Punte între două lumi – Florile lui Luchian
Muzeul Național de Artă al României prezintă, începând cu data de 16 noiembrie 2016, o mini-expoziție dedicată lui Ștefan Luchian (1868 – 1916), de la moartea căruia se împlinesc o sută de ani. Expoziția deschide programul medalioanelor tematice care sunt incluse periodic în expozițiile permanente ale MNAR.
Selecția de 11 naturi statice cu flori pe care o puteţi admira în cadrul Galeriei de Artă Românească Modernă pune în evidență stilistica ultimilor ani de creație ai artistului. Luchian a fost dintotdeauna fascinat de flori, însă, începând din 1908 când, grav bolnav, este obligat să se izoleze în propria locuință, florile devin subiectul său predilect – fereastra pictorului către frumusețea naturii, dar şi o punte de legătură între lumea reală și cea interioară, invitând privitorul la meditație.
Filosoful Octavian Paler observa:
A vedea florile lui Luchian fără a ști ce se află în spatele frumuseții lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlăuntrul corolei anemonelor grăuntele de frig, de noapte, care face ca petalele să ardă și mai intens. Despărțirea creației lui Luchian de suferința lui ne-ar priva de cel mai clar exemplu în pictura noastră că suferința nu dă talent, dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieși un învins sau un învingător.
Ștefan Luchian, unul dintre cei mai importanți pictori români moderni, emul, o vreme, al lui Nicolae Grigorescu, va deveni un veritabil creator de școală, model pentru tinerele generații de artiști care i-au urmat.