Vă mai amintiţi de Moş Gerilă? Pentru cei mai tineri, care nu ştiu, Moş Gerilă este numele dat de regimul comunist lui Moş Crăciun. Pentru că vedeţi voi, comuniştii au avut curajul de a încerca să-l scoată pe Iisus din vieţile oamenilor, dar lui Moş Crăciun n-au îndrăznit decât să-i schimbe numele.

Ei bine, eram în clasa întâi, după prima vacanţă de iarnă, şi ne dădeam mari cu ce daruri a primit fiecare. Îmi amintesc că Moş Crăciun, venit sub acoperire ca Moş Gerilă, îmi lăsase chiar lângă pat o trusă de medic. Trusa asta m-a convins destul de repede că nu e o meserie pentru mine (poate şi pentru că prietena mea nu mă lăsa să o consult, dar asta e altă poveste), însă avea multe piese inedite, adică tot ce-i trebuie unui băiat pentru a fi încântat măcar o vreme şi a le spune tuturor celor dispuşi să-l asculte.

Cum ne povesteam noi cu entuziasm, în pauza de la şcoală, despre darurile primite, un zvon a căzut ca un trăsnet: Moşu’ nu există… Cică ar fi doar o mare conspiraţie mondială, pentru a-i aburi pe copiii naivi. Ascultam argumentele raţionale împotriva Moşului, dar oricât de solide erau, se luptau doar pentru a pune stăpânire pe mintea mea, nu şi pe inimă. Iar Moş Crăciun este în primul rând credinţă. Dacă avem grijă să curăţăm funinginea adunată peste an, va intra pe hornul care duce într-o cămăruţă a inimii – mai real decât tot ce putem vedea cu ochii!

Eseu de Lucian Velea

3 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Eseuri
Comenteaza! »