Presa franceză despre „Melancolia” de Mircea Cărtărescu
La mai puțin de o săptămână de la apariția în limba franceză, „Melancolia” de Mircea Cărtărescu, bestseller Humanitas la Bookfest 2019, stârnește admirația presei culturale din Franța.
La Liberté scrie:
Melancolia acestor povestiri estompează granițele arbitrare care opun visul și realitatea, plonjând în labirinturi borgesiene în care ritualurile inițiatice înlocuiesc dilemele existențiale.
Le Journal du dimanche elogiază arta cu care Mircea Cărtărescu descrie trăirile unei copilării singuratice, titrând:
Lectura acestei cărți este o experiență fabuloasă.
Cronica apărută în Transfuge subliniază legătura profundă între copilărie și poezie, considerând „Melancolia„:
o carte a disperării și a bucuriei, a marilor emoții pe care le unesc poezia și copilăria.
Cu titlul „Melancolia de Mircea Cărtărescu: Copilul și descântecele”, Le Figaro elogiază „Solenoid”, romanul perfect care încoronează o operă singulară, bogată și pasionantă”, amintește de atmosfera și structura „Nostalgiei”, pentru a descrie apoi universul oniric și fantastic al „Melancoliei” ca pe o pictură de Magritte sau de Spilliaert, în care lumea se descompune în fragmente de irealitate dătătoare de vertij existențial.
În Le Monde, cronica dedicată cărții poartă titlul „Melancolia sau de cealaltă parte a oglinzii pe care ne-o pune în față Mircea Cărtărescu”, iar visul și realismul magic al celor trei nuvele sunt interpretate ca fețe ale unei oglinzi în care se reflectă condiția umană.
Mircea Cărtărescu spunea într-un interviu:
„Melancolia” e una dintre cărțile mele de suflet, la care țin enorm. Cred că nicăieri nu sunt eu însumi, cel de-acum, mai mult decât acolo. Îmi plac nelocalizarea și atemporalitatea ei care o transformă într-o lume de parabolă și de basm. Cartea mea e pe o direcție diametral opusă cotidianului și momentului istoric actual pentru că eu am mizat, în perioada mea de după „Solenoid”, pe un fel de universalitate a povestirii, care s-o facă lizibilă în orice spațiu cultural, în orice limbă și-n orice timp. Sunt povești neo-romantice, dark, dar și luminate de un strop de suprarealism. Cred că ele se află cel mai aproape ca atmosferă de pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico sau a lui Fabrizio Clerici.
„Melancolia” a apărut în franceză la editura Noir sur Blanc, pe 14 ianuarie 2021, în traducerea lui Laure Hinckel și este în curs de apariție în limba germană la editura vieneză Paul Zsolnay, în traducerea lui Ernest Wichner, și în limba italiană la editura La nave di Teseo, în traducerea lui Bruno Mazzoni.
fără voturi
Încarc...