi.
fără voturi
Încarc...
…lectie de moralitate, cinste si onoare… istoria care se repeta… Eduard al III-lea foarte dinamic interpretat (barbatul viril, stapan pe sine, stie ca poate obtine orice, bagajul de moralitate si indatoriri ii infraneaza totusi pornirile masculine… barbatul politician azi…), jocul de cuvinte si bogatia de subtext, gestica rafinata, dar si puternica… cateva dintre argumentele interpretative ale Domnului Ion Caramitru. Tanarul print… avantul tipic tanarului care vrea sa dovedeasca ca poate… vrea sa fie de nadejde si chiar dovedeste acest fapt, dupa prima victorie vrea mai mult, se simte capabil de mai mult… urmeaza calea tatalui, se maturizeaza in mers… sensibil, filosof, aprig la manie, supus regelui… tanarul studios (de azi) dornic de realizare pe propriile forte, orgolios… interpretarea acestui personaj, deloc usoara, a fost incredintata unui actor care seamana mult cu personajul (Printul cel Negru )… nu cred ca alegerea pe care a facut-o Domnul Tocilescu este intamplatoare… bucuria, furia, orgoliu sunt expresii pe care Domnul Daniel Badale stie foarte bine sa le manevreze in jocul sau actoricesc.
Despre regizor… nu pot sa spun decat ca un premiu nu este suficient… totdeauna vrea sa transmita ceva… si reuseste totdeauna.
Cu multa recunostinta, Ovidiu Molocia, tuturor celor ce au fost pe scena si pe langa ea…
Intr-o alta cheie, moralitatea poate fi virtute adevarata sau o alta fata a interesului; cinstea poate fi instriseca sau dictata de circumstante; orgoliul poate fi propriu sau scos la suprafata de binevoitori adulatori.
Intr-un text al puterii si al incrancenarii, mai reusite par unele momente de umor. Reprezentarii pe care am vazut-o i-a lipsit „transmiterea puterii” la nivel emotional; a fost stravezie recitarea textului, relativ obscura insa interpretarea lui. Este adevarat, poate ca nici actorii nu au mai avut in fata un text partial „versificat” din facultate…
Pe langa Ion Caramitru si Serban Ionescu trebuie sa creasca multi actori tineri. Nu mi-e clar ce sanse au – fie reperele sunt prea aproape, fie sunt prea de neatins, in orice caz nu par sa lasa o impresie de neuitat sau macar o speranta.
Momentul de tensiune cu adevarat surprinzator, socant, apare abia in final si salveaza un joc actoricesc sustinut, cu mare consum fizic.
Scenografia economica si versatila obisnuita pentru stilul lui Dragos Buhagiar a adus originalitate montarii. I se adauga jocul multimedia cu o mare forta sugestiva, care sustine jocul actorilor. Sunt remarcabile benzile desenate ale lui Valentin Petuhov si ritmurile de tobe.