Onestitate şi integritate
Citeam într-o carte de dezvoltare personală şi leadership, că liderul evoluează pe o fundaţie de încredere. Adică trebuie să prezinte încredere. Dacă prezinţi încredere eşti credibil. Iar onestitatea, cinstea şi intregritatea sunt componentele necesare pentru obţinerea încrederii.
În fiecare zi auzim despre promisiuni încălcate, înşelăciune, muşamalizarea adevărului, renunţarea la principii. Mark Twain spunea: “întotdeauna să facem ce este drept. Asta îi va face pe unii recunoscători, iar pe ceilalţi îi va lasă cu gura căscată.”
Cinstea şi integritatea sunt printre cele mai frecvent amintite valori. Însă unii cred că acestea sunt ca şi hainele. Le îmbraci şi le dezbraci aşa cum vrei, cum ai interesul. Poţi să te comporţi diferit la servici, în afaceri, acasă ca şi cum cinstea ar fi diferită în funcţie de ipostaze sau context sau circumstanţe.
Eu cred că cinstea este ca şi sarcina. Ori eşti un om cinstit, onest, integru… ori nu eşti. La fel cum ori eşti gravidă, ori nu eşti. Nu se poate să fii puţin gravidă sau parţial gravidă. Eşti sau nu eşti! Eşti cinstit sau nu eşti cinstit. Nu se poate să fii într-un fel acasă şi altfel în afaceri. Într-un fel cu familia şi altfel cu străinii. Dacă eşti schimbător, înseamnă că joci acest rol când vrei, când îţi convine… rolul cinstitului.
Dacă doar joci acest rol din când în când, atunci când eşti privit sau când crezi că este comvenabil, ar putea crea confuzie în interiorul tău; ceva înăuntrul tău ar putea întreba “cine sunt eu cu adevărat?”… pentru că cinstea nu este schimbătoare!
Adevăratul nostru caracter se arată după modul în care rezistăm la lăcomie şi frică. Alegerile pe care le facem în momentele tensionate scot la iveală profunzimile caracterului nostru.
Bunica mea, o femeie extraordinară, cea care pot spune ca m-a crescut de fapt până la o anumită vârstă, îmi spunea deseori că fiecare om porneşte din sine. De aici pot zice că un mod de a ne măsura propriul nivel al cinstei şi integrităţii este acela de a determina cât îi credem pe ceilalţi… dacă îi credem. Noi vedem lumea aşa cum suntem.
Dacă noi suntem corecţi, nici nu ne trece prin cap că cel cu care vorbim ar putea fi altfel. Se poate să mai fim înşelaţi câteodată. Însă continuă să crezi în oameni, pentru că adevăraţii oameni de valoare vor apărea, iar aceştia vor aprecia integritatea şi corectitudinea noastră. Cu siguranţă că atunci vom fi cu mult mai răsplătiţi.
Dacă noi avem convingerea că ceilalţi sunt în majoritate necinstiţi şi nu-şi ţin cuvântul, dezvăluie mai mult caracterul nostru decât al lor. Mulţi nici nu-şi dau seama cum recunosc oamenii cu caracter îndoielnic, de ce îi evit. Ei, “binevoitorii”, care sunt “realişti”… ei ştiu că toată lumea vrea doar să profite, că toţi umblă numai să facă nereguli şi înşelătorii, ei ştiu că toată lumea minte. Da, da, ai dreptate zic, dar tocmai cu aceşti “realişti” nu vreau să am de-a face, exact pe ei vreau eu îi evit!
Ştiţi care sunt cele mai mari riscuri pe care ţi le asumi când minţi? Riscul nu este că ceilalţi să nu te creadă. Riscul este că ai putea ajunge tu să nu mai crezi pe nimeni!
Şi încă ceva… prefer să mă aştept la ce este mai bun, mai corect şi să mă înşel sau să fiu înşelat, decât să mă aştept la ce este mai rău şi să am dreptate! Dar voi?
3 voturi
Încarc...