14 martie 2011

Interviu cu Ted Bacino

Ted Bacino este un reputat regizor de teatru din Palm Springs, California, profesor de artă dramatică şi autor. Ultima sa carte, „The Shakespeare Conspiracy” („Conspiraţia Shakespeare„), este o combinaţie, bazată pe fapte reale, de roman istoric şi intrigă poliţistă, la baza cărora stă presupusa paternitate marloviană a operei lui Shakespeare.

Domnia sa a avut amabilitatea de a ne spune mai multe despre acest volum şi ideile sale în privinţa disputei Shakespeare-Marlowe, într-un interviu exclusiv pentru Citatepedia.

Bogdan Prundeanu: De ce aţi ales ficţiunea? V-aţi dorit un impact mai mare asupra cititorilor sau sunt alte motive la baza acestei decizii?

Ted Bacino: Am sperat să clarific unui număr cât mai mare de cititori că adevăratul autor al operelor lui William Shakespeare este Christopher Marlowe. Îmi dau seama că o lucrare academică ar ajunge în foarte puţine mâini. Aşa că m-am întrebat de ce să nu o realizez sub forma unui roman uşor de citit despre Shakespeare şi Marlowe. Mult mai mulţi oameni ar citi mai degrabă o ficţiune decât o lucrare ştiinţifică.

Însă pentru a sublinia faptul că despre Marlowe este vorba, m-am gândit să includ şi referirile istorice, ca nu cumva să rezulte ceva în genul filmului „Shakespeare in Love”, unde totul e fictiv. Nu ar fi nimeni convins că Marlowe e adevăratul autor.

Bogdan Prundeanu: Ce parte a genezei romanului se bazează pe fapte şi documente reale? Aţi mai adăugat şi unele supoziţii?

Ted Bacino: Ultimul sfert al volumului este o anexă în care am corelat fiecare detaliu important al romanului cu realitatea istorică. Rând cu rând, paragraf cu paragraf.

Tot în anexă se indică cele două momente în care faptul istoric a fost modificat. În primul rând, cartea menţionează că Marlowe ar fi apărut în faţa consilierilor regali într-una din sălile puse la dispoziţia acestora. Dintr-un motiv oarecare, întâlnirea a avut însă loc în Sala Tribunalului de la Palatul Wesminster (The Star Chamber). Am crezut că aceasta ar putea deruta cititorii şi de aceea am preferat să plasez întâlnirea într-una din camerele consilierilor. Nu-i mare lucru. Cea de-a doua schimbare este însă majoră. În carte, Sir Thomas Walsingham şi vărul său, Sir Francis Walsingham, mor amândoi în acelaşi accident. Am făcut asta pentru a da romanului un final mai dinamic. De fapt, Sir Francis a murit cu mulţi ani înaintea lui Sir Thomas.

Bogdan Prundeanu: Ce autori v-au influenţat în cea mai mare măsură cercetările?

Ted Bacino: Cea mai mare influenţă este, de departe, „The Murder of the Man Who Was Shakespeare” („Uciderea celui ce era Shakespeare”), scrisă de Calvin Hoffman. Ar mai fi de menţionat „A Dead Man in Deptford” („Un mort în Deptford”), de Anthony Burgess, şi „The Reckoning” („Judecata”), de Charles Nicholl.

Bogdan Prundeanu: De ce Christopher Marlowe? Ce credeţi despre ipotezele care susţin că Francis Bacon sau Edward de Vere au scris opera lui Shakespeare?

Ted Bacino: Au apărut, desigur, multe nume ale posibililor autori. Fiecare dintre aceştia e legat, cumva, de Shakespeare. De Vere cunoştea foarte bine Italia, de pildă. Francis Bacon avea acelaşi stil intelectual. Dar Marlowe este singurul care:
1) Are foarte, foarte multe puncte comune cu Shakespeare (nu doar unul, două)
2) Are peste o sută de versuri similare.

Se presupune însă că Marlowe a murit şi astfel faptul că ar fi cel mai probabil autor este neglijat. Oricum, dacă înţelegem cea de-a doua teorie a conspiraţiei (înscenarea propriei morţi), el apare înaintea oricărui alt scriitor propus până acum.

Bogdan Prundeanu: Personajul William Shakespeare din volumul scris de dumneavoastră pare aproape analfabet. Este ceea ce credeţi şi despre adevăratul Shakespeare?

Ted Bacino: Există cercetători care cred că Shakespeare era analfabet (eu nu ştiu dacă să cred sau nu). Ei susţin că nu a rămas nimic scris de mâna lui, spre deosebire de ceilalţi autori ai vremii. De asemenea, semnătura sa pe trei documente este incertă.

Personajul l-am făcut un pic caraghios, pentru a face povestea mai interesantă. Fapt este că nu avem aproape nicio informaţie despre viaţa lui Shakespeare. Poate că a fost inteligent şi interesant sau analfabet. Nu ştim. Am profitat de asta pentru a face cartea mai atractivă.

Bogdan Prundeanu: Au fost reacţii ale istoricilor din tabăra cealaltă?

Ted Bacino: O, Doamne, da. În principal majoritatea criticilor sunt de părere că Shakespeare şi-a scris opera, aşa cum am învăţat la şcoală. Însă multe nume reprezentative legate de Shakespeare (mulţi actori care joacă Shakespeare, directorul Old Globe Theatre din Londra etc.) nu împărtăşesc aceeaşi opinie. O listă mare a acestora apare pe www.theshakespeareconspiracy.com.

Bogdan Prundeanu: Care ar fi argumentele care îl indică pe Shakespeare ca autor al propriei opere cel mai dificil de combătut?

Ted Bacino: Majoritatea stratfordienilor (persoanele care susţin că adevăratul autor al operei lui Shakespeare este William Shakespeare din Stratford-upon-Avon, n.tr.) au argumente slabe. De exemplu: nu a avut nevoie de educaţie pentru că era un geniu, sau nu ar fi trebuit să călătorească pentru a scrie despre Italia, sau ar fi putut afla de la prieteni despre manierele de la curte etc. Toate îmi par confecţionate. Nu am crezut niciodată că actorul Shakespeare ar fi scris lucrările respective.

Bogdan Prundeanu: Şi, în final, cum se vinde cartea? A avut impactul scontat?

Ted Bacino: Volumul pare să se vândă bine, dar este publicat doar de câteva luni. Cum editura are informaţii doar din primul sfert al perioadei de când a apărut, este dificilă o apreciere corectă. Dar lucrurile se prezintă bine. Prima ofertă pentru un film după carte a apărut la două săptămâni de la publicare. Am fost de acord cu ea. Peste o lună a mai apărut una. Directorul unui teatru studenţesc lucrează la o adaptare pentru scenă. Am avut, deci, parte de ceva agitaţie până acum.

Interviu realizat de Bogdan Prundeanu (masterand MTTLC)