„Căldură mare” de Ion Luca Caragiale
Termometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit se apropie de uşa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică… În sfârşit, un fecior vine să deschidă.
În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
Domnul: Dumneata spune-i c-am venit eu.
Feciorul: Nu pot, domnule.
Domnul: De ce?
Feciorul: E încuiată odaia.
Domnul: Bate-i, să deschidă.
Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
Domnul: Care va să zică, a plecat?
Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat.
Domnul: Amice, eşti… idiot!
Feciorul: Ba nu, domnule.
Domnul: Zici că nu-i acasă.
Feciorul: Ba-i acasă, domnule.
Domnul: Apoi, nu ziseşi c-a plecat?
Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat.
Domnul: Atunci e acasă.
Feciorul: Ba nu, da’ n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.
Domnul: Unde?
Feciorul: În oraş.
Domnul: Unde!?
Feciorul: În Bucureşti.
Domnul: Atunci să-i spui c-am venit eu.
Feciorul: Cum vă cheamă pe dv.?
Domnul: Ce-ţi pasă?
Feciorul: Ca să-i spui.
Domnul: Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, dacă nu ţi-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ţi spui; nu te repezi… Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat…
Feciorul: Cine?
Domnul: Eu.
Feciorul: Numele dv.?
Domnul: Destul atâta! mă cunoaşte dumnealui… suntem prieteni…
Feciorul: Bine, domnule.
Domnul: Ai înţeles?
Feciorul: Am înţeles.
Domnul: A!… Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit.
Feciorul: Unde?
Domnul: Ştie dumnealui… Da’ să vie neapărat.
Feciorul: Când?
Domnul: Când o putea.
Feciorul: Prea bine.
Domnul: Ai înţeles?
Feciorul: Am înţeles.
Domnul: A!… şi dacă vede pe amicul nostru…
Feciorul: Care amic?
Domnul: Ştie dumnealui!… să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiincă am vorbit cu persoana… Nu uita!
Feciorul: Se poate să uit?
Domnul: …şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorba!… poate că s-ar fi putut… Ţine minte!
Feciorul: Ţiu, domnule…
Domnul: … deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvuna tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiincă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le ştie dumnealui… Aşa să-i spui.
Feciorul: Bine, domnule.
Domnul pleacă… Feciorul dă să-nchiză… Domnul se-ntoarce.
Domnul: A!… ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui… La câte vine d. Costică seara la masă?
Feciorul: Care d. Costică?
Domnul: Stăpânu-tău.
Feciorul: Care stăpân, domnule?
Domnul: Al tău… d. Costică.
Feciorul: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar…
Domnul: Ei! şi dacă-i propitar?
Feciorul: Îl cheamă d. Popescu.
Domnul: Şi mai cum?
Feciorul: Cum, mai cum ?
Domnul: Fireşte… Popescu, propitar… bine… şi mai cum?
Feciorul: Nu pot să ştiu.
Domnul: Nu-l cheamă Costică Popescu?
Feciorul: Nu.
Domnul: Nu se poate.
Feciorul: Ba da, domnule.
Domnul: Apoi vezi?
Feciorul: Ce să văz?
Domnul: Îl cheamă Costică?
Feciorul: Ba, Mitică.
Domnul: Mitică?… peste poate!… Ce stradă e aici?
Feciorul: Numărul 11 bis…
Domnul: Nu e vorba de 11 bis.
Feciorul: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal.
Domnul: N-are-a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?
Feciorul: Strada Pacienţii…
Domnul: Strada Pacienţii?… imposibil!
Feciorul: Nu, domnule, e strada Pacienţii.
Domnul: Atunci, nu e asta.
Feciorul: Ba-i asta.
Domnul: Nu.
Feciorul: Ba da.
Domnul: Eu caut din contra strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.
Feciorul: Aşa?
Domnul: Aşa.
Feciorul: Atunci, nu e aici.
Domnul: Foarte bine.
Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte.
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod… este muştiriu, mo roc…
Domnul: Care muştiriu?
Birjarul: Nu ştii la mine, mo roc…
Domnul: De unde l-ai luat?
Birjarul: Ghe acolo, mo roc.
Domnul: Apoi, nu sunt eu?
Birjarul: Ie! la domnu este, mo roc.
Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
Domnul: Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Birjarul: Ala nu ştii, mo roc.
O babă trece. Domnul opreşte birja.
Domnul: Mă rog, jupâneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Baba: Asta e, măiculiţă.
Domnul: Ei, aş!… Teribil de ramolită!… Mână-nainte, birjar !
Birja porneşte. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?
Băiatul: Strada Pacienţii…
Domnul: Eşti un prost!… înainte, birjar!
Birja merge încă o bucată bună… Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi mai răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonaţi!
Domnul: Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Sergentul: Chiar asta e.
Domnul: Imposibil.
Sergentul: Da, domnule, asta e.
Domnul: …la d. Popescu, numărul 11 bis…
Sergentul: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză…
Domnul: A!… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!
tare povestea da e cum rau domnu^%*^
si dece il face pe fecior stupid?La facut si idiot. Nu poate fi doua lucruri in aceeasi poveste
imi place la nebunie
Faina Povestea Imi Ajuta la Referat
Este foarte frumos, imi place
Super poveste…Amuzanta nu te plicty cand citesti…
Dragutz……………………Super……………..Fain
Umorul este prezent şi în această piesă ca şi în alte piese scrise de Caragiale
eu ma plicti cand citesc
dar super povestea
noh ce sa zik fain fain da dar naspa ca trebe sa fak povestirea asta la scoala si nu pre o inteleg