Câştigătorii Festivalului Internaţional al Aforismului
Festivalul Internaţional al Aforismului, a cărui primă ediţiei s-a desfăşurat în zilele de 5-6 octombrie 2017 la Tecuci, este iniţiat şi coordonat de cunoscutul, în ţară şi străinătate, aforist tecucean Vasile Ghica şi organizat de către acesta şi de Fundaţia Pelin, condusă de tecuceanul Eugen Doru Pelin, cu sprijinul Primăriei Municipiului Tecuci. Prezenţa academicienilor Naji Naaman şi Nicolae Dabija, redactorul-şef de la revista-fanion „Literatura şi Arta” din Chişinău, a atras atenţia publicului şi presei locale. Cei doi au fost preşedinţii de onoare ai acestei ediţii.
Pe 5 octombrie, publicul a avut ocazia unui dialog cu academicianului Naji Naaman cu publicul, pe tema „Cultura contemporană universală, încotro?”. Naji Naaman este un umanist, scriitor şi un promotor al culturii. Poreclit „nebunul culturii gratuite”, încearcă să globalizeze cultura şi a iniţiat o serie de cărţi literare gratuite, o serie de premii literare, o altă serie de premii speciale, un salon literar şi cultural şi, de asemenea, un atelier de creaţie. A creat un lanţ de chioşcuri publice pentru cărţi gratuite şi o bibliotecă gratuită pentru opere complete. A pus pe picioare Fundaţia Naji Naaman pentru Cultura gratuită (FGC), a lansat Ziua Internaţională pentru Cultura Gratuită şi un program „Turism Cultural”. Este câştigător al Marelui Premiu Internaţional al Poeziei, România (2002).
Pe 6 octombrie, dimineaţa, grupul de scriitori implicat în acest inedit proiect s-a deplasat în şcolile din municipiu. De la ora 14:00, în Sala Protoieriei, s-a păstrat un moment de reculegere pentru eroii neamului, după care a urmat un program de recitaluri aforistice, prezentarea şi lansarea mai multor cărţi de aforistică. Au fost prezenţi mai mulţi aforişti şi personalităţi culturale: Valeriu Butulescu, Mircea Oprea, Nicolae Petrescu-Redi, Dan Surducan, Ionuţ Caragea, Constantin Ardeleanu, George Geafir, Paula Adriana Cozian, Ion Mâţu, Nicolae Mareş, Alina Breje, Gheorghe Gurău şi alţii.
Cu acest prilej, editura Digital Unicorn a Asociaţiei Culturale Citatepedia a lansat a doua ediţie a Antologiei aforismului românesc contemporan, abia ieşită de la tipar. Noua ediţie, care reuneşte 40 de aforişti, a fost realizată în mod special pentru festival, dar este disponibilă şi pentru comenzi online.
Din juriul competiţiei internaţionale au făcut parte Teodor Parapiru (prozator şi critic literar) – preşedinte, poeta tecuceancă Nicoleta Pelin, scriitorul şi criticul literar A.G. Secară.
Ziua festivalului s-a încheiat cu Gala de premiere, pe două secţiuni: pentru elevi şi pentru adulţi.
Iată lista de premianţi:
- Valeriu Butulescu – Trofeul „Sapiens Piroboridava”
- Mircea Oprea – Premiul I, ex-aequo
- Nicolae Petrescu-Redi – Premiul I, ex-aequo
- Dan Surducan – Premiul al II-lea
- George Geafir – Premiul al III-lea
- Teodor Dume – menţiune
- Paula Adriana Cozian (Pop) – menţiune
- Ion Mâţu, Republica Moldova – menţiune
- Ionuţ Caragea, Canada – Premiul special „Mihai Pauliuc”
- Constantin Ardeleanu – Premiul special „Ion Petrovici”
- Ion Cuzuioc, Republica Moldova – Premiul special „Alex. Mironescu”
- Lucian Velea – Premiul special „Hortensia Papadat Bengescu”
- Nicolae Mareş – Premiul special „Costache Conachi”
- Gheorghe Gurău – Premiul special „Efim Tarlapan”
- Viorel Vintilă – Premiul special „Calistrat Hogaş”
- George Budoi – Premiul special „Mihail Manoilescu”
- Victor Martin – Premiul special „Ovid Caledoniu”
- Dan Movileanu – Premiul revistei „Spaţii culturale”
- Pompiliu Comşa – Premiul revistei „Literatură şi artă” Chişinău
- Alina Breje, Italia – Premiul revistei „Meridianul Cultural Românesc”
- Francois Vaucluse, Tirol-Austria – Premiul revistei „Salonul literar”
- Emil Dinga – Premiul revistei „AXIS LIBRI” Galaţi
În antologia festivalului au mai fost cuprinşi: Letiţia Coza, Adrian Răcaru, Dorel Vidraşcu, Ion Dordiev din Republica Moldova, Gabriel Petru Băeţan, George Drăghescu, Ionel Necula, Mihai Enachi, Constantin Oancă, Mihai Mataringa, Petre Rău, Any Drăgoianu, Vasile Plăcintă, Mihai Merticaru, Zeno Halupa, Florentina Loredana Dalian, Vasile Sevastre Ghican, Ana Manole, Gheorghe Dobre, Darius Liber din Israel, Vasile Ponea, Dumitru Vascan, Aculin Levitzki, Tudor Buhăescu, Gurie Popa din Republica Moldova, Florin Anghel Vedeanu, Dragoş Curelea, Constantin Enescu, Lică Barbu, Daniela E. Bogdan, Cristian Ştefănescu, Alin Cristea, Victor Manole, Ecaterina Chifu. Hors concours: Efim Tarlapan, Fabrizio Caramagna, Vasile Ghica.
Cu acest prilej, Asociaţia Culturală Citatepedia, în calitate de partener al festivalului, a acordat câteva diplome onorifice:
- Vasile Ghica – pentru merite deosebite în promovarea aforisticii pe plan național și internațional
- Valeriu Butulescu – pentru întreaga operă aforistică și pentru promovarea culturii române în lume
- Naji Naaman – pentru promovarea aforisticii românești la nivel internațional
- Cornelia Georgescu – cu mulțumiri pentru sprijinul acordat la realizarea Antologiei aforismului românesc contemporan
- Dan Costinaş – cu mulțumiri pentru sprijinul acordat la realizarea Antologiei aforismului românesc contemporan
- Michelle Rosenberg – pentru neîncetata căutare a aforiștilor şi pentru sprijinul acordat la Citatepedia
13 voturi
Încarc...
Un fluviu de premii!
Se pare că aforistica autohtonă este cu mult mai premiată decât citită, din păcate.
Felicitări organizatorilor și promotorilor, chiar și neimplicați, autorilor, chiar și nepremiați și – nu în ultimul rând – cititorilor, chiar și aforizați pe ici, colo.
Aforistica autohtonă este mai citită decât recunoscută. Este citită mai ales online. Cu cărțile e mai greu, ca și în cazul volumelor de poezie.
Poezia are măcar avantajul că cititorul vede versuri și zice „Aha, poezie” (nu că orice versuri merită să fie numite poezie, dar e un indiciu vizual). Aforismul are aparența unei fraze, e mai greu să iasă în evidență ca atare, să zici că-i aforism.
„Recunoscută” în sensul identificării (eventual corecte) sau aprecierii (eventual elogioase)?
Corect ce spuneți, dar și foarte mulți aforiști (inclusiv din cei consacrați) nu oferă toate „datele” necesare recunoașterii unui aforism. (A propos, există undeva definite, sau măcar sugerate, astfel de „date”? Există niște reguli care trasează limitele dintre un aforism, o cugetare oarecare sau o afirmație ultra-prozaică?) Întreb și eu, intuiesc răspunsul.
Poezia, sub diferitele sale forme, încă de pe la Aristotel încoace, are reguli suficient de bine definite pentru a putea fi recunoscută și… recunoscută!
Afirmaţia mea era în sensul identificării. Cred că majoritatea celor care citesc aforisme oarecum întâmplător nu conştientizează că citesc aforisme, pe când cei care citesc poezii, o fac instant.
N-am văzut în niciun dicţionar o definiţie bună a aforismului. Avem nişte definiţii interesante adunate aici:
http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=aforism
Nu tocmai practice
După mulţi ani de studiere a chestiunii, am ajuns la concluzia că un aforism este un text în proză, suficient de scurt cât să poată fi memorat, dacă nu chiar memorabil, şi căruia chiar autorul i-a dat forma cunoscută (nu a fost decupat de altcineva dintr-un text mai amplu). De asemenea, aforismul trebuie să vină cu ceva original.
De aici, ajungem la ce este un aforism de calitate, iar asta e o poveste lungă
Parcurgând rapiduleț lista linkuită, de autori și definiții ale aforismului, nu pot decât să reiterez afirmația referitoare la ceața densă pe care o emană aforiștii tocmai la însăși definirea obiectului muncii lor.
Definiții, unele bune, bunicele, altele aproape absurdiste sau de-a dreptul hilare; oricum, aproape toate pot fi, foarte bine, atribuite proverbelor, zicătorilor, maximelor, cugetărilor și altor delicatețuri de sezon (recte gen).
Păi dacă și la definit dăm cu pardonii în fasole, ce să mai zicem de productul în sine?!
Nu există neapărat o legătură calitativă între „product” şi definiţia sa. Acum câteva mii de ani se scriau minunate texte poetice fără să fie prea clar ce e o poezie.
Domnule Lucian Velea, de ce vă pierdeţi vremea cu cineva care nu are curajul să-şi asume identitatea? Aforismul românesc are o istorie de câteva sute de ani, există zeci de cărţi apărute înainte de revoluţie şi multe antologii apărute recent care tratează acest subiect, iar cine este interesat ştie unde să caute şi nu pune astfel de întrebări. Definiţii despre aforism sunt peste tot, numai un orb nu le poate observa, chiar şi pe Wikipedia apar articole în 54 de limbi despre aforism. Aforiştii nu trebuie să scrie definiţii despre aforisme, încât să le explice unor indivizi care prind curaj doar sub anonimat despre ce este vorba, ei scriu aforisme fiindcă sunt buni cunoscători ai genului.
Domnule Caragea,
Îl apostrofaţi pe dl. Velea că-și pierde vremea…
Dumneavoastră ce faceţi? Îi ridicaţi nivelul de cultură aforistică sau vă pierdeţi vremea cu cei ce pun întrebări în mod nu prea interesat și nici nu știu unde să caute?
Oricum, informaţia referitoare la cele 54 de limbi am reţinut-o, deoarece îmi amintește de un banc a cărui poantă era: „Și la ce i-a folosit?”
Relativ la chestiunea declinării identităţii, care observăm că vă macină de mai mult timp, mai ceva decât pe mister big brother, nu ar strica să realizaţi cumva că suntem în mileniul al treilea și internauţi, în același timp, iar în această calitate avem niște drepturi pe care, dacă sunteţi interesat și știţi să căutaţi, le puteţi găsi mai ușor decât o definiţie aforistică. Sau sunteţi, totuși, de părere că nu ne-ar strica, niciunuia din noi, câte un cip subcutanat, câte o uniformă ușor de reperat sau câte un webcam în ogradă?
Definiţii ale aforismului se găsesc. Asta nu înseamnă şi că sunt suficient de clare. Am avut discuţii pe această temă cu mai mulţi aforişti şi părerile nu converg în totalitate. Într-un fel, este ca la haiku: toată lumea ştie ce e – până încerci să scrii o definiţie
Cât despre anonimitate, nu m-a deranjat niciodată. Mă interesează ce spune cineva, nu neapărat cum îl cheamă.
Observ că mai toți sunt cunoscători pe aici. Apreciez pe domnul care a pus o întrebare pe care și-o pune orice om cu bun simț și cu bun gust: CARE SUNT CRITERIILE DE PERFORMANȚĂ CE DEFINESC CREAȚIA AFORISTICĂ. La această întrebare ar trebui să răspundă hermeneuții, pentru că ei cunosc instrumentarul artistic și hermeneutic și fac o artă din descifrarea esențelor.
În calitate de părerist, eu am observat că cele mai vechi scrieri cunoscute pe Pământ oglindesc o gândire și o exprimare sintetică (vezi Legile Belagine și creațiile lui Hermes Trismegistos), unde putem remarca o maximă complexitate a mesajului, dar și a veșmântului artistic. Aceste lucruri au fost promovate de inițiați și profanate de „buni cunoscători ai genului.”
Adaug și eu o definiție a aforismului, cu precizarea că vine din partea unui PROFAN.
„AFORISM. Știința explică, arta sugerează. Filosofia poetică este considerată regina științelor, pentru că, dintre toate științele, numai ea apelează la mijloacele de expresie ale artei (cuvântului) și poate să exprime lapidar și acele aspecte ale realității care nu pot exprimate de celelalte științe: trăiri, dimensiunea metafizică, categorii estetice etc”.
(ACULIN LEVITZKI)
Domnule Levitzki,
Apreciez intervenția dumneavoastră obiectivă și la obiect.
Definiția pe care o furnizați nu mi se pare prea inspirată, dar asta nu înseamnă decât că se înscrie în nota generală a celorlalte definiții vehiculate pe aici și în context, implicit.
Oricum, voi căuta să mă pun în temă cu Legile Belagine și Hermes Trismegistos.
Mulțumesc pentru sugestia indirectă.