27 decembrie 2007

Serghei Esenin sau tablou de vânătoare în proză

Serghei EseninFragmente din nuvela-roman „Văgăuna” de Serghei Esenin, tradusă de Laurenţiu şi Simona Duţă, şi publicată în 1992:

„Pe marginea bălţii împestriţate de muşuroaie se strecurau lupii. Căpetenia sură îşi ridică botul şi clănţăni. Haita tăcută mirosise prada.
Urletul scâncit, trecând ca o rugă dintr-un gâtlej în altul, trezi din moţăială o ciocănitoare înţepenită pe o ramură de pin.
Dintr-un tufiş ţâşniră spre haturi doi iepuri despicând omătul.
Pe drumeagul bombat ca o copaie răsturnată scârţăia o coloană de sănii; traistele de fân se bălăbăneau la capetele oiştilor, dar caii uitaseră de ele, ciulindu-şi urechile.
Luminiţele rău-prevestitoare sclipiră prin păienjenişul tufişului, apoi se ascunseră dispărând.”

„- Lupii, mă, zise o umbră înaltă clătinându-se în lumina lăptoasă a lunii.
– Da, mă, răspunseră tuşit voci înnădite parcă între ele.
Prin susurul mestecănişului se auzea promoroaca ţesându-şi vălul de ger…
Vanciok cânta în casa pădurarului. Venise s-o peţească pe Limpiada, sora lui Filipp, şi acum, cherchelit, se lăuda cu gologanii din chimir.
Basamascul sfârâia în bărdaca lucioasă de pe masa geluită. Dând de duşcă paharul, Filipp îşi aducea la nas o bucată de pâine pe care o mirosea adânc, îndesând-o între obrajii cu păr crescut ca muşchiul de pădure. Câinele începu să latre lângă poartă, apoi dinspre drumeag se auzi scârţâit de sănii.
– Or fi furat lemne – zise Filipp apucându-şi arma agăţată în perete; apoi ieşi trântid uşa şi-şi îndesă pe urechi căciula din blană de elan.”

„- Ciukan, Ciukan! îşi strigă câinele încovrigat sub cerdac, căruia îi puse cârligul lanţului pe sârma întinsă în curte. Câinele, mirosind praful de puşcă, se gudură la picioarele stăpânului, dând voios din coadă.
Deschise poarta şi porni lăsându-şi în zăpadă urmele pâslarilor încălziţi.
Câinele muşcă furios lanţul, scânci şi zgârie înciudat găleata ce-i stătea în cale.
Filipp coti spre grămada de căzătură şi, depăşind buturuga de lângă tufiş, se pitulă în groapa lăsată de un copac dezrădăcinat.
Prin aluniş se tupila foşnind un lup dolofan. Sub picioarele lui se auzeau trosniturile crengilor putrede, iar în lumina mată a lunii se învârteau cerculeţe de puf argintiu.
Trăgaciul izbi în încărcătura de selitră. Prin fumul iscat se văzură căpetenia haitei şi lupoaica tânără. Atras de mirosul aţâţător al sângelui, un mascul lăţos se apropie în goană. Filipp dădu să ochească din nou, dar îi păru rău de încărcătură.
Peste gerul sticlos se lăsa pâcla lăptoasă a omătului. Luna se legăna parcă, atârnată de un nor. Lupul sorbi temător aerul îngheţat, apoi ţâşni cu coada între picioare, ca o suveică, printre smicelele de aluniş, cufundându-se în desiş.
Îşi puse puşca după umăr şi porni spre casă împleticindu-se. De pe cojocul mototolit i se scurgea ca o făină omătul îngheţat. Căută în jur nişte puncte de orientare şi-şi descărcă arma.
Văzu însă pe zăpadă urme de urs; duceau spre tufişuri. Îşi încărcă din nou arma, scoase cuţitul şi porni cocoşat spre tufiş. Lângă o adâncitură se hârjonea, împroşcând în jur pulberea albă, un urs tânăr, de un an sau doi. Un tremur de bucurie îi furnică spinarea, genunchii i se îndoiră până când simţi că-l strâng carâmbii pâslarilor. Ursul, întorcându-se greoi pe partea stângă, mormăi surd apoi o rupse la fugă, risipind grămada de zăpadă.
‘L-am scăpat’ – îl izbi gândul în capul ameţit; dădu la o parte crengile tufişului ce-l plesniră în obraji şi alergă să-i taie calea.
Urmele cenuşii îi îngheţau în zăpadă ca nişte petece rotunde pe o zeghe. Ca şi când ar fi bănuit ceva, ursul coti spre stânga. Acolo, la stânga, în şesul de luncă, pârâi în zbor un stol de potârnichi. Îşi scutură capul şi se trase înapoi, dar undeva bubui o împuşcătură; Filipp se împiedică şi căzu pe un muşuroi.
‘L-am scăpat, totuşi’ – îl sâcâi gândul.
Ursul, cu capul însângerat, căzu pe labele din faţă, dar se mişcă repede. Alte două împuşcături bubuiră, iar namila de carne căzu cu limba scoasă; picioarele începură să-i tremure.
Din tufiş răsări un necunoscut de statură înaltă, îmbrăcat într-o scurtă de blană, cu căciula căzăcească dată pe spate.”

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook