Despre alegeri
Am cunoscut oameni a căror nemulţumire se vede în tot trupul lor. Sunt ca nişte case cu uşile şi ferestrele zidite. Am cunoscut şi oameni a căror mulţumire îi face uşori, ţinându-i la suprafaţa lucrurilor, ca pe nişte frunze verzi şi lucioase, legănaţi parcă de unduirile blânde ale sufletului lor.
Dar atât mulţumirea, cât şi nemulţumirea vin din împăcarea sau neîmpăcarea cu alegerile pe care le facem în fiecare moment al vieţii. Căci în fiecare clipă suntem puşi în faţa unei alegeri, „sorţii” ne cer o mutare, ori pe alb, ori pe negru. Am fost întrebaţi sau ne-am întrebat chiar noi înşine: „Am de ales?”, realizând uneori prea târziu că alegerea nu se face neapărat între două lucruri de acelaşi fel.
Am simţit asta mai demult, în ziua în care am ales să-mi dau demisia, pentru prima oară în viaţa mea fără să am perspectiva unui alt loc de muncă. Mă simţeam de parcă m-aş fi pregătit să mă arunc în apa netedă şi nesfârşită a unui ocean, ţâşnind din strâmtoarea învolburată a unei cascade. A fost prima oară când sufletul meu nu a vrut să mai rabde. A fost prima oară când mi-am dezarmat mintea de biciurile pe care însuşi sufletul i le-a pus în mână, pentru a-l îmblânzi şi înduhovnici. A fost prima oară în 35 de ani când am simţit că nu mai am timp pentru a trăi cum îmi place, dacă nu încercam s-o fac atunci.
Am retras celorlalţi puterea pe care le-am dat-o asupra mea, aşa cum mi-aş retrage mâinile din corpul unor păpuşi de plastic, lăsându-le inerte, cu feţele congestionate, pe marginea vieţii mele. Vor rămâne acolo până când iertarea mea le va găsi, putrezite de ploi şi uscate de soare, împuţinate în ele însele, şi le va iubi. Nu azi, nu mâine, ci într-o zi. Când le voi putea privi şi înţelege ca un soldat, cu focurile bătăliilor stinse în trup şi care-şi va fi făcut din răni vetre.
Însă am înţeles şi că nu te poţi răni singur, alţii trebuie s-o facă. Alţii trebuie lăsaţi s-o facă. E firesc să te doară şi să alegi să ripostezi. E firesc să alegi să te lupţi fie cu ei, fie cu tine însuţi. E firesc să alegi să nu lupţi deloc. E firească orice alegere, atâta timp cât te poţi împăca cu ea.
Eseu de Silvia Velea
9 voturi
Încarc...
Oricat de grele sau de dureroase ar fi aceste ,,alegeri”pe care le facem uneori in viata noastra,ele sunt de preferat totusi celor care ni se impun din afara,si fara putinta niciunei alegeri,fie ea si de circumstanta,cu sau fara un suport -fie si aparent-moral.Si sunt atatea exemple sociale si cotidiene,despre care auzim,ori ne lovim noi insine zi de zi,incat nici nu stii ce sa mai zici,darmite sa mai ai si puterea sa te revolti in fata lor.Si la ce te-ai mai revolta bunaoara,ca oricun nu ti-o ia nimeni in seama?…Cam asta e treaba cu noi,cu alegerile sau cu pasivitatile la care suntem supusi…
Bună seara Silvia!
Îmi plac foarte mult eseurile tale.Din păcate este prea puţin timp la dispoziţie pentru a le citii şi reciti pentru a le înţelege în toată profunzimea lor.Da alegerile din viaţa noastră……….trebuie să mai reflectez!!!!!???.Este un subiect nou pentru mine de reflexie!.De aceea voi reveni asupra eseurilor tale când voi avea puţin timp liber ,puţin mai mult!!!.Plec peste o oră în România mea de care m-am despărţit abia ieri.Interesant nu?Nicola
Excelent eseul. Am trait si eu, pe propria mea piele, aceasta aruncare in neant
…si nu regret o secunda, desi, inca mai suport consecintele alegerii mele. Mi am dat demisia pentru ca nu am mai rabdat… dar… Am citit undeva ca nu exista alegeri gresite, ci doar decizii care isi pun amprenta pe personalitatea noastra.