One thought on "Un dor fără saţiu"

1. Vasile Neagu spune:

   18 ianuarie 2011 la 21:54

   Un poem plin de sensibilitate,de framantare sufleteasca,dar si de sete metafizica spre Absolut!Emil Botta,ca si si fratele sau Dan Botta,se apropie foarte mult,ca sensibilitate,dar si ca viziuni poetice inedite de lirica eminesciana,desfasurandu-i alte spatii si alte coordonate temporale si sufletesti,in care si Poezia ,si Geniul Luminii se si rasfata, dar se si crucifica singur pentru a ne redeschide noua,muritorilor de rand Calea spre Nemurire!

   Răspunde