Aşa tată, aşa fiu
„Aşa tată, aşa fiu” („Soshite chichi ni naru”), în regia şi după un scenariu de Hirokazu Kore-eda, intră în cinematografele din România pe 21 februarie 2014. Filmul reprezintă drama unei familii care află, după şase ani, că maternitatea le-a pus în braţe un alt copil. În 2013, lungmetrajul a primit Premiul Juriului pentru regie la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes şi a fost nominalizat pentru trofeul Palme d’Or.
Regizorul japonez Hirokazu Kore-eda, consacrat cu filme precum „Nobody Knows” (nominalizare Palme d’Or 2004 şi Cel mai bun actor – Yuya Yagira), se întoarce pe ecrane cu povestea a încă două familii împinse în pragul crizei.
În rolurile principale (cei patru părinţi) joacă actorii japonezi Masaharu Fukuyama, Machiko Ono, Yôko Maki, Rirî Furankî (Lily Franky). Masaharu Fukuyama este o celebritate în Japonia: cântăreţ, compozitor, actor, fotograf şi om de radio. Din 2011 deţine recordul de “cel mai bine vândut interpret solo din Japonia”. Concertele lui Fukuyama din Japonia sunt tot timpul sold-out cu mult în avans.
Regizorul şi scenaristul Hirokazu Kore-eda spune că iniţial a dorit neapărat să facă un film cu Masaharu Fukuyama. “Am încercat să mi-l imaginez în multe roluri din mai multe scenarii, însă dorinţa sinceră a fost să-l văd jucând rolul unui tată.”
Majoritatea filmelor lui Koreeda tratează problematica familiei. Pentru scenariul acestui film, regizorul japonez spune că s-a inspirat din propriile sale frământări. “În care moment anume începe un tată să devină într-adevăr tată?” – s-a întrebat adeseori Kore-eda. “Eu unul nu am un răspuns la această întrebare.”
Kore-eda spune din proprie experienţă că, atunci când s-a născut fetiţa sa, în urmă cu cinci ani, a urmărit-o pe soţia sa cum a devenit pe loc mamă.
“În timp ce o urmăream pe soţia mea îngrijind şi alăptând bebeluşul, m-am surprins bucuros de venirea lui pe lume. Dar, în acelaşi timp, m-am simţit şi oarecum ciudat să constat că a deveni tată nu se întâmplă chiar atât de repede ca la ea. Cinci ani mai târziu mi s-a tot spus, prin parc, ce mult îmi seamănă fetiţa. Şi pe bună dreptate, uitându-te la ea poţi vedea cum ADN-ul tatălui a avut un cuvânt greu de spus la trăsăturile feţei, mai ales.
Dar oare este acesta momentul în care realizezi că din bărbat te-ai transformat într-un tată? Sau este vorba de timpul petrecut împreună cu copilul? Dubiile mele în ceea ce mă priveşte pe mine în rolul de tată nu cumva provin din puţinul timp pe care l-am petrecut împreună cu copilul? Aşadar, decide sângele sau decide timpul? De aici începe filmul meu, Like Father, Like Son”, spune Hirokazu Kore-eda. “Acum filmul este gata… l-am făcut, l-am terminat. Dar, pentru mine, frământările au rămas.”
Regizorul şi scenaristul Hirokazu Kore-eda povesteşte că, deşi filmul a pornit de la dubiile sale reale în legătură cu “a fi cu adevărat tată”, în încercarea de a-l face mai interesant a adăugat şi planul celălalt, al regăsirii celuilalt copil, fiul natural crescut de o altă familie. “Chiar am cercetat câteva incidente care au apărut în Japonia în era exploziei natalităţii, anii 1960. Povestea din film e adevărată,” spune Koreeda.
“Făcând acest film, eu însumi am retrăit stările prin care trece protagonistul: grijile, regretele şi luarea unor decizii extrem de grele. Consider filmul o ocazie bună pentru ca atât eu, cât şi publicul meu să se gândească bine la ce soluţii au, în realitate, aceste familii cărora li se întâmplă aşa ceva, inversarea copiilor în maternitate. Vor alege să-şi schimbe între ei copiii, după ce i-au crescut atâţia ani, pentru a păstra linia de sânge? Vor rămâne aşa, ştiind că adevăratul lor copil trăieşte departe de părinţii naturali?”
fără voturi
Încarc...