8 noiembrie 2011

Desculţ pentru infern

Poezie de Lelia Mossora, într-o prezentare video realizată de Ioana Lazăr



Eşti mire ars în nemurire,
o tristă, unică uimire
umblând desculţ peste infern
în paradisul meu etern

ce nu mai poate să cuprindă
sărutul tău – rece oglindă
a unor clipe care mor,
uitate doar sau poate c-or

reînvia pe trupul meu
când TU te scrijeleşti în EU,
scriind luminile pe-un dor
ce veşnic iese din… decor.

Mereu te caut prin cuvinte
şi te îngân mereu în minte
ca pe un cântec într-o seară
iar plânsă lacrimă de ceară.

Te-am sărutat pe anotimp
să fii culoarea mea în timp
şi să mă-ntorci din drumul care
te caută ca o cărare

spre asfinţitul care vine
ducându-mă ca şi pe tine
la pescăruşul care ţipă
făcând din zborul lui aripă

ca să ne ţină loc de-nalt
şi de iubire şi de cald
când adormim pe rouă-n zori
tot risipindu-ne în flori

şi-atât de albi că luna trece
voind secunda să disece
în gustul buzelor hoinar
tot agăţate în amar.

Miresmele se coc încet
în gândul nostru tot secret
când ne atingem doar cu şoapte –
nescrisele pe-aceeaşi carte.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 3 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook