100 de ani de la trecerea în veșnicie a Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina
Romfilatelia introduce în circulație vineri, 14 februarie 2020, emisiunea de mărci poștale intitulată „100 de ani de la trecerea în veșnicie a Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina”.
Sfântul Ierarh Nectarie s-a născut în anul 1846, în Silivria Traciei (localitate lângă Constantinopol), din părinţi săraci, dar foarte evlavioşi, Dimos și Maria Kefalas, primind numele de botez Anastasie. La vârsta de 14 ani pleacă la Constantinopol pentru a urma școala. În anul 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios ca să predea ca învățător.
În data de 7 noiembrie 1876 este tuns în monahism, primind numele de Lazăr, în binecunoscuta Mănăstire Nea Moni. Un an mai târziu a fost hirotonit diacon, apoi, prin generozitatea unui creștin bogat din insulă și cu ajutorul patriarhului Sofronie al IV-lea al Alexandriei, a putut să-și termine studiile la Atena și să obțină, în 1885, o diplomă a Facultății de Teologie din capitala Greciei.
În același an Sfântul Nectarie pleacă în Alexandria Egiptului, unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câțiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop și numit mitropolit al Pentapolei (eparhie corespunzând în acea vreme Libiei superioare) de către patriarhul Sofronie, care l-a numit secretar patriarhal și reprezentant al său la Cairo.
După doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioși. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, disprețuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câțiva ani predicator (1891-1894), iar apoi a fost numit director al școlii teologice Rizarios, care forma viitori preoți, unde a rămas vreme de 15 ani.
În 1904, la cererea mai multor fiice duhovnicești care-și doreau să devină călugărițe, a ctitorit Mănăstirea Sfânta Treime în insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie și-a dat demisia din postul de director al școlii teologice și s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
A trecut la Domnul în 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului.
La 33 de ani de la trecerea la cele veșnice, în anul 1953, moaștele Sfântului Nectarie sunt mutate în biserica nouă a mânăstirii. Pomenirea mutării moaștelor sale se face în ziua de 3 septembrie.
La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a proclamat canonizarea Sfântului Nectarie, cu pomenirea pe 9 noiembrie.
Sfântul Nectarie Taumaturgul este unul dintre cei mai iubiți și mai căutați sfinți de dat recentă, cunoscut mai ales ca vindecător. Puterea făcătoare de minuni ce izvorăște din moaștele sale, aflate la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Insula Eghina, atrage mii de credincioși. Cei care caută pacea și vindecarea se pot închina moaștelor Sfântului Nectarie și la Mănăstirea „Radu Vodă” din București, unde există un fragment dăruit în anul 2002 de un arhiereu grec și păstrat într-o raclă așezată într-un baldachin din pronaosul bisericii.
Prin aducerea acestui dar binecuvântat, această mănăstire a devenit „Eghina românească”.
Icoana Sfântului Nectarie de la Eghina, reprodusă pe marca poștală omagială, face parte din patrimoniul Mănăstirii „Radu Vodă” cu hramurile Sfânta Treime şi Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina. Mănăstirea a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi doamna sa, Ecaterina cu gândul de a fi Mitropolia Capitalei.
Emisiunea de mărci poștale este completată de plicul prima zi, în coală de 20 timbre și minicoală de 4 timbre + manșetă ilustrată.