30 ianuarie 2009

Craii de Curtea-Veche

Craii de Curtea-VecheHumanitas Multimedia a publicat o variantă audiobook, destinată oamenilor din vremurile noi, a romanului „Craii de Curtea-Veche” de Mateiu Caragiale, în lectura lui Andrei Pleşu.

Andrei Pleşu spune: „Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viaţa fiecărui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importantă decât adevărul, miresmele închipuite sau visate – mai importante decât realul. E o apoteoză a plăcerii, cu extazele şi abisurile ei pline de primejdii. Am citit acest text pentru a mă bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu există.”

Iată cum sună „Craii de Curtea-Veche” cu timbrul lui Andrei Pleşu:



Dan C. Mihăilescu a scris despre acest audiobook:

Andrei Pleşu oficiind în stilul matein! Pliat perfect pe coticirile frazării labirintice, mângâind şi ţesălând cuvintele ca pe caii de rasă, timbrând tot acest univers de splendori morbide, orori crepusculare şi reverii ale destrămării cu sonorităţi catifelate ce înfăşoară textura într-un giulgiu miraculos, sub care totul reînvie întărit spectaculos!
N-am mai fost aşa de bogat şi pufos legănat, alintat şi hipnotizat de o voce de mai bine de treizeci de ani, din vremea Teatrului radiofonic, atunci cînd, tolănit pe sofa, cu faţa în sus, mâinile pe piept şi ochii închişi, mă predam levitaţiei produse de glasul fără pereche al lui Vraca şi Manolescu, Giugaru şi Birlic, Cotescu şi Codrescu, Calboreanu şi George Constantin…
Deprins cu o lectură mentală lenevoasă (Craii lui Mateiu au adeseori fraze de-o sută de cuvinte, cu ample falduri digresive, biciuite ritmic de percuţia virgulelor şi ispitele parantezelor), curgând greu ca mierea, ori ca desfăşurările senzuale ale brocarturilor, am fost şocat iniţial de ritmul alert impus lecturii, într-o cadenţă perfectă, de respiraţie amplă, când ludic-jubilativă sau cinic-insidioasă, când aburos melancolică. Un Mateiu citit în cheia momentelor caragialiene!
Însă odată intrat în mandala vocală, te predai necondiţionat şi extatic timbrului boieresc menit să (re)căftănească în auzul veacului 21 strălucirile drăceşti, puroaiele, perlele şi nuferii ţâşnind cavalereşte din noroaiele dandysmului bucureştean de odinioară. Vocea lui Pleşu în gura spurcată, răţoindu-se bubos, a lui Pirgu! Pleşu povestindu-l parşiv-mieros pe alde Poponel, rostind cu vădită plăcere cari în loc de care, descriind-o pe Raşelica, intonând amăgirile de amurg ale lui Pantazi şi Paşadia, mirându-se-n final de chipul izbăvit prin moarte al Penei Corcoduşa!
Un regal fabulos pentru o ţară nărăvită.

Mateiu Caragiale (24 martie 1885 – 17 ianuarie 1936) a fost istoric al heraldicii, poet şi scriitor român. S-a născut la Bucureşti, fiul lui Ion Luca Caragiale şi al Mariei Constantinescu. În anul 1889, tatăl său se căsătoreşte cu Alexandrina Burelly şi îşi aduce fiul în noua familie. În adolescenţă, Mateiu îşi descoperă pasiunea pentru heraldică şi pentru genealogie. Îşi căuta strămoşii pe care îi credea aristocraţi. În 1904 începe la Berlin studiile de Drept, pe care le abandonează. În anul 1921 îi apare Remember la Viaţa Românească. Din 1916 începe să lucreze la „Craii de Curtea-Veche”, pe care o finalizează în 1928. Cartea apare la editura Cartea Românească în 1929. În acelaşi an, la 1 mai primeşte premiul Societăţii scriitorilor români.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook