Zvăpăiata
Teatrul de Comedie din Bucureşti prezintă vineri, 25 ianuarie, şi sâmbătă, 26 ianuarie 2011, de la ora 19:30, la Sala Nouă (str. Sf Vineri, nr. 11) spectacolul „Zvăpăiata”, dramatizare după o nuvelă de A.P. Cehov, regia Elena Morar.
Distribuţia este alcătuită din Ana Covalciuc, Andrei Mateiu, Şerban Gomoi, Lucian Iftime, Adrian Nicolae, George Albert Costea, Radu Isăcescu, Monica Săndulescu, Vlad Pavel, Liviu Chiţu.
Scenografia este semnată de Vladimir Turturica, coregrafia a fost imaginată de Tunde Baczo, light & sound design – Andrei Constantinescu, iar de ilustraţia muzicală s-au ocupat Răzvan Georgescu şi Elena Morar.
Spectacol a câştigat în cadrul proiectului COMEDIA ŢINE LA TINEri, ediţia a V-a, 2010 următoarele premii:
Premiul pentru cel mai bun spectacol
Zvăpăiata după A.P. Cehov, regia Elena Morar
(coproductie Teatrul Metropolis & UNATC “I.L. Caragiale”, secţia MASTER – Regie Teatru)
Premiul pentru cel mai bun regizor
Elena Morar
Menţiunea specială a juriului
Ana Covalciuc pentru rolul Olga Ivanovna
George Albert Costea pentru rolul Scriitorul
Premiul pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar
Monica Săndulescu
Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar
Adrian Nicolae
Premiul pentru scenografie
Vladimir Turturica
Regizoarea Elena Morar spune:
Zvăpăiata – un spectacol gălăgios, nevrotic, actual fără a fi contemporan, o tragicomedie despre o femeie -«lăcustă» (titlul original al povestirii cehoviene) şi opţiunile ce duc la maturizarea ei.
Un spectacol despre relaţia bărbat – femeie, despre o viaţă trăită fals, fără plasă de siguranţă, prin urmare un spectacol plin de acrobaţii. Acrobaţii între sinceritate şi minciună, între inocenţă şi perversitate, între iertare şi vinovăţie, între siguranţă şi risc. Acrobaţii în încercarea disperată de a fi fericit şi de a le «avea pe toate». Zvăpăiata este o fiinţă umană care răneşte fără să vrea, care este lovită şi care se ridică zâmbind, o femeie care încearcă să le facă tuturor pe plac, fără a încerca de fapt să cunoască pe nimeni, ci mulţumindu-se să-i devore cu simpatie, întru propria bună-stare, pe toţi. «Zvăpăiata» este un spectacol în care sunt expuse fantasmele, dorinţele, gândurile, ambalajul intim şi impudic al personajelor. Este o viaţă cu permanentă coloană sonoră. Este o viaţă ce fuge de linişte, fuge de introspecţie, fuge de autoanaliză şi se ghidează numai după impulsuri şi emoţii momentane. Nu în ultimul rând, o privire acidă şi ironic-duioasă (privirea lui Cehov) asupra lumii artiştilor şi poleiala ei aurită, tentantă pentru «muritorii de rând».
Un spectacol despre dragoste şi moarte şi despre terifianta frică de singurătate.
fără voturi
Încarc...