28 noiembrie 2012

Doamna mea cu ochii trişti din câmpie

Mircea Cărtărescu recită unul dintre cele 100 de poeme pe care le-a tradus în volumul „Suflare în vânt”, antologie din albumele lui Bob Dylan apărute în perioada 1962-2001.



Mircea Cărtărescu spune în prefața cărţii:

Am tradus cu o bucurie care sper că se vede în texte. Am încercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau și o anume flexibilitate în românește. Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut în minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci în limba română, îmi spuneam. Și totuși cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaște și în aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie așa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. […] Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuți ca (mari) poeți precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappa, ar putea părea o acțiune deznădăjduită dacă…

… dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuși faptul că le lipsește muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înșelătoare. Dacă, în cazul de față, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaș, chiar și-n lipsa muzicii, cum sper că vă veți convinge.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook