Dax Shepard și Michael Peña joacă în comedia plină de acțiune „CHIPs: Polițiști de belea” („CHIPS”), regizată și scrisă de Shepard şi care poate fi urmărită în premieră, din 24 martie 2017, pe marile ecrane din România. Filmul îi mai are în distribuție și pe Rosa Salazar, Adam Brody, Kristen Bell și Vincent D’Onofrio.

Jon Baker (Shepard) și Frank „Ponch” Poncherello (Peña) tocmai s-au alăturat Patrulei de Poliție a Autostrăzilor Californiene (CHP) din Los Angeles, dar din motive foarte diferite. Baker este un fost motociclist profesionist scos din circuit care vrea să-și reclădească viața și căsnicia. Poncherello e un înfumurat agent federal sub acoperire, care investighează un jaf în valoare de milioane de dolari. Partea ciudată la acest jaf este că pare a fi dus la capăt cu ajutorul unor persoane din interior – din interiorul CHP.

Neexperimentatul boboc și îndârjitul profesionist sunt puși în aceeași echipă, dar mai mult se ceartă decât se înțeleg – ceea ce ne arată încă o dată că un parteneriat real nu e așa ușor de pus la punct. Dar în cazul lor, lucrurile ar putea să funcționeze dacă cei doi vor ști să combine abilitatea unică a lui Baker de a conduce motocicleta și experiența din stradă a lui Ponch… asta dacă nu se vor scoate din minți unul pe celălalt.

Pelicula a fost produsă de Andrey Panay („Earth to Eco”, „Spărgătorii de nunți”), care a produs și „Lovește și fugi”, în regia lui Shepard, și de Ravi Mehta („Mare și tare”), povestea fiind bazată pe popularul serial de televiziune creat de Rick Rosner. Robert J. Dohrmann, Nate Tuck, Rick Rosner, Michael Peña și Dax Shepard au fost producătorii executivi ai filmului.

Din echipa creativă a filmului au făcut parte Mitchell Amundsen, director de imagine („Un polițist și trei sferturi!”), Maher Ahmad, scenograf („Marea mahmureală 3”), Dan Lebental, editor de imagine („Omul-Furnică”), Diane Crooke, designer de costume (serialul „Numai tată să nu fii!”) și Fil Eisler, compozitor („Empire”).

Note de producţie

Ce se întâmplă atunci când pui în aceeași echipă un fost star de sporturi extreme, al cărui corp e distrus de la atâtea accidentări – motiv pentru care e dependent de calmante, și un înfumurat agent federal sub acoperire cam obsedat sexual, și le dai câte o insignă și o motocicletă, lăsându-i apoi să zburde pe autostrăzile arse de soare din California de Sud?

Se întâmplă CHIP.

Mai exact, dacă ești Dax Shepard, regizor/scenarist, atunci folosești subiectul ca să-l transformi într-o comedie despre polițiști plină de acțiune, cascadorii și umor ușor vulgar.

Shepard îi dă viață lui Jon, partenerul lui Ponch, jucat de Michael Peña. „În acest film e vorba despre doi tipi foarte diferiți, cu planuri și capacități complet diferite, care trebuie să învețe să se bazeze unul pe celălal, să se completeze și să se încreadă unul în celălalt,” spune Shepard. Iar dacă asta sună puțin prea nobil, „să știți că avem și scene cu nuditate – deși recunosc, majoritatea sunt cu mine – și grandioase scene de urmărire, distrugeri și explozii. Nu cred că puteau să treacă mai mult de trei zile fără să aruncăm ceva în aer. Acțiunea e reală, salturile sunt reale, iar luptele sunt aproape reale.”

Cu alte cuvinte, acest „CHIPs” nu e cel pe care-l știu părinții voștri.

Jon Baker este un ofițer novice al CHP, Patrula Autostrăzilor Californiene. Jon e un dezastru. Dar, înarmat cu optimism, medicamente cu prescripție și o unică dorință – aceea de a-și reveni și a-și recâștiga fosta nevastă, acesta este gata să înfrunte orice provocare sau umilință. De acum înainte, asta presupune ca el să respecte regulile, să nu calce strâmb și să scrie multe amenzi. Există doar o problemă: se trezește din prima zi pus în echipă cu un partener autoritar căruia nu-i pasă deloc de dorințele sale.

Francis Llewellyn Poncherello, poreclit Ponch, este de fapt un agent FBI din Miami pe nume Castillo, un tip a cărui rată de succes e direct proporțională cu mândria. De asemenea, el are o slăbiciune patologică pentru femei, mai ales cele îmbrăcate în colanți, aspect foarte problematic din moment ce trebuie să stea toată ziua călare pe motocicletă. Mereu gata de acțiune, el se află în Los Angeles sub acoperire, pentru a descoperi un cerc de polițiști corupți din cadrul CHP.

Desigur că Jon nu află asta din prima, el habar nu are că a fost ales ca partener al lui Ponch pentru că fusese considerat prea necopt ca să pună întrebări. Sau ca să încurce.

Dar când lucrurile încep să devină serioase, acești doi membri ai patrulei trebuie să găsească un mod de a-și ignora prostiile reciproce și de a-și duce misiunea la capăt, pentru că nu se au decât unul pe celălalt în aceste încercări.

Producătorul Andrew Panay, care a colaborat cu Shepard în 2012, pentru comedia plină de acțiune „Lovește și fugi”, s-a alăturat echipei imediat după ce a terminat de citit scenariul. „E un film incredibil de haios, cu acțiune de la început până la sfârșit,” spune acesta. „Comedia este îndrăzneață, iar acțiunea te duce cu gândul la filmele de altădată, pentru că nu ne-am folosit prea mult de efecte vizuale. Majoritatea cascadoriilor le-am filmat direct cu camera, iar Dax și-a făcut majoritatea scenelor singur, de aceea pelicula are un aer autentic.”

„Mă pot gândi la multe filme care sunt haioase, dar nu pot să spun că le-am reținut și acțiunea, pentru că la majoritatea aceasta e folosită doar ca un fundal al poveștii,” spune Peña. „Aceasta este, evident, o comedie, dar Dax a vrut ca glumele și cascadoriile să se completeze, astfe încât, când trecem la secvențele de acțiune, să existe un temei pentru această tranziție. El chiar știe cum să poziționeze camera și să justifice deznodământul unei scene, cum să înfățișeze personajele astfel încât publicul să se poată identifica cu ele.”

Faptul că Shepard a avut astfel ocazia de a scrie despre ceva ce iubește – motociclete – și faptul că știa deja actorii l-au ajutat să creeze povestea. „Am pornit proiectul știind că eu și Michael vom fi Jon și Ponch, astfel încât am putut să insist pe punctele noastre tari. De multe ori scrii fără să știi distribuția, dar aici mi-am permis să fiu mai specific. Pasiunea mea sunt motocicletele și mașinile, deci știam că vom merge mult cu motorul, lucru care mi-a oferit libertatea de a scrie scene în care vorbim prostii în timpul unei urmăriri. Toate astea au influențat cu siguranță tipul de poveste pe care aveam de gând să-l spun.”

Shepard era hotărât să ilustreze o serie de cascadorii realizate cu mașini foarte performante. „Am vrut o acțiune cât mai impresionantă cu motociclete, care să aparțină unor domenii variate, astfel încât să putem avea cascadorii de tip motocros, cascadorii cu urmăriri pe șosea, schimbări de direcții bruște, tot soiul de acțiuni,” spune el. „Aveam nevoie de motociclete care să poată sări și să ia curbele strâns cu o viteză uluitoare și un efect de frânare pe măsură, motociclete cu care să poți merge și pe scări. Dar nu puteam să fac toate astea cu motocicletele patrulei, deoarece n-ar fi fost logic așa ceva. Tipii răi puteau să aibă tot ce-și doreau, ceea ce crea un sentiment foarte diferit, dar eu trebuia să găsesc un mod prin care Jon și Poncho să poată avea acces la motociclete grozave cu care să-i prindă din urmă pe răufăcători. Așa s-a născut premisa ca Ponch să fie de fapt un agent FBI sub acoperire.”

Regizorul-scenarist s-a inspirat din propriul comportament pentru a-l crea pe Jon, insuflându-i acestuia dorința de a afla ce-i face pe oameni să reacționeze într-un anumit mod. „Jon încearcă mereu să înțeleagă de ce acționează așa cum o face. Eu sunt foarte interesat de ceea ce reușește să mă pună în mișcare sau de ceea ce-i face pe alții să reacționeze, astfel încât aspectul ăsta a devenit o parte din personaj,” explică Shepard. Asta îl face pe Jon să încerce să-l analizeze pe partenerul său care urăște îmbrățișările sau, să zicem, să afle de ce Ponch are nevoie de atâtea pauze de mers la baie pe zi…

Un subiect de glumă constant în film este contrastul dintre observațiile simțitoare ale lui Jon și comentariile explicite ale lui Ponch, ca de exemplu modul în care acesta trebuie să îl informeze pe partenerul său „ieșit din circulație” cu privire la scena sexuală actuală – mai exact, anumite manevre sexuale despre care Jon habar nu are că au ajuns atât de populare.

Oricum ar fi, totul se reduce în ultimă instanță la Jon și Ponch fiind ei înșiși. Și fiind masculi în adevăratul sens al cuvântului. „Ponch și Jon au perspective diferite în privința mai multor lucruri,” spune producătorul Ravi Mehta. „Nu e vorba doar de discret contra gură-spartă, ci și de mania lui Jon de a respecta regulile care se ciocnește cu obiceiul lui Ponch de a acționa instinctiv, de aceea ei nu se înțeleg deloc la început. Dar odată ce depășesc etapa contrazicerilor și încep să mai lase garda jos, încep să-și vadă în altă lumină diferențele. Acela e momentul în care relația se transformă într-o legătură ca între frați, într-un parteneriat real.”

Asta presupune recunoașterea stângăciilor, nu doar a talentelor.

Citând ca sursă de inspirație serialul din anii ’70-’80 creat de Rick Rosner, care acum e unul din producătorii executivi ai filmului, Shepard spune: „Pentru mine, elementele cheie din serial erau decorul, motocicletele și faptul că Jon și Ponch sunt eroi.” Și oricât de remarcabile ar fi fost personajele din serial, Shepard recunoaște că în film, Jon și Ponch sunt diferiți. Aceasta este o nouă întrupare a personajelor, fiecare având propria personalitate diferită – un „CHIPs” de pe marile ecrane pentru o nouă generație, un film în care cascadoriile, acțiunea și comedia depășesc limitele impuse de micile ecrane.

N-ar fi CHP fără California de Sud. „CHP este o emblemă a Californiei, iar noi ne-am străduit din răsputeri să păstrăm producția la Los Angeles,” spune Mehta. „Ne-am asigurat că L.A. era prezent în ceea ce privește direcția artistică, dar și în scenele de acțiune, astfel încât publicul să poată vedea părți din zona centrală a orașului, dar și plaje și deșerturi. Există chiar și o scenă de urmărire printre pinii din Pădurea Națională Angeles.”

„Crescând în Detroit, unde era mereu înnorat și mai tot timpul frig, mi-a plăcut mereu să filmez la L.A.,” spune Shepard. „Pentru mine, filmul a fost ca o vacanță în însorita Californie de Sud.”

Asta nu înseamnă însă că abordarea este una statică. „Povestea se mută în mod constant,” spune Vincent D’Onofrio, care-i dă viață locotenentului Ray Kurtz, un polițist veteran care are puterea de a le face multe probleme noilor recruți. „Filmul te uimește cu acțiunea sa și cu scenele pe motor. Totodată, majoritatea actorilor din distribuție sunt niște comedianți înnăscuți, așa că scenele sunt demențiale.”

Din distribuția peliculei mai fac parte Adam Brody, în rolul lui Clay Allen – un agent FBI pe care Castillo îl împușcă „din greșeală intenționată” la Miami, înainte de a-și începe misiunea de pe Coasta de Vest, în rolul lui Ponch. Cu mâna bandajată, Allen Cel-Încă-Nervos îl urmează pe Castillo în L.A., desemnat fiind de FBI să conducă acest caz. Rosa Salazar îi dă viață unui alt ofițer din CHP, Ava Perez, care e la fel de îndrăgostită de motociclete ca Jon… și, poate, de alte lucruri, dacă acesta ar ști să reacționeze cum trebuie.

Nu-i nicio surpriză că ceea ce se întâmplă în „CHIPs: Polițiști de belea” nu prea aduce cu viața de zi cu zi a ofițerilor CHP din realitate, dintre care unii au lucrat cu echipa de producție pentru ca toată lumea să fie în siguranță în timpul filmărilor pe aglomeratele șosele. „Ofițerii aflați cu noi pe platouri au fost niște adevărați campioni,” spune Shepard. „Se înțelege de la sine că respectăm enorm eforturile pe care oamenii legii le depun zilnic pentru ca noi să fim în siguranță în lumea reală. Tot ceea ce am făcut noi în film a fost dus la extrem, asta doar pentru divertismentul publicului.”

De fapt, a existat o cooperare fructuoasă între CHP și echipa de producție, de la întâlniri neoficiale de pre-producție referitoare la conținutul sau organizarea scenariului la un tur al bazei de antrenament din Sacramento. „În timpul filmărilor, ei ne-au asigurat escorte la locații, ceea ce ne-a oferit un acces la autostrăzi pe care nu l-am fi putut obține altfel,” povestește Panay. Realizatorii au primit acces chiar și la sediul central CHP din centrul L.A. care, adaugă el, „a fost un loc pe care chiar ne-am dorit să-l vedem și a reprezentat vârful colaborării noastre.”

Dar în cazul în care mai există vreo îndoială cu privire la ceea ce se poate aștepta publicul de la film, „CHIPs: Polițiști de belea” începe cu această declarație prietenoasă: „Acțiunea din film nu este susținută de Patrula Autostrăzilor Californiene. Deloc.”

Cel mai bătrân boboc care s-a alăturat veodată forțelor polițienești, după cum o subliniază supervizorul său, Jon Baker nu ar părea din prima candidat ideal pentru acest post – asta până când colegii săi îl văd călare pe motocicletă. E clar că „The Baker” e încă un adversar redutabil pe șosele, dar, spune Shepard, „Când era în competiția de motocros la X-Games, avea sponsori și fani; avea banii și gloria, viața grozavă. Toate astea au dispărut acum. Pe parcurs, el s-a operat de vreo 20 de ori, și-a rupt o grămadă de oase și nu e chiar în cea mai bună formă fizică. E într-o perioadă de tranziție.”

Pe Jon însă îl afectează cel mai mult despărțirea de soția sa. Karen, jucată de Kristen Bell, nevasta lui Shepard, este un trofeu din zilele sale bune la care nu poate încă renunța. Jon e convins că o poate recâștiga dacă iese din criza în care se află, așa că el continuă să locuiască în micuța cameră de oaspeți din spatele luxoasei case în care a trăit cândva cu Karen și în care ea încă locuiește. Asta doar pentru a rămâne aproape de ea. Și, în ciuda lipsei totale de interes din partea ei, spune Shepard, „el continuă să meargă la terapia pentru cuplu. Singur.”

În același timp, fostul atlet se concentrează acum asupra unei noi cariere care, speră el, îi va atrage atenția fostei sale. Singurul lucru pe care chiar știe să-l facă este să conducă o motocicletă, așa că alege o profesie în care acest avantaj să-i poată veni în ajutor.

Dar, oricare ar fi motivele sale, spune Shepard, „se pare că atunci când îi este înmânată insigna, el chiar începe să-și ia postul foarte în serios.”

Lucru care nu-i valabil și pentru Ponch. În mintea lui, acest post e unul temporar. El s-a infiltrat aici pentru a-și duce la capăt misiunea, a-și pune casca în cui și a pleca acasă. Adevărul este că misiunile foarte importante ale lui Ponch au creat daune colaterale destul de serioase, astfel încât trimiterea sa în California a fost o mișcare foarte bună pentru FBI, și nu doar dintr-un singur punct de vedere. Desigur, el e trimis acolo să descopere oamenii corupți din interior. Dar din moment ce a fost prins cu mâța în sac trimițând mesaje erotice soției unui lord al drogurilor pe care l-a capturat în Miami, cel mai bine, pentru toată lumea, ar fi ca el să fie plecat din oraș și greu de contactat pe durata procesului.

„Da, Ponch cam e dependent de sex,” recunoaște Peña.

„Mie chiar îmi plac câteva dintre ciudățeniile lui Ponch,” continuă actorul. „E puțin cam neîndemânatic, în primul rând. El e convins că poate face orice și de aceea, chiar dacă nu știe prea bine să conducă o motocicletă, Ponch mereu își încearcă limitele. Egoul său se interpune, ceea ce duce la accidente uneori. Dar în afara acestui fapt, își face foarte bine treaba și e foarte concentrat asupra cazului, iar mie-mi place asta la el.”

În privința interpretării lui Peña, Mehta consideră că „acesta păstrează machismul personajului, adăugându-i un strat de umor datorită acestor slăbiciuni foarte omenești.”

Shepard spune: „Nu mi-aș fi putut imagina pe altcineva în acest rol. Michael e un actor fenomenal și e carismatic fără să depună nici cel mai mic efort, chiar și atunci când trebuie să joace scene în care e rușinat sau furios.”

Fiind pus în echipă cu Jon, e clar că Ponch va fi furios și rușinat de multe ori.

Ceea ce așteaptă Ponch de la partenerul său e ca acesta să îi urmeze ordinele, să-și țină gura închisă și să nu atragă prea mult atenția. Din păcate, aceste obiceiuri nu-i stau deloc în fire lui Jon. Pe de altă parte, partenerul ideal pentru Jon ar fi un tip mai comod, care știe cum să se încline cu motocicleta fără să cadă de pe ea, un tip mai deschis la conversații prietenoase, măcar din când în când.

„Mare parte din poveste se concentrează asupra dinamicii dintre cele două personaje,” spune Peña. „Ponch e foarte logic și concentrat asupra prezentului, în timp ce Jon pune mai mult preț pe sentimente și pe căsnicia pe care vrea să și-o repare, părând ar fi mereu gata să lege prietenii cu oricine.”

Spre meritul său, Ponch ajunge să recunoască, în silă, instinctele de detectiv ale lui Jon, ca să nu mai menționăm abilitățile extraordinare de a conduce vehicule cu două roți. Pe măsură ce continuă să lucreze împreună, cu sacrificiile constante și eroismul adevărat care apar în astfel de situații, ei încep să se înțeleagă tot mai bine unul pe celălalt. „Ponch începe să înțeleagă perspectiva lui Jon, ba chiar încearcă să adopte un punct de vedere influențat de sentimente. Să-l urmărești încercând această abordare complet neobișnuită pentru el este foarte haios,” adaugă el.

Ideea de bază este că au o misiune de dus la capăt. Cineva din CHP se ocupă de niște jafuri ale unor vehicule blindate, folosindu-se de mașini de poliție și motociclete. Aceste jafuri au loc în amiaza mare, prăzile valorând milioane de dolari. Și asta nu e tot. În timpul unuia dintre jafurile recente, a avut loc o sinucidere suspectă care le oferă băieților prima lor pistă promițătoare. Întrebările sunt: cine e implicat din departament? Cine știe ce se petrece și cine nu are niciun amestec?

Ancheta lor îi îndreaptă rapid către pista Ray Kurtz, jucat de Vincent D’Onofrio. Fie că se va dovedi ori nu a fi unul din polițiștii responsabili, nimeni nu neagă faptul că Ray Kurtz e un tip înfricoșător.

După cum spune D’Onofrio: „Kurtz e de mult timp în serviciu și a devenit cam aspru, dar în același timp el e un polițist priceput și cred că toți cei din echipa sa îl respectă. E pus într-o situație dificilă și trebuie să găsească modul prin care să iasă din ea. Când joc personaje de acest fel, nu le joc neapărat ca pe niște oameni buni sau răi, pur și simplu oameni. Înțeleg situația în care se află și lucrurile dificile pe care trebuie să le facă, să ducă la capăt ceea ce trebuie dus la capăt, iar ăsta e rolul său în poveste.”

„El îl displace pe Ponch din prima, motiv pentru care stă numai cu ochii pe el,” dezvăluie D’Onofrio, „dar există și momente de bună dispoziție, când ei doar se contrazic fără oprire, ceea ce-i foarte amuzant și nebunesc. Am filmat versiuni diferite, de la foarte haioase la super serioase, deoarece personajul meu are probleme, deci nu știi ce va accepta și care e limita la care trebuie să te oprești.”

Pe măsură ce Jon și Ponch cercetează tot mai amănunțit cazul și găsesc noi metode de a încălca regulile lui Kurtz, ei atrag și atenția ofițerilor Ava Perez și Lindsey Taylor – jucate de Rosa Salazar și Jessica McNamee. Lindsey îl vrea din start pe Ponch, iar Ava și-l alege pe Jon, pasionat, la fel ca ea, de motociclete. Cel puțin așa crede el atunci când ea îl invită la o plimbare într-un loc mai ferit de ochii lumii.

Nu există circumstanțe atenuante care să-l împiedice pe Ponch să iasă la o întâlnire cu o fată sexy, însă în cazul lui Jon, treaba e mai complicată. La primul indiciu prin care Ava își manifestă interesul, el îi mărturisește tot adevărul. Salazar spune: „E emoționant faptul că vrea să-și repare căsnicia și recunoaște acest lucru. El e ca o rană deschis, vulnerabil, dar într-un mod plăcut. Lui Ava îi place asta, fiind în mod evident atrasă de el, dar ea e genul de femeie practică, foarte directă și realistă, așa că îi spune: „Vezi-ți de treabă! Te-am invitat doar la o plimbare cu motorul.”

„E important ca Ava să îl domine pe Jon tot timpul,” comentează Shepard. „Ea e șireată și sarcastică, nepăsătoare și dură. Adoră motocicletele și îi place să fie polițistă. Am jucat cu Rosa și în „Numai tată să nu fii!” și a fost minunată. Are idei foarte bune pe care le aduce în acest proces.”

După ce a citit scenariul, Salazar își amintește că „mi s-a părut cea mai amuzantă poveste pe care o citisem în ultima vreme, dar nu m-a mirat lucrul ăsta pentru că Dax e cel mai haios tip din lume.” În ceea ce privește acțiunea, ea recunoaște: „Mă gândeam că o voi păți în filmul ăsta! Urma să sar peste bariere, să am scene cu foc, lupte și elicoptere. Dar îmi plac comediile de acțiune, iar Dax m-a asigurat că totul avea să decurgă fără probleme. Chiar m-am distrat de minune.”

Între timp, între Ponch și Lindsey încep să se încingă lucrurile. „Ca polițist, ajung să mă confrunt cu tipii răi, să fiu pe urmele lor,” spune McNamee. „Relația care se creează între Lindsey și Ponch e destul de improbabilă și neașteptată, așa că a fost drăguț să ne jucăm cu asta. Când apar Jon și Ponch în peisaj, atmosfera devine mai agitată. Cred că Ava și Lindsey acționează la început bazându-se pe ideea de „carne proaspătă” , dar în același timp, fetele îi consideră pe cei doi fermecători și adorabili în modurile lor ciudate de a fi.”

Pe parcursul întregii misiuni, Ponch ține legătura cu fostul său coleg FBI Clay Allen, care acum nu mai lucrează pe teren. Deși se presupune că acum el dă ordinele, Allen ajunge mereu cu cinci minute după ce Ponch a făcut deja ravagii. Rolul său se bazează cel mai mult pe „furie și indignare”, după cum observă Adam Brody. „Pe vremea când Allen și Castillo – acum Ponch – lucrau împreună la Miami, lucrurile au luat-o razna. Ponch l-a împușcat pe un suspect, iar glontele a trecut și prin umărul lui Allen. Lucru care încă îl supără pe Allen, pentru că îl consideră a fi un gest nepotrivit.”

Shepard spune că expresiile lui Brody și sincronizarea extraordinară sunt cele care au făcut rolul să fie mai bun decât orice s-ar fi așteptat el: „E atât de amuzant și reacționează atât de rapid – orice replică ar avea de zis, o spune atât de haios încât scena inițială iese de două ori mai amuzantă.”

Brody adaugă: „La început, părea că personajul trebuie să fie unul serios, omul care încearcă să-l echilibreze pe Ponch. Dar când am ajuns pe platourile de filmare, am observat că nu stătea așa treaba, ceea ce-și doreau ei era ca Allen să fie un idiot. Iar mie mi-a plăcut la nebunie asta, pentru că ador să joc astfel de personaje.”

„Dialogurile scrise de Dax sunt uimitoare, așa că personajele sunt toate bine conturate,” spune Panay, „dar ceea ce am căutat noi atunci când am adunat această distribuție au fost actori care să se descurce cu latura comică a personajelor. Lui Dax îi place ca toată lumea să fie relaxată și gata să dea drumul la glume.”

Isiah Whitlock Jr. face și el parte din distribuție, dându-i viață lui Peterson, șeful de la FBI al lui Ponch, care trece printr-o gamă întreagă de stări, de la dezgust și iritare la apoplexie de-a binelea. Dar el continuă să găsească o rază de umor în orice ar putea să-i creeze disconfort angajatului care-i displace cel mai mult. Jane Kaczmarek este supervizoarea lui Ponch, căpitan Lindel – o femeie șocant de relaxată atunci când vine vorba de reguli de conduită; Richard T. Jones îi dă viață ofițerului Parish, tipul cu care nu vrei să te contrazici; David Koechner este Pat, un antrenor de wrestling care nu apreciază tehnicile neconvenționale ale lui Jon, iar Ed Begley Jr., actor și activist de mediu, dă viață unui personaj la care fanii săi nu s-ar fi așteptat niciodată, din motive care vor deveni evidente din momentul în care acesta va apărea în scenă… într-un Ferrari.

Kristen Bell îi dă viață lui Karen, fosta soție lipsită de griji a lui Jon Baker, cea care nu merită sub nicio formă eforturile pe care le depune Jon în încercarea de a-și îmbunătăți viața. Aceasta fiind cea de-a patra colaborare cu Shepard pe marele ecran, Bell spune: „Karen trebuie să fie persoana pe care publicul să nu și-o dorească alături de Jon. Spectatorii trebuie să strige: „Nu, nu face asta!” Karen este înfumurată și ține cont doar de aparențe, trăind cu impresia că ea e premiul suprem. Lucrurile au început să se ducă la vale în mariajul lor în momentul în care el n-a mai câștigat cursele la care se înscria. Cam așa este Karen.”

„Dax aproape că nu m-a distribuit pe mine în rol,” continuă Bell. „După ce a scris rolul, m-a luat deoparte și mi-a zis: „Nu sunt sigur că poți fi atât de antipatică pe cât e nevoie pentru rolul acesta,” lucru pe care l-am luat și ca pe un compliment, dar și ca pe o insultă,” râde ea. „Pentru că eu pot fi foarte antipatică.”

Pentru a amplifica nivelul de acțiune din „CHIPs: Polițiști de belea”, de la poduri la căzi, Shepard a făcut din nou echipă cu renumitul cascador Steve De Castro. De Castro, care a lucrat în calitate de coordonator cascadorii pentru filmul „Lovește și fugi”, a recrutat motocicliști profesioniști, dar și pe cei mai buni motocicliști cascadori pentru executarea celor mai spectaculoase și complicate manevre. Implicați în această latură a proiectului au fost și Larz Anderson, coordonatorul efectelor speciale, Maher Ahmad – scenograful, și Mitchell Amundsen – directorul de imagine.

„Cu Mitch, ai parte de acțiune stimulatoare; camera se mișcă mereu. El e un cowboy,” spune Ravi Mehta, care a mai lucrat cu Amundsen și știa că s-ar potrivi acestui film. „Alegerea șefilor de departamente este la fel ca un casting, trebuie ca piesele să se potrivească.”

„El a filmat câte un capitol din francizele „Bourne”, „Misiune: Imposibilă” și „Transformers”,” spune Shepard pe scurt, „deci acesta e un tip care s-a aflat în spatele camerei, gestionând macaraua, sute de ore. Am avut o echipă foarte experimentată. Am fost pe mâini bune.”

Shepard a încercat să facă scenele de acțiune să pară cât mai realiste. „Aceasta a fost abordarea noastră de bază. Cel mai mult ne-am folosit de tehnologia digitală pentru a înlocui o motocicletă, deci în general, tot ce vedeți pe ecran s-a și întâmplat la filmări,” confirmă acesta. „Toate cascadoriile cu motociclete din film chiar au fost făcute de cineva. Eu și Michael ne-am străduit să facem cât mai multe dintre aceste scene noi înșine. De exemplu, l-am pus pe Michael să tragă frâna motocicletei și să o tureze, provocând nori de fum, iar reacția lui a fost fantastică.”

Filmul începe cu jaful unei bănci, completat de un schimb de focuri și de o urmărire pe aglomeratele străzi din Long Beach, care au ținut locul celor din orașul natal al lui Ponch – Miami. În scaunul șoferului din mașina aflată în fruntea coloanei, Ponch nu face diferența dintre stradă și trotuar. Pentru public, aceasta e doar o introducere în călătoria în care sunt pe cale să se îmbarce, iar pentru Ponch, e un moment care vestește viitoarele aventuri, deoarece această urmărire este preludiul uneia și mai nebunești, care se petrece la Los Angeles.

Secvența din L.A. începe cu Jon și Ponch, care urmăresc un suspect într-un cartier rezidențial. Pornind pe străzile orașului, ei urcă și coboară apoi dintr-o parcare cu mai multe etaje, gonesc după pe plajă și intră în bazinul râului Los Angeles, înainte de a ajunge pe 4th Street Bridge. Acolo, lucrurile o iau razna, adunându-se laolaltă mașini, motociclete, un elicopter, un vehicul militar SWAT, o rulotă aflată în locul nepotrivit la momentul nepotrivit și, chiar așa, un polițist pe bicicletă.

De Castro subliniază unul dintre cele mai importante elemente din acea scenă: „Am avut 100 de cascadori și figuranți pe plajă în acea scenă, cu motociclete gonind pe nisip, trecând prin fileuri de volei și îndreptându-se spre o dună de nisip. Atunci când Jon și tipul cel rău ajung pe bermă, personajul negativ e în față și face o întoarcere de 180 de grade în aer, apoi trage spre piciorul lui Jon. Acela e Lance Coury, medaliat cu aur la X-Games. Iar aceea e o săritură de 22 de metri. Când motocicleta se învârte în aer, Lance reușește să facă asta dirijând-o doar cu o mână, ceea ce nu mai făcuse până atunci. După el sare Dave Castillo, un motociclist profesionist din AMA care a câștigat cursa de Motocros 500. Faptul că ei au sărit în aer 22 de metri, atât de aproape unul de celălalt, Lance întorcându-și motorul la 180 de grade, este ceva incredibil.”

Etapa de producție s-a asigurat că 4th Street Bridge va fi închis pentru filmarea busculadei și a ciocnirii dintre vehicul militar și voluminoasa rulotă. „Dax a vrut să facem totul practic, așa că am intrat cu un Hummer 1 într-o rulotă, cu 72 de km la oră,” spune De Castro.

Shepard confirmă: „A fost o nebunie. Am trăit în Los Angeles 20 de ani și am condus pe podul acela de mii de ori, așa că mi s-a părut uimitor să mă pot juca pe acel teren două zile la rând, demolând rulote și ciocnind motociclete. De multe ori m-am gândit: „Nu-mi vine să cred că ne lasă să facem asta.” Ne-au lăsat să filmăm pe o porțiune întreagă de la ieșirea de pe autostrada 210, unde am aruncat în aer o butelie de propan, în timp ce elicopterele survolau cerul. Mingea de foc a ajuns la înălțimea unui bloc de nouă etaje. Pe parcursul acestor scene, polițiști adevărați ne urmăreau cum facem cascadorii cu motocicletele și ne încurajau. Asta nu-i o latură a oamenilor legii pe care ți-e dat prea des să o vezi.”

Cascadoriile pe motociclete fiind o importantă componentă a filmului, realizatorii și-au dat seama că au nevoie de echipamentul potrivit pentru ca scenele să iasă în stil mare. Shepard s-a folosit de o serie de mărci și modele, standard sau făcute la comandă, inclusiv câteva „motociclete Harley și snowmobil-uri BMW”, precum modelele standard folosite de poliție, BMW RT1200. Pentru motocicleta lui D’Onofrio, el a colaborat cu Harley Davidson pentru a crea un model Electra Glide la comandă care, spune Shepard, „scoate flăcări albastre de 20m pe țeava de eșapament, având scărițe din titaniu.”

Înainte de toate, în film apare una dintre mărcile favorite ale regizorului: Ducati, în special modelul Ducati Hypermotard, versatil și durabil, exemplare care devin motocicletele moderne „de eroi” ale lui Jon și Ponch. „În fiecare scenă în care sărim, lunecăm, schimbăm direcția, facem o oprire pe roata din față sau ne ridicăm pe cea din spate, am folosit modele Ducati standard,” spune el, în limbajul inițiaților. Chiar și pe plajă au fost folosite modelele Hypermotard, modificate pentru a avea cauciucuri noduroase pe față și roți cu zbaturi pe spate, păstrându-și însă sunetul și aspectul specifice.

De Castro comentează: „Michael Peña tocmai începuse să învețe să meargă pe motocicletă și s-a descurcat grozav, iar Vincent D’Onofrio nu se mai urcase pe una de vreo 20 de ani și totuși s-a readaptat imediat de parcă n-ar fi făcut pauză. Am turnat rapid scenele de care aveam nevoie.” Cât despre Dax, „el ar fi fost un cascador extraordinar. E un motociclist foarte priceput, atât pe asfalt, cât și pe terenuri accidentate, așa că mi-a venit ușor să lucrez cu el. Lui puteam să-i spun: „Hei, Dax, vreau să vii mai rapid, cu mai multă viteză. Voi pune camera aici, iar noi vom veni spre tine,” și scenele tot ar fi ieșit grozave, știind că toată lumea va fi în siguranță.”

Chiar și așa, Shepard recunoaște că se simte mic copil pe lângă talentații profesioniști din echipă, inclusiv dublura sa, Joe Dryden. „Înainte să încep filmările pentru această peliculă mă credeam foarte tare în materie de condus motociclete, mi-aș fi dat singur nota 9. Acum, după ce i-am văzut pe câțiva dintre cei mai buni motocicliști din lume, mă simt cam slab,” recunoaște el.

„Au existat câteva cascadorii pe care Dax a vrut să și le facă singur, dar De Castro i-a zis: „Nu, nu faci asta”,” adaugă Peña. „Asta e treaba lui Steve. El poate să facă asta distrându-se, dar fiind în siguranță în același timp. Însă într-un film ca ăsta, chiar te entuziasmezi la culme când vine vorba de scenele de acțiune.”

Motocicliștii cascadori au dus camerele în mijlocul acțiunii și nu doar pe cele atașate vehiculelor pe patru roți, ci și pe cele atașate unor motociclete electrice care puteau ajunge la 160 km pe oră, având camere și în față, și în spate. Perfecte pentru scenele din spații înghesuite și capabile să avanseze cu camerele cât era nevoie, acestea au fost foarte eficiente în vederea creării senzației că publicul face și el parte din acele momente.

Echipa de cascadori a lucrat îndeaproape cu supervizorul efectelor speciale Anderson și cu scenograful Ahmad, pe măsură ce platourile erau construite și apoi distruse. Deoarece periculoasa urmărire s-a transformat în confruntarea de pe pod, Shepard l-a lăudat pe Larz, „geniul în efecte speciale care a reușit să descopere o metodă prin care să strecoare masiva rulotă lungă de 10 metri de-a lungul asfaltului. Larz a proiectat un cilindru pneumatic cu care a ridicat roțile din spate. Astfel, rulota alunecă, acționezi un întrerupător, și revine la poziția sa.”

După aceea, continuă Anderson, „am schimbat-o cu o altă rulotă care fusese deja filmată și care era umplută cu obiecte pe care nu le ținea nimic în echilibru, astfel încât, la momentul impactului, ele zboară în toate direcțiile. A fost o plăcere să lucrez cu Dax. El chiar știe ce vrea și e deschis la noi sugestii care ar putea îmbunătăți filmul – mai ales dacă acestea implică focuri sau explozii.” Anderson a avut de multe ori ocazia de a se folosi de astfel de trucuri, el fiind responsabil și cu aprinderea în siguranță a unei butelii de propan lângă o pantă împădurită. Pentru această cascadorie el a pregătit o butelie din material spumos. Mai târziu, când un camion lovește motocicleta lui Ponch și o târăște pe șosea, el a creat, la propriu, o dâră de foc.

Anderson a construit de asemenea și unul dintre cele mai importante elemente de decor ale filmului, un depozit la nord de Los Angeles, lângă popularul The Devil’s Punchbowl, o locație plină de văi și cheiuri unde se adună motocicliștii. Acesta era locul perfect pentru conflictul final, în care sunt implicate o varietate de vehicule, schimburi de focuri și încăierări corp la corp, toate ducând la o uriașă explozie.

Realizatorii au găsit o proprietate de câțiva acri pustii, care adăposteau și o casă, un șopron și dependințe, folosite ca periferie a platourilor. Scenograful Ahmad spune: „Avea tot ce ne trebuia, mai puțin clădirea principală – depozitul, așa că am găsit un loc care i-a plăcut lui Dax și am construit totul de la zero. Având în vedere că acea clădire urma să apară în marea scenă de final, fiind apoi aruncată în aer, arsă și dărâmată, trebuia neapărat să o construim. Era de vreo 15m pe 30, avea cam 7m înălțime și o sumedenie de geamuri. Pe jos am turnat asfalt, apoi am aranjat în interior multe mașini vechi și alte lucruri uzate. În afară am avut suficient spațiu cât să construim un zid peste care să sară motocicletele.”

„Maher e genial,” spune Shepard. „Ajungeam pe platourile de filmare și-mi dădeam seama că-s de cinci ori mai bune decât aș fi visat vreodată atunci când scriam scenariul. Dacă aveam vreo scenă de luptă, îl întrebam: „Ce pot să stric în camera asta?” Iar el îmi zicea: „Poți să strici asta sau asta, scaunul acela, biroul, masa, obiectul ăla e fals,” și eu începeam să mă entuziasmez: „Dumnezeule, pot să fac ce vreau eu aici!””

Dar în ciuda acțiunii uimitoare, o cascadorie pe care publicul cu siguranță nu o va uita se desfășoară pe o scară mult mai intimă. După o zi în care s-a spetit muncind, Jon se trezește și-și dă seama că nu se poate mișca și nici nu poate ajunge la medicamente. El are atunci nevoie de o baie terapeutică și îl cheamă pe șovăielnicul Ponch să-l ajute să se bage în cadă.

Ponch se împiedică, catapultându-și partenerul dezbrăcat în apropierea căzii.

„A trebuit să ajung într-o formă foarte bună pentru scena asta, astfel încât să-mi pot face toate scenele nud în prima săptămână, ca apoi să pot mânca tot ce vreau eu pe durata filmărilor,” spune Shepard în stilul său haios. „Eram agățat cu hamuri și un cablu astfel încât, atunci când Michael mă scapă, coarda mă propulsează direct în perete. M-a și învârtit, astfel încât am lovit peretele și am ajuns cu fundul în sus în cadă, gol-pușcă, în fața echipei care abia mă cunoscuse cu două zile înainte.”

„Îmi amintesc că am râs o grămadă în ziua aceea,” confirmă Peña.

Cada era făcută din cauciuc, la fel și peretele care a absorbit astfel impactul cu corpul lui Shepard. „Camera trebuia să fie suficient de înaltă pentru cascadoria asta, astfel încât cei de la efectele speciale să aibă spațiu pe unde să tragă cablurile,” spune Ahmad, care a construit dormitorul și baia în camera de zi și în sufrageria unei case deja existente, fiind mereu atent să lase suficient spațiu pentru o traiectorie dreaptă de la pat la cadă.

Scenograful a modificat numeroase locații existente, inclusiv interiorul unei case din suburbii care ajunge să fie făcută praf în timpul unei lupte dintre Jon și Ponch și un ofițer care nu apreciază că cei doi își vâră nasul peste tot. Dar echipa s-a distrat cel mai mult creând bârlogul în care stau toți drogații.

„Trebuia să fie murdar și dezgustător,” subliniază el. „Dax mi-a lăsat însă de înțeles că nu era cazul să exagerăm prea tare,așa că am respectat limitele. Am pus pe jos linoleum deja murdar pentru a proteja dușumeaua din lemn existentă. Apoi am pictat tot soiul de chestii oribile pe pereți și am adus în camere o mobilă îngrozitoare, de exemplu – niște saltele pătate. Bucătăria era infestată cu mucegai și mâncare stricată, obiecte scârboase, chiar am învățat multe despre cum să facem caca de pisică din plastilină. Pentru a-l usca mai repede, l-am pus într-un cuptor cu microunde în biroul producătorilor, iar o bucată a declanșat detectoarele de fum, așa că a trebuit să evacuăm clădirea. Dar baia era cea care i-a îngrozit pe toți. Era igienică în totalitate și mirosea bine, dar arăta oribil. Ador momentele când un decor provoacă o reacție atât de înflăcărată în rândul echipei.”

Când Jon intră în casă și e copleșit fizic de duhoare, mai mult ca sigur și publicul va trece prin aceeași senzație, ducându-și mâna la gură.

O altă locație de la filmări a fost campusul sudic al Politehnicii din Pomona, California, folosit pentru scenele din sala de sport și din vestiarul de la Academia de Poliție. Echipa de producție a filmat și în sediul central CHP din L.A., dar și în parcarea acestuia.

În cele din urmă, ca o curtoazie la adresa locuitorilor orașului, echipa a filmat o scenă cu Jon și Ponch la Tommy’s, un local faimos din California de Sud care servește hamburgeri. Și nu orice Tommy’s, ci cel de la care a pornit totul, cel aflat la intersecția dintre bulevardele Rampart și Beverly.

Per total, spune Panay, „Dax a vrut să păstreze atmosfera autentică din Los Angeles. Acest film a fost filmat doar în locații din California de Sud. Am construit și mărit anumite platouri, dar nu ne-am aflat niciodată în studio, totul a fost real, tangibil. Echipa noastră care s-a ocupat de locații a găsit niște spații grozave care să poată găzdui acțiunea filmului și care să ajute Los Angeles-ul să devină o parte esențială din poveste.”

„Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film a fost acțiunea ca în filmele de pe vremuri, pe care am pus-o în scenă cu multă dragoste și care, cred eu, are un aer foarte reușit,” spune Shepard, „ca să nu mai menționez exploziile grozave și cascadoriile minunate, sumedenia de glume. Sper ca fiecare scenă să fie la fel de haioasă pentru public pe cât a fost pentru noi s-o turnăm.”

Despre distribuţie

Dax Shepard (Jon Baker/regizor/scenarist/producător executiv) s-a născut în 1975 într-o suburbie din Detroit, Michigan. Ambii părinți lucrând în industria automobilelor, prima dragoste a lui Shepard au fost mașinile. El a absolvit în 1993 Liceul Walled Lake, mutându-se în California în 1995. Actorul a absolvit magna cum laude Universitatea California din Los Angeles, obținând o diplomă în Antropologie. În timp ce urma cursurile acestei universități, el s-a pregătit alături de grupul de comedie The Groundlings, învățând improvizația și scheciurile. După opt ani de audiții, Dax a fost distribuit în „Punk’d”, primul său rol plătit.

Printre cele mai importante filme în care a apărut Shepard se numără „Fără o vâslă”, „Idiocrație”, „Angajatul lunii”, „Mama copilului meu”, „The Freebie”, „Judecătorul” și „O săptămână nebună”. El i-a mai dat viață și lui Crosby Braverman timp de șase sezoane în popularul serial NBC „Numai tată să nu fii!”.

Înainte de „CHIPs: Polițiști de belea”, Shepard a scris și a regizat „Lovește și fugi” și „Brother’s Justice”, în care a și jucat.

Michael Peña (Ponch/producător executiv) s-a distins la Hollywood datorită rolurilor sale variate și colaborărilor cu o serie de regizori premiați la diferite gale. Peña a fost aclamat pentru rolul din provocatorul film „Povești din L.A.”, în regia lui Paul Haggis, peliculă premiată la galele Oscar; din distribuție au mai făcut parte și Don Cheadle, Matt Dillon și Terrence Howard. El a primit numeroase nominalizări la categoria „Cea mai bună distribuție”, dându-i viață în film lăcătușului Daniel, actorii peliculei fiind recompensați cu un premiu la galele SAG și un premiu la galele Broadcast Film Critics Association. În 2013, actorul a putut fi urmărit în filmul „Țeapă în stil american”, regizat de David O. Russell, care a câștigat un Glob de Aur, dar și premii pentru întreaga distribuție la galele SAG și Broadcast Film Critics.

Pelicula a fost nominalizată și la premiile BAFTA și Oscar. Anul trecut, el a putut fi urmărit în două filme care au avut încasări de peste 500 de milioane de dolari: filmul Marvel „Omul-Furnică”, în care apar Paul Rudd și Michael Douglas, și „Marțianul”, în care joacă Matt Damon și Jessica Chastain. „Marțianul” a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto și a câștigat un Glob de Aur, fiind inclus de National Board of Review în „Topul filmelor anului 2015” și nominalizat la ediția din 2016 a premiilor Oscar.

Cel mai recent, el a putut fi urmărit în „Collateral Beauty: A doua șansă”, în care mai joacă Will Smith, Edward Norton și Kate Winslet, și în „War on Everyone”, alături de Alexander Skarsgård. Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Berlin anul trecut.
Actorul va putea fi urmărit în curând în „Horse Soldiers”, alături de Chris Hemsworth și Michael Shannon, și în „A Wrinkle in Time”, alături de Reese Witherspoon și Chris Pine. În plus, Peña își va împrumuta vocea unor personaje din mult așteptatele filme de animație „The LEGO NINJAGO Movie” și „My Little Ponny: The Movie”.

În 2014, Peña i-a dat viață lui Cesar Chavez, cunoscut activist al drepturilor civile, în „Cesar Chavez”, film regizat de Diego Luna. El a mai putut fi urmărit în drama „Graceland” și în „Furia: Eroi anonimi”, film regizat de David Ayer în care mai joacă Brad Pitt și Shia LaBoeuf. În 2012, actorul a apărut în aclamata peliculă „Ultima razie”, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto. Pentru maniera în care i-a dat viață ofițerului Zavala, Peña a fost nominalizat la premiile Independent Spirit, filmul fiind inclus de National Board of Review în „Top zece filme independente ale anului”.

Peña a putut fi urmărit într-o serie de filme, printre care și „Everything Must Go”, peliculă independentă în care mai joacă Will Ferrell și Rebecca Hall; „Elita gangsterilor”, în care mai joacă Sean Penn, Josh Brolin și Ryan Gosling, și filmul de animație „Turbo”. De asemenea, el a mai jucat în peliculele „Fii pe fază și raportează!”, comedie regizată de Jody Hill în care joacă și Seth Rogen; drama politică „Leii mor pentru miei”, film regizat de Robert Redford în care mai joacă Tom Cruise și Meryl Streep, și „Fiule, ce ai făcut?”, thrillerul psihologic produs de David Lynch și regizat de Werner Herzog în care mai joacă Michael Shannon, Willem Dafoe și Chloë Sevigny.

În palmaresul actorului mai apar și numele unor filme precum „World Trade Center”, în regia lui Oliver Stone; „O fată de milioane”, în regia lui Clint Eastwood; „Statele Unite ale lui Leland”, în regia lui Matthew Ryan Hoge; „Bișnițari în uniformă”, în regia lui Gregor Jordan; „Lunetistul”, în regia lui Antoine Fuqua; „Jaf… la turnul mare”, în regia lui Brett Ratner, și „Babel”, în regia lui Alejandro González Iñárritu.

În ceea ce privește proiectele de televizune, actorul a apărut în filmul de televiziune HBO „Greva”, bazat pe povestea adevărată a unui tânăr profesor de liceu american de origine mexicană care a ajutat studenții să pună la cale o grevă incredibilă la mijlocul anilor ’60. Peña a primit un premiu Imagen la categoria „Cel mai bun actor” pentru rolul său. Recent, el a făcut din nou echipă cu Danny McBride pentru cel de-al doilea sezon din serialul HBO „Viața și apucăturile lui Kenny Powers”. Actorul a mai apărut în serialul dramă F/X „Lege și Fărădelege”, în timpul celui de-al patrulea sezon, jucând alături de Glenn Close și Anthony Anderson. De asemenea, Peña a mai apărut în serialul NBC „Semper Fi”, creat de Steven Spielberg.

Crescut la Chicago, Peña și-a început cariera în actorie atunci când a reușit să obțină un rol pentru care concuraseră sute de alți doritori, cel al lui Peter Bogdanovich din „Domnului profesor cu dragoste II”, în care a jucat și Sidney Poitier.

Rosa Salazar (Ava Perez) s-a născut la Washington și a crescut în Greenbelt, Maryland. Salazar va putea fi urmărită în curând în „Maze Runner: The Death Cure” și „Alita: Battle Angel”.

De asemenea, actrița a mai jucat în „Labirintul: Încercările focului”, „Insurgent”, „Aventuri în Mexic” și „Night Owls”, printre altele.

Adam Brody (Clay Allen) este un dinamic actor din noua generație, care și-a pus bazele unei cariere remarcabile în domeniul filmelor artistice și al proiectelor de televiziune.

Recent, Brody a jucat în serialul dramă „StartUp”, difuzat de Crackle, alături de Martin Freeman. De asemenea, el a apărut alături de Lily-Rose Depp și Harley Quinn Smith în „Pasionați de yoga”, regizat de Kevin Smith. În plus, Brody a finalizat filmările pentru comedia „Big Bear”, în care joacă alături de Pablo Schreiber. În curând, el va începe filmările pentru thrillerul „The Wanting”.
Anul trecut, Brody a jucat alături de Uzo Aduba și Maggie Grace în „Showing Roots”, un film de televiziune a cărui acțiune se desfășoară în anul 1977. Filmul spune povestea a două femei care încearcă să se integreze în micuțul orășel în care trăiesc, pe fundalul unei tensiuni tot mai intense provocate de rasism. În plus, Brody a putut fi urmărit în „Sexul, bată-l vina!”, produs de Will Ferrell și Adam McKay, în care au mai apărut Alison Brie și Jason Sudeikis. În 2014, actorul a jucat în „Growing Up and Other Lies”, regizat de Darren Grodsky și Danny Jacobs. De asemenea, el a mai apărut în filmele „Life Partners”, alături de Leighton Meester și Gillian Jacobs, și „Nebunie în Las Vegas”, alături de Kevin Hart, Gabrielle Union, Taraji P. Henson, Regina Hall și Meagan Good.

În palmaresul actorului mai apar și titluri precum „Revenge for Jolly!”, în care mai joacă Kristen Wiig, Elijah Wood, Oscar Isaac și Ryan Phillippe; „Iubire în bagaje”, film regizat de David Talbert în care mai apar Paula Patton și Taye Diggs; „Some Girls”, adaptat de Neil LaBute după piesa cu același nume; „Lovelace”, în care mai joacă Amanda Seyfried, Peter Sarsgaard și James Franco; „Bun venit în junglă”, regizat de Rob Meltzer; „Double or Nothing”, un scurtmetraj marca Neil LaBute; „Domnișoare la ananghie”, peliculă regizată și scrisă de Whit Stillman, în care mai apar Greta Gerwig și Analeigh Tipton; „Caut prieten pentru sfârșitul lumii”, în care mai joacă Steve Carrell și Kiera Knightley; „Vecinii”, film regizat de Julian Faring pe baza scenariului scris de Ian Helfer și Jay Reiss, din distribuția căruia mai fac parte Hugh Laurie, Catherine Keener, Alia Shawkat, Leighton Meester, Oliver Platt și Allison Janney; „Pe tărâmul femeilor”, peliculă regizată de Jon Kasdan în care mai apar Meg Ryan și Kristen Stewart; „Scream 4: Coșmarul continuă”, în regia lui Wes Craven; „Polițai în misiune”, în regia lui Kevin Smith; „Romanticii”, în regia lui Galt Niederhoffer; „Trupul lui Jennifer”, film regizat de Karyn Kusama și scris de Diablo Cody; „Victimele trecutului”, peliculă regizată de Boaz Yakin în care mai joacă Josh Lucas, Lukas Haas și Jacqueline Bisset; „Jane și brioșele buclucașe”, film regizat de Gregg Araki în care mai apare Anna Faris; „Zece”, în regia lui David Wain; „Mulțumim că fumați!”, în regia lui Jason Reitman; popularul „Avertizarea”, în regia lui Gore Verbinski, și blockbuster-ul „Domnul și doamna Smith”, producție regizată de Doug Liman în care mai joacă Brad Pitt și Angelina Jolie.

Brody a făcut un rol memorabil în popularul serial „Rebel în California”, în care i-a dat viață lui Seth Cohen; episodul pilot al seriei a fost regizat de Doug Liman. De asemenea, el i-a dat viață lui Billy Jones în serialul de comedie „Billy & Billie”, creat de Neil LaBute; în acest serial se pune accentul pe doi frați vitregi, care nu au însă niciun părinte comun și încearcă să o scoată la capăt cu relația lor tabu. În ceea ce privește proiectele de televiziune, Brody a mai jucat în „The League”, „Casa minciunilor”, „Dragoste fierbinte”, „Niciodată nu e prea târziu!” și „Fetele Gilmore”, având și apariții ca invitat în serialele „Amy”, „Familia și legea” și „Smallville”.

Vincent D’Onofrio (Ray Kurtz) poate fi urmărit în prezent în rolul Vrăjitorului, în serialul NBC „Emerald City”, o reimaginare a poveștii Vrăjitorului din Oz. Mini-seria TV de 10 episoade a fost regizată de Tarsem Singh, cu care D’Onofrio a mai lucrat pentru pelicula SF noir „Conexiune inversă”, în care au mai jucat Jennifer Lopez și Vince Vaughn. D’Onofrio a finalizat de curând filmările pentru „Death Wish”, în regia lui Eli Roth, din distribuție făcând parte și Bruce Willis.

Anul trecut, D’Onofrio a apărut în „Cei șapte magnifici”, dându-i viață unuia dintre cei șapte pistolari proscriși, alături de Denzel Washington, Chris Pratt și Ethan Hawke; în același an, actorul a ajucat în „In Dubious Battle”, film bazat pe romanul lui John Steinbeck și regizat de Jamos Franco. Din distribuția filmului au mai făcut parte Bryan Cranston, Ed Harris și Selena Gomez.”

Anul 2015 a fost, de asemenea, unul plin pentru D’Onofrio, el apărând în blockbuster-ul „Jurassic World” și în serialul Netflix „Daredevil”, în care i-a dat viață aclamatului personaj Wilson Fisk; din distribuția seriei face parte și Charlie Cox. Totodată, actorul a mai jucat în „Urmărit în noapte”, alături de Liam Neeson, și „Judecătorul” (2014), alături de Robert Downey Jr. și Robert Duvall.

D’Onofrio s-a născut la Brooklyn, New York, și a crescut în Hawaii, Colorado și Florida. Până la urmă, el s-a întors la New York pentru a studia actoria la Teatrul American Stanislavsky, unde a lucrat sub îndrumarea lui Sharon Chatten (Studioul Actorilor). În timp ce își șlefuia calitățile, acesta a apărut în mai multe filme la Universitatea din New Yok și a lucrat ca bodyguard la cluburi de dans din oraș.

În 1984, el a devenit un membru cu drepturi depline al Teatrului American Stanislavsky, apărând în „The Petrified Forest”, „Șoareci și oameni”, „Sexual Perversity in Chicago” și „Indianul vrea în Bronx”. În același an, și-a făcut debutul pe Broadway în piesa „Open Admissions”. Recent, el a apărut în piesa „Tooth of Crime (Second Dance)”.

Talentul irezistibil al D’Onofrio a ajuns în atenția cinefililor în 1987, datorită rolului din „Platoșa de metal”, în regia lui Stanley Kubrick, film în care i-a dat viață unui recrut instabil din timpul Războiului din Vietnam. Printre primele pelicule în care a apărut se numără „Mystic Pizza” și „Aventurile unui bone”. De asemenea, el a fost producătorul executiv al filmului „Abbie Hoffman”, în care i-a dat viață emblematicului activist Abbie Hoffman. Din distribuția filmului a mai făcut parte Janeane Garofalo.

Actorul a mai jucat în filme precum „Aventuri la Școala Catolică”, alături de Jodie Foster; „Viață dublă”, alături de Val Kilmer; „Impostorul”, alături de Gary Sinise; „Muză pentru artiști”, în regia lui Ethan Hawke; „Happy Accidents”, alături de Marisa Tomei; „Joc de culise”, în regia lui Robert Altman; „Să mori tânăr”, în regia lui Joel Schumacher; „Ed Wood”, în regia lui Tim Burton; „Amintiri periculoase”, în regia lui Kathryn Bigelow, film în care mai apar Ralph Fiennes și Angela Bassett; „Stuart Saves His Family”, în regia lui Harold Ramis; „Bărbații în negru”, în regia lui Barry Sonnenfeld, peliculă în care mai joacă Will Smith și Tommy Lee Jones; „Etajul 13”, alături de Craig Bierko „Drumul pe care merg singur”, film al cărui producător executiv a fost tot el, jucând alături de Renée Zellweger, și „JFK”, în regia lui Oliver Stone. Recent, D’Onofrio a apărut în „Escape Plan: Testul suprem”, alături de Arnold Schwarzenegger și Sylvester Stallone.

D’Onofrio i-a dat viață detectivului Robert Goren în mai bine de 100 de episoade din serialul „Lege și ordine: Intenții criminale”. El a primit o nominalizare la premiile Emmy în 1998, pentru apariția ca invitat în serialul „Brigada Omucideri”, în episodul „The Subway”. D’Onofrio a regizat și produs scurtmetrajul „Five Minutes, Mr. Welles”, în care a și jucat, apărând de asemenea în scurtmetrajul „Noii locatari”, premiat la galele Oscar.

Kristen Bell (Karen) îi dă în prezent viață lui Eleanor Shellstrop în seria NBC „The Good Place”, în care apare alături de Ted Danson. Cel de-al doilea sezon al serialului va începe în această toamnă. De asemenea, cel mai recent ea a putut fi urmărită în „Mame bune și nebune”, alături de Mila Kunis, Kathryn Hahn, Jada Pinkett Smith, Annie Mumolo și Christina Applegate. Actrița își va relua rolul în sequel-ul „Bad Mom’s Christmas”, care se va lansa în luna noiembrie. Totodată, Bell va apărea în „How to Be a Latin Lover”, alături de Rob Lowe și Salma Hayek.

Bell a fost vocea „Annei” în animația blockbuster a celor de la Disney, „Regatul de gheaţă”, care a avut încasări de peste 1,2 miliarde de dolari în toată lumea, ceea ce i-a permis să ajungă pe locul 9 în topul filmelor cu cele mai mari încasări din toate timpurile. De curând, Kristen Bell a avut ocazia de a-și relua rolul prea iubit în filmul produs de Warner Brothers, „Veronica Mars”. Ea a apărut ca invitat, timp de 3 episoade, și în cel mai recent sezon al popularei serii NBC „Parks and Recreation”. Tot Bell a avut și rolul principal în filmul independent „The Lifeguard”, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Sundance; ea a mai jucat și în comedia „Loveşte şi fugi” (a cărei coproducătoare a fost), scrisă și regizată de soțul ei, Dax Shepard.

Bell a apărut și în „Filmul 43: Scandalos”, „Some Girls”, „Writers”, „Misiune de salvare”, „Tu, din nou!!”, „Burlesque: Vis împlinit”, „Amor la Roma”, „Vacanţă All Inclusive”, „Înşelat de Sarah Marshall”, „Impuls ucigaş”, „Prizonier în căsnicie” și „Spartanul” în regia lui David Mamet. De asemenea, ea a jucat în seriile TV „Veronica Mars”, „Unsupervised”, „Deadwood”, „Eroii” și „Party Down”.

Bell a avut roluri în două producții Broadway, „Tom Sawyer” și „Vrăjitoarele din Salem”, în care a jucat alături de Liam Neeson și Laura Linney, apărând și în „Reefer Madness” și „A Little Night Music”, ambele piese fiind jucate la Centrul Lincoln din New York și la Teatrul Ahmanson din Los Angeles.

Jessica Mcnamee (Lindsey Taylor) a devenit unul dintre cele mai căutate și captivante talente de la Hollywood. De când și-a început cariera actoricească, aceasta s-a implicat într-o sumedenie de proiecte, atât în domeniul filmelor artistice, cât și al televiziunii.

Ea va putea fi urmărită în curând în „Battle of the Sexes”, alături de legendarii Emma Stone și Steve Carell.

McNamee a încheiat de curând filmările pentru pelicula „Meg”, în regia lui John Turteltaub, în care va apărea alături de Jason Statham. Pelicula SF plină de acțiune va fi lansată anul viitor.

În plus, actrița a mai putut fi urmărită în rolul principal în serialul de comedie „Sirens”, difuzat de USA, în care joacă alături de Michael Mosley și Kevin Bigley. Înainte de asta, ea a mai jucat alături de Rachel McAdams și Channing Tatum în „Jurământul”, regizat de Michael Sucsy. McNamee și-a făcut debutul într-un film artistic odată cu apariția din „The Loved Ones”, în regia lui Sean Byrne, jucând alături de Xavier Samuel. Pelicula a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto în 2009 și a primit premiul Midnight Madness la galele People’s Choice. Filmul a fost proiectat și la Festivalul de Film de la Sydney.

McNamee este cunoscută mai ales pentru rolul din serialul de televiziune australian „Packed to the Rafters”, în care îi dă viață lui Sammy Rafter. În total, seria a fost nominalizată de 31 de ori la premiile de film australiene, câștigând de 13 ori.

Despre realizatori

Andrew Panay (producător) se bucură de o carieră de 20 de ani în industria de divertisment, filmele sale având încasări totale de peste 750 de milioane de dolari în întreaga lume. El și-a construit reputația de producător de filme artistice bazându-se pe talentul de a veni cu idei originale și de a stabili relații puternice cu persoane talentate.

Panay a creat și produs popularul „Spărgători de nunți” (2005), în regia lui David Dobkin, din distribuție făcând parte Vince Vaughn, Owen Wilson, Rachel McAdams, Christopher Walken și Bradley Cooper. Pelicula a devenit comedia cu rating R care s-a bucurat de cele mai mari încasări la vremea aceea.

În februarie 2015, Panay a produs „Teleportați în adolescență 2”, sequel-ul amuzantei comedii „Teleportați în adolescență” (2010). Panay s-a alăturat regizorului Steve Pink în eforturile de a aduce o distribuție stelară pe marile ecrane, din care au făcut parte Rob Corddry, Craig Robinson, Clarke Duke, Adam Scott și Chevy Chase.

În perioada în care a lucrat la Relativity Media, Panay a lansat popularul film de aventură „Earth to Echo”, bazat pe povestea scrisă de Henry Gayden după o idee de-a lui Gayden și Panay. Regia filmului a fost asigurată de Dave Green, povestea punând accentul pe un grup de copii care urmează o hartă misterioasă de pe telefoane, ce îi ajută să descopere o micuță creatură dintr-o altă lume.

Panay și-a început cariera dezvoltând populara comedie cu adolescenți „O fată minunată”, în care apar Rachel Leigh Cook și Freddie Prinze Jr., și emoționanta dramă „Dă mai departe!”, în care joacă Kevin Spacey, Helen Hunt și Haley Joel Osment. Pelicula din urmă este bazată pe bestsellerul cu același nume scris de Catherine Ryan Hyde.

Panay a fost coproducător al iubitei comedii romantice „Noroc în dragoste”, în care joacă John Cusack, Kate Beckinsale, Jeremy Piven și Bridget Moynahan. În plus, acesta a creat și produs populara comedie cu studenți „Bal cu scandal”, în care apar Ryan Reynolds și Tara Reid.

Ravi Mehta (producător executiv) este vicepreședinte executiv al companiei Physical Production, parteneră a Warner Bros. Pictures. El s-a implicat în crearea unor filme precum „Lunetistul american”, „Legea nopții”, „Asasinarea lui Jesse James de către lașul Robert Ford” și „The Accountant: Cifre periculoase”. În prezent, el se ocupă de producerea filmului „A Star Is Born”, în care vor apărea Bradley Cooper și Lady Gaga.

Recent, Mehta a produs „Obsesia trecutului”, film în care joacă Rosario Dawson și Katherine Heigl și care va apărea în cinematografele din România în data de 28 aprilie, și „Grudge Match: Faceți pariurile”, în care apar Robert De Niro și Sylvester Stallone. El a fost și unul din producătorii executivi ai peliculelor „Mare și tare” și „Talismanul norocos”. Mehta și-a început cariera în cadrul Warner Bros., ținând contabilitatea unor producții precum „Zi de instrucție” și „Să moară Romeo”.

Robert J. Dohrmann (producător executiv) și-a început cariera în anii ’90 în domeniul reality-show-urilor, al producțiilor live și documentare, dar și în domeniul reclamelor TV. El a pus bazele companei Mad Molly Productions în 1996, aceasta fiind nominalizată și premiată la galele Clio și Cine Lion pentru campaniile sale publicitare.

La începutul anilor 2000, Dohrmann s-a reorientat către domeniul filmelor artistice, lucrând mai întâi în calitate de coordonator de producție și apoi ca supervizor pentru proiecte de succes precum „Pus pe jar” „Domnul și doamna Smith”, „Fiecare se crede normal” și „Mulțumim că fumați!”.

Dohrmann a făcut saltul la stadiul de supervizor al bugetului pentru aclamata peliculă „Sunshine: Afacere de familie” (2007)¸producând/coordonând ulterior proiecte populare precum „Strada Cloverfield 10”¸ „Mare și tare”, „2 pistoale”, „Lovelace”, „Talismanul norocos” și „Rufele se spală în familie”. Bob trăiește la Los Angeles cu soția sa, Kathleen, și cei doi copii. Dohrmann este originar din California de Sud și absolvent al Universității California din Los Angeles.

Nate Tuck (producător executiv) este un producător care și-a construit cariera activând în domeniile filmelor artistice, conținutului de marcă, reclamelor și videoclipurilor muzicale. Filmele sale au fost nominalizate la diferite gale și au câștigat multe premii, pelicula „The Dynamiter” fiind nominalizată la două premii Independent Spirit în 2012.

Calea către rolul de producător executiv al comediei „CHIPs: Polițiști de belea” datează de mai bine de 10 ani, de pe vremea când Tuck și cel mai bun prieten al său, Dax Shepard, filmau scurtmetraje doar pentru a se amuza împreună. În 2010, ei au lansat comedia experimentală „Brother’s Justice” în timpul Festivalului de Film de la Tribeca, pelicula primind premiul Comedy Vanguard la Festivalul de Film de la Austin.

Influențați de acest succes, Tuck și Shepard, alături de producătorul Andrew Panay, au creat și produs comedia romantică plină de acțiune „Lovește și fugi”. Lansată în 2012, producția i-a avut în distribuție pe Shepard, Kristen Bell, Bradley Cooper și Tom Arnold.

Încă de la primul său film independent, „E mai simplu când minți”, cumpărat de Lionsgate în 2001, Tuck și-a construit reputația de producător de succes dezvoltând, scriind, producând și finanțând filme, ocupându-se uneori chiar și de distribuirea actorilor potriviți în rolurile principale.

Rick Rosner (producător executiv) este creatorul și producătorul executiv al unei serii de proiecte, dintre care și „CHIPs”, serialul TV care a stat la baza filmului regizat de Shepard.

Rosner a mai creat și produs seriile TV „240-Robert” și „Lottery!”, dar și emisiunile „Just Men!”, având-o gazdă pe Betty White; „Caesar’s Challenge”; „Personals”; „Phone Tag!” și emblematicul „Hollywood Squares”. El a mai creat și „The Paul Lynde Show”.

În plus, Rosner a lucrat ca producător al talk-show-urilor „Steve Allen”, „Dave Garroway”, „Philbin’s People” și „The Della Reese Show”, fiind și producătorul „The Mike Douglas Show”.

El a fost producătorul executiv al „Warner Bros. Movies – a 50 Year Salute”, nominalizat la premiile Emmy, fiind și producătorul executiv/scenaristul filmelor de televiziune „Panică la înălțime” și „CHIPs ’99”, difuzat de TNT.

Rosner a lucrat ca vicepreședinte al departamentului Programelor de varietăți în cadrul NBC la mijlocul anilor ’70. În parteneriat cu DIRECTV, Rosner a inventat sistemul SAT-GO!, onorat cu premiul CES; această invenție a ajuns pe prima pagină a secțiunii de afaceri din New York Times în 2007.

Mitchell Amundsen (director de imagine) s-a ocupat recent de imaginea filmului „Un polițist și trei sferturi!”, în care joacă Ice Cube și Kevin Hart. Printre cele mai recente pelicule ale sale se numără și „Now You See Me: Jaful perfect”, „Invazia roșie” și „Cursă fără frâne”.

La începutul carierei sale, Amundsen a fost asistentul de producție al lui Michael Apted pentru pelicula „Primul născut” și tehnician pentru filmele „Golanii” și „Proscrișii”, în regia lui Francis Ford Coppola. El a lucrat și ca asistent al operatorului de imagine pentru filmul „S-a furat Arizona”, în regia lui Joel Coen¸cât și ca asistent al cameramanului pentru peliculele „Menajeria de sticlă”, regizată de Paul Newman, „Școala tinerilor asasini” și „Meet the Applegates”, ambele în regia lui Michael Lehman.

Apoi, Amundsen a devenit cameraman, contribuind la realizarea unor filme precum „În bătaia puștii”, în regia lui Wolfgang Petersen; „Strategia supraviețuirii”, în regia lui John Singleton; „Maiorul Payne” și „Perechea nepotrivită”, ambele în regia lui Nick Castle; „Viața lui Howard Stern”, în regia lui Betty Thomas; „Teoria conspirației”, în regia lui Richard Donner; „Ed TV”, în regia lui Ron Howard; „Wild Wild West – Mare nebunie în Vest”, în regia lui Barry Sonnenfeld; „Pasiune neîmblânzită”, în regia lui Billy Bob Thornton, și „Armageddon – Sfârșitul lumii?”, în regia lui Michael Bay.

Ulterior, acesta a trecut la statutul de regizor al echipei secundare pentru peliculele „Pearl Harbor”, „Băieți răi 2” și „Insula”, în regia lui Michael Bay; „Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre”, în regia lui Gore Verbinski; „Minus 25 grade”, în regia lui Frank Marshall; „Cursa Secolului”, în regia lui Gary Ross; „Supremația lui Bourne”, în regia lui Paul Greengrass; „Misiune: Imposibilă III”, în regia lui J.J. Abrams, și „Misiune: Imposibilă – Ghost Protocol”, în regia lui Brad Bird.

Maher Ahmad (scenograf) s-a născut în partea de nord-est a Pennsylvania, iar pe durata anilor de liceu, s-a ocupat de scenografia pieselor puse în scenă de teatrul local, proiectând primul său decor la vârsta de 16 ani.

El a urmat cursurile Universități Northwestern, obținând o diplomă de master în Arte Frumoase de la aceeași universitate. După ce a predat scenografie la facultate timp de doi ani, Ahmad s-a angajat ca designer de scenă în primul val al mișcării cunoscute ca „Renașterea Teatrului din Chicago”, ocupându-se de design-ul a peste 100 de proiecte de teatru pentru teatrele din Chicago, inclusiv St. Nicholas, Organic, Victory Gardens, Goodman și multe altele. Designurile sale au fost nominalizate de șase ori la premiile Joseph Jefferson din Chicago.

Ahmad declară că experiența sa în design-ul de scenă și pregătirea sa în acest domeniu au contribuit foarte mult la șlefuirea calităților sale și a meșteșugului său. El a fost angajat într-o zi din pură întâmplare ca director artistic local al unui film care se turna la Chicago, iar de atunci a lucrat exclusiv în domeniul filmelor artistice. El are în palmares peste 80 de titluri de filme la care a contribuit.

Ahmad s-a mutat de la Chicago la New York și s-a ocupat de scenografia unei serii de pelicule, printre care „Băieți buni” și „Cu mafia pe urme”. De asemenea, el s-a ocupat de scenografia filmelor „Elita gangsterilor”, în care apar Ryan Gosling, Emma Stone, Josh Brolin și Sean Penn; „Marea mahmureală 3”; „Bun venit în Zombieland”; „În slujba vieții”; „Miss Agent Secret 2: Înarmată și seducătoare”; „Păzea la minge!”; „Găurile”; „Mare și tare” și „Legea e lege”.

Din când în când, Ahmad ține conferințe despre scenografie la diferite școli de film, fiind un bibliofil care are în colecția sa peste 20.000 de cărți despre artă, arhitectură, film, scenografie, tehnologie și alte subiecte asociate.

Dan Lebental (editor de imagine) a editat imaginea unei varietăți de filme și proiecte de televiziune. El a lucrat cu regizorul Jon Favreau pentru populara comedie „Elful”, „Zathura – O aventură spațială”, „Cowboys & Extratereștri” și blockbuster-ele „Iron Man – Omul de oțel” și „Iron Man – Omul de oțel 2”.

Lebental a editat imaginea filmelor „Omul-Furnică” și „Despărțiți, dar împreună”, ambele în regia lui Peyton Reed, cât și a filmelor „Din Iad – Jack Spintecătorul” și „Fără speranță”, ambele în regia lui Allen Hughes.

De asemenea, el a mai contribuit la realizarea peliculelor „Thor: Întunericul” și „Vacanță All Inclusive”, dar și a documentarului „Art of Conflict”, nominalizat la Festivalul Internațional de Film de la Chicago.

Lebental a colaborat cu regizorul Peter Berg în vederea realizării comediei „Lucruri foarte rele” (1998), lucrând din nou cu el pentru episodul pilot al serialului de televiziune „Wonderland” (2000). Acesta a mai contribuit ca editor de imagine la realizarea episoadelor pilot ale serialelor „Dinner for Five”, „In Case of Emergency”, „Revolution” și „Totul despre băieți”.

Diane Crooke (designer de costume) este un designer de costume care locuiește la Los Angeles, având o experiență bogată în ceea ce privește design-ul costumelor pentru filme artistice, proiecte de televiziune, publicații tipărite sau web.

Cariera lui Crooke a luat avânt atunci când a obținut postul de supervizor al costumelor pentru primele trei sezoane ale popularului serial NBC „Prietenii tăi”. După aceea, Crooke a continuat să supervizeze o serie de alte proiecte, inclusiv șase sezoane din serialul NBC „Jordan”. În calitate de designer de costume, Crooke s-a ocupat timp de cinci sezoane de garderoba personajelor din serialul NBC „Numai tată să nu fi!”, înainte de a se ocupa de costumele din seria MTV „Scream”.

Recent, Crooke a trecut la domeniul filmelor artistice, ea fiind cea care se va ocupa și de costumele din pelicula „All-Star Weekend”.

Fil Eisler (compozitor) compune coloane sonore care reprezintă fidel atât povestea, cât și personajele. Cunoscut pentru temele sale muzicale și pentru interpretarea creativă, Eisler a compus coloanele sonore ale unor filme variate, printre care populara comedie „Cum să fii singur și fericit” (2016), în care apar Dakota Johnson și Rebel Wilson, și viitorul thriller SF „The Titan”, în care joacă Sam Worthington și Taylor Schilling.

În plus, Eisler a fost compozitorul principal al coloanei sonore a documentarului „Newtown” (2016), care a fost proiectat la Festivalul de la Sundance. El a compus tema muzicală principală și și-a asumat rolul de supervizor muzical al documentarului, organizând și coordonând peste o duzină de compozitori de succes de la Hollywood, fiecare dintre ei contribuind cu câte o partitură pentru film. Anul acesta, la Sundance, muzica sa poate fi ascultată pe fundalul producției „To The Bone”, în care apare Lily Collins.

Coloanele sonore ale lui Eisler însuflețesc și câteva dintre cele mai cunoscute seriale dramă: „Empire” (Fox), „Fără rușine” (Showtime) – premiat la galele Emmy, „UnREAL” (Lifetime) și „Răzbunare” (ABC).

În 2008, Eisler a făcut parte dintr-un grup select de compozitori promițători invitați la Laboratorul de Compoziție Muzicală de la Festivalul de Film de la Sundance. De atunci, proiectele sale au obținut aprecierea criticilor din cadrul festivalului de film și nu numai. În numele angajamentului său neîntrerupt față de filmele independente, el s-a întors la Sundance în 2011 cu thrillerul „On the Ice”, documentarul „Whatever it Takes” și thrillerul „Off Season”, nominalizat la premiile BAFTA. Eisler a câștigat premiul pentru „Cea mai bună coloană sonoră” datorită contribuției aduse peliculei „Selecție naturală”, în regia lui Robbie Pickering. Filmul a fost proiectat la Festivalul de Film SXSW în 2011, unde a primit cele mai multe premii, printre care și Marele Premiu al Juriului și Premiul Publicului. El a mai colaborat o dată cu Pickering în 2015, pentru pelicula „Freaks of Nature”, marca Sony.

Eisler, născut în Cehia și crescut în Anglia, este un compozitor care știe să cânte la mai multe instrumente, nominalizat și premiat la diferite gale, inclusiv World Soundtrack, SXSW și BMI.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Umor, Ştiri
Comenteaza! »