18 autori proeminenţi din 12 tări se vor reuni, în perioada 3-6 octombrie 2007, la „Festivalul European de Poezie Sibiu 2007”.

Publicul din România va avea ocazia să asiste la dezbateri şi lecturi susţinute de Urs Allemann (Elveţia), Mircea Cărtărescu (România), Inger Christensen (Danemarca), Bora Eosie (Croaţia), Caius Dobrescu (România), Oswald Egger (Austria), Nora Iuga (România), Mirela Ivanova (Bulgaria), Michael Donhauser (Austria), Bodo Hell (Austria), Ryszard Krynicki (Polonia), Ulf Stolterfoht (Germania), Matthew Sweeney (Irlanda), Aleš Šteger (Slovenia), Michele Métail (Franţa), Herta Müller (Germania), Raphael Urweider (Elveţia) şi Otto Tolnái (Ungaria/Serbia).

Alegerea oraşului Sibiu, desemnat în acest an Capitală culturală europeană, a fost inspirată de faptul că aici s-a născut, în octombrie, acum 80 de ani, Oskar Pastior, unul dintre cei mai de seamă poeţi germani. Opera sa originală şi activitatea sa de traducător se află la originea unei reţele de dimensiuni europene, concretizate prin prietenii între scriitori, referinţe comune şi înruduri poetice.

Festivalul este realizat la iniţiativa Literaturhaus Berlin şi a directorului acesteia, Ernest Wichner, scriitor german originar din România. Întâlnirile se vor desfăşura la Centrul de cultură şi dialog „Friedrich Teutsch” al Bisericii Evanghelice din România (Str. Mitropoliei nr. 30, Sibiu).

Oskar Pastior (1927-2006) s-a născut la 20 octombrie 1927 la Sibiu/Hermannstadt. În ianuarie 1945, a fost deportat în Ucraina (Donbas). În luna decembrie a aceluiaşi an, revenit acasă, s-a angajat ca muncitor. Ulterior, şi-a dat bacalaureatul, a studiat germanistică la Bucureşti, iar în anii ’50 a lucrat la emisiunile în limba germană ale postului de radio din capitală. A emigrat în Germania în 1969. În România i-au apărut două volume de poezie: „Offne Worte” („Cuvinte sincere”, 1964) şi „Gedichte” („Poezii”, 1966). În Germania a publicat începând din 1969 mai mult de 30 de volume de poezie. Oskar Pastior a fost distins cu toate premiile prestigioase care se oferă în Germania pentru o creaţie poetică de valoare excepţională; prin acordarea premiului Büchner în 2006, el şi-a înscris numele definitiv în galeria celor mai de seamă reprezentaţi ai artei poetice germane. Oskar Pastior a avut o remarcabilă activitate de mediator al literaturii române în Germania. Printre numeroşii autori traduşi de el se numără Tudor Arghezi, Ştefan Bănulescu, Lucian Blaga, George Coşbuc, Mihai Eminescu, Panait Istrati, Gellu Naum (întreaga operă poetică), Marin Sorescu, Petre Stoica, Tristan Tzara şi Urmuz.

Urs Allemann s-a născut la Zürich în 1948 şi a studiat germanistică, sociologie şi psihologie la Marburg şi Hanovra. Între anii 1975-1976 a fost redactor al revistei „Theater heute” („Teatrul azi”), iar între 1982-1985 a lucrat ca redactor la Editura medicală S. Karger din Basel. Din 1986, este redactorul rubricii literare la cotidianul „Basler Zeitung”. În 1991, a fost distins cu premiul Landului Kärnten, în cadrul concursului Ingeborg Bachmann.

Mircea Cărtărescu, născut în 1956 la Bucureşti, poet, prozator şi publicist, este considerat a fi cel mai important scriitor contemporan încă dinainte de a fi încheiat impunătoarea trilogie românescă „Orbitor”. Trăieşte la Bucureşti, unde îşi desfăşoară şi activitatea didactică universitară. Mircea Cărtărescu a debutat ca poet, volumele sale de versuri fiind „Faruri, vitrine, fotografii…” (1980), „Poeme de amor” (1983), „Totul” (1985), „Levantul” (1990), „Dragostea” (1994) şi „50 de sonete” (2003). Marele său roman-trilogie „Orbitor” a apărut între anii 1996-2007.

Inger Christensen s-a născut în 1935 la Veije, pe coasta de est a Iutlandei, în Danemarca. În urma examenului de pedagogie, şi-a început activitatea la o universitate de artă. Din anul 1962, trăieşte ca scriitoare liber-profesionistă la Copenhaga. Inger Christensen a publicat două romane, texte narative şi piese radiofonice, o piesă de teatru, un libret de operă şi eseuri, dar mai ales poezii. Este considerată ca fiind una dintre cele mai de seamă autoare lirice europeane în viaţă. În 1996, Inger Christensen este distinsă cu „Premiul pentru Poezie Europeană” al oraşului Münster şi cu „Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană”. Din anul 1978, este membră a Academiei Daneze de Arte.

Bora Èosiè, din Croaţia, este născut în 1932 la Zagreb. Èosiè a crescut la Belgrad şi a absolvit Facultatea de filozofie la Universitatea Belgrad. În perioada anilor 1950 şi 1960, a colaborat la diferite reviste literare („Mladka kultura”, „Delo”, „Knji3evnost”, „Knjii3evne novine”, „Revija Danas”). A lucrat apoi la departamentul de dramaturgie al firmei de producţie „Avala Film” din Belgrad. Pentru romanul său „Die Rolle meiner Familie in der Weltrevolution” („Rolul jucat de familia mea în revoluţia mondială”), Eosie a primit „Premiul criticii” din partea renumitei reviste săptămânale NIN („Nedelje Informativne Novine”). În 1992, Èosiè părăseşte Serbia în semn de protest faţă de regimul Milosevie, mergând mai întâi la Rovinj (Croaţia), iar apoi la Berlin. Oraşului Belgrad, în care a crescut, nu-i mai poate pronunţa numele. Pe vremea războaielor din Iugoslavia, îl numea „oraşul din care este condus războiul”. În 2002, a fost distins cu „Leipziger Buchpreis zur Europäischen Verständigung” („Premiul Cărţii pentru Înţelegere Europeană”), acordat la Leipzig.

Caius Dobrescu, născut în 1966, a studiat filologia la Bucureşti şi trăieşte în prezent la Braşov, unde predă la universitate. A debutat împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea la începutul anilor 1980, cu volumul colectiv „Pauza de respiraţie”. Ulterior, a publicat volumele de poezie „Efebia” (1994), „Spălându-mi ciorapii” (1994) şi „Deadevăr” (1998). De asememnea, a mai publicat eseuri şi studii, precum şi romanele „Balamuc sau pionierii spaţiului” (1995) şi „Teza de doctorat” (2007). În limba germană i-a apărut volumul „Ode an die freie Unternehmung” („Oda întreprinderii libere”, 2006), precum şi o selecţie de poezii în „Schreibheft / Nr. 62” şi în „Ich ist ein anderer ist bang. Poesie aus Rumänien” („Că eu e altul îmi este frică. Poezie din România”, 2000).

Oswald Egger s-a născut pe 7 martie 1963, la Tscherms (Italia) şi trăieşte în orăşelul Lana din Tirolul de sud. Între anii 1983-1987, ca preşedinte al Asociaţiei Bücherwürmer din Lana, se dedică studiilor literare la Viena, pe care le încheie în 1993, cu o lucrare asupra hermeneuticii poetice în poezie. În 1999, întrerupe după o perioadă de zece ani apariţia revistei literare bibliofile „Der Prokurist”, pe care tot el a fondat-o, pentru a se putea consacra în măsură sporită propriei creaţii. Co-organizator al Kulturtage Lana („Zilele culturii în Lana”) şi editor al seriei de volume edition per procura, dedicată în principal traducerilor din lirica internaţională, realizate chiar de poeţi. Opera sa a fost distinsă, între altele, cu „Premiul Clemens Brentano” şi „Premiul Peter Huchel”. În prezent, Oswald Egger trăieşte la Hombroich.

Nora Iuga, născută la Bucureşti, a studiat germanistică, lucrând apoi, succesiv, ca profesoară de limba germană, bibliotecară şi redactor la o revistă de cultură în limba germană din România. Din 1986, trăieşte la Bucureşti, fiind scriitoare şi traducătoare liber-profesionistă. A publicat volumele de poezie „Vina nu e a mea” (1868), „Captivitatea cercului” (1970), „Scrisori neexpediate” (1978), „Opinii despre durere” (1980), „Inima ca un pumn de boxeur” (1983), „Piaţa cerului” (1986), „Cântece” (1989), „Dactilografa de noapte” (1996), „Capricii periculoase” (1998), „Spitalul manechinelor” (1998), „Autobuzul cu cocoşaţi” (2002), „Fetiţa cu o mie de riduri” (2006), precum şi volumele de proză „Săpunul lui Leopold Bloom” (1993), „Sexagenara şi tânărul” (!997), „Fasanenstraße 23” (2001), „Lebăda cu două intrări” (2004). În limba germană au au fost traduse în 2003 volumele de poezie „Der Autobus mit den Buckligen”, iar în 2007 „Gefährliche Launen”. În acest an, a fost distinsă cu „Premiul Friedrich Gundolf” al Academiei Germane pentru Limba si Poezie.

Mirela Ivanova s-a născut pe 11 mai 1962, la Sofia. A studiat filologie bulgară la Universitatea din Plovdiv. Ivanovna este co-fondatoare şi participantă la Cabaretul de poezie „Vineri, 13”, cu care a apărut şi la Televiziunea Naţională Bulgară. De-a lungul anilor, a lucrat ca redactor al rubricii literare pentru diverse cotidiane, iar pe lângă aceasta a scris poezii, povestiri, scenarii, a făcut critică literară şi publicistică, precum şi traduceri din literatura germană. A fost distinsă cu „Premiul Naţional pentru Literatura Bulgară” în 2003, iar în 2002, i s-a acordat la München „Premiul Hermann Lenz pentru Poezia din Europa de est şi sud-est”. Poemele ei sunt traduse în engleză, germană, spaniolă, cehă, maghiară, turcă, sârbă şi persană. Mirela Ivanovna trăieşte în oraşul său natal, unde este custode la Muzeul „Ivan Vazov”. De asemenea, moderează o rubrică proprie la postul de radio „Deutsche Welle”.

Michael Donhauser este originar din Vaduz (Lichtenstein). S-a născut în 1956 şi trăieşte de la mijlocul anilor 1980 la Viena, ca scriitor liber-profesionist. A studiat germanistică şi romanistică. În 1986, îi apare prima creaţie literară, „Der Holunder” („Şocul”), o culegere de poeme în proză. În prezent, poate face o lungă înşiruire de titluri publicate, printre care o culegere de poezii cu trei rânduri numită „Das neue Leben” („Viaţa nouă”, 1994), romanul „Livia oder die Reise” („Livia sau călătoria”, 1996), precum şi alte numeroase volume de versuri. În plus faţă de acestea, a tradus în germană din lirica lui Arthur Rimbaud. Opera sa a fost încununată, printre altele, cu „Premiul de Poezie Ernst Jandl” şi „Premiul Christian Wagner”.

Bodo Hell s-a născut în 1943 la Salzburg. A studiat orga la Mozarteum în Salzburg, iar la Viena film şi televiziune, filozofie, germanistică şi istorie. Bodo Hell trăieşte la Viena şi la Dachstein/Steiermark. Printre cei cu care colaborează se numără Friedericke Mayröcker, Ernst Jandl, Liesl Ujvary şi Hil de Gard. Creaţia sa a fost distinsă cu mai multe premii, dintre care „Literaturpreis der Stadt Wien”, „Premiul Erich Fried” şi „Rauriser Literaturpreis”.

Ryszard Krynicki s-a născut în 1943 la Sankt Valentin (lagărul de la Wimberg), în Austria, unde părinţii săi erau condamnaţi la muncă silnică. După absolvirea studiilor de polonistica la Universitatea Adam Mickiewiecz din Poznan, a lucrat ca bibliotecar şi ca redactor la revista „Student”, la care însă a fost nevoit să renunţe, ca urmare a implicării sale în mişcarea pentru drepturile civice. Krynicki este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai grupului de poeţi cunoscuţi sub numele de „Neue Welle”, care apoi, în anii 1960, s-a constituit în grup de opoziţie faţă de ideologia şi limbajul sistemului la putere. Activitatea sa în cadrul acestui grup, precum şi a mişcării democratice, a atras după sine, la sfârşitul anilor 1970, interdicţia de a fi publicat pentru o perioadă de mai mulţi ani. Poetul a tradus din limba germană numeroşi autori, printre care Nelly Sachs, Paul Celan, Bertold Brecht şi Reiner Kunze, fiind distins cu mai multe premii, ultimul fiind „Premiul Friedrich Gundolf pentru promovarea artei germane în străinătate”. Kyrnicki trăieşte la Cracovia, unde conduce împreună cu soţia sa Editura a 5.

Ulf Stolterfoht s-a născut pe 8 iunie 1963, la Stuttgart. Înainte de publicarea volumului său de debut, contribuie la diverse reviste şi antologii. În primăvara anului 2000, i se oferă bursa de creaţie „Das zweite Buch” din partea Bundesakademie für kulturelle Bildung Wolfenbüttel („Academia federală pentru formarea culturală Wolfenbüttel”). Opera sa a fost distinsă cu mai mute premii, dintre care „Premiul Anna Seghers” (2005) şi „Premiul de Poezie Christine Lavant”. În prezent, este bursier al Villei Massimo din Roma.

Matthew Sweeney este născut pe 6 octombrie 1952 în localitatea de coastă Donegal. A plecat în 1973 la Londra pentru a studia la Universitatea Politehnică. În anii 1977-1978, a urmat un curs de un an la Freiburg, unde s-a ocupat în mod intensiv cu studiul literaturii germane. De la începutul anilor 1980, publică opt volume de poezie, ultimele fiind „Poeme alese” (2002) şi „Sanctuary” (2004). Pe lângă activitatea sa poetică, Matthew Sweeney a editat mai multe antologii şi a conceput cărţi pentru copii. A fost distins în repetate rânduri cu premii, printre care „Cholmondeley Award” şi „Arts Council of England Writers’ Award”. Poeziile sale au fost publicate până acum în Slovacia, Letonia, Mexico, România, Germania şi Olanda.

Aleš Šteger s-a născut la Ptuj (Slovenia). A studiat literatură comparată la Universitatea Ljublijana. Între 1996-1999, organizează, în calitate de director de program, „Festivalul de poezie Dnevi poezije in vina” („Zilele poeziei şi ale vinului”). Începând cu 1999, este lector-coordonator al ediţiei de teorie Koda şi al ediţiei Beletrina în cadrul editurii SOU-Studentska zalozba. Aleš Šteger publică în numeroase reviste autohtone şi din străinătate, cum ar fi „Literatura” (Slovenia), „Manuskripte”, „Wespennest” (Austria), „Poesia” (Italia), „Arkadia” (Polonia). În 1996, i s-a acordat „Premiul Târgului Sloven de Carte de la Ljublijana”. Aleš Šteger trăieşte la Ljublijana.

Michele Métail este născută în 1950 la Paris. A studiat mai întâi germanistică, apoi sinologie. Lucrarea sa de doctorat are ca temă multitudinea de forme în poezia chineză. Accentul studiului său cade pe concordanţa dintre cuvânt şi sunet. Din anul 1973, ea îşi publică textele pe cale orală. Textul funcţionează ca partitură, procesul de redare orală constituie treapta finală a creaţiei scrise. Fondează împreună cu Louis Roquin Grupul Les arts contigus, care se ocupă de apropierea, asocierea şi confruntarea diferitelor mijloace de expresie artistice din arta plastica, literatură, muzică, dans, evoluţia scenică sau instalaţii. În plus, Michele Métail este membră a grupului literar OULIPO. Din anii 1990, poezia vizuală pe care o crează poate fi admirată în expoziţii individuale sau de grup (la Paris, Montreuil, Bielefeld, Caen, Mantova/Italia). În prezent, trăieşte şi creează la Berry, în Franţa.

Herta Müller, născută în 1953 la Nitchidorf, în Banat, a lucrat, după absolvirea în anii 1970 a studiilor sale de filologie română şi germană, ca traducătoare într-o fabrică de echipamente industriale. A fost concediata la scurt timp, din cauză că a refuzat să colaboreze cu Serviciile române de securitate. Prima ei carte, „Niederungen” („Seşuri”), definitivată în 1978, a fost publicată abia în 1982, într-o formă cenzurată. Versiunea originală apare în Germania, în 1984. Ameninţarea din partea Securităţii continuă, obligând-o pe Herta Müller să emigreze în 1987 în Germania. Mai multe invitaţii de a preda la diverse universităţi o poartă spre Anglia, Statele Unite şi Elvetia. Temele centrale din scrierile sale se intersectează de la o creaţie la alta în proză, dar şi în poezie: despărţiri, emigrări, părăsirea unui loc fără a ajunge la vreo destinaţie. Opera sa a fost distinsă cu premii precum „Kafka Preis”, „Literatur-Kritikerpreis des SWF”, „European Literary Prize Aristeion”, „International IMPAC Dublin Literary Award”, „Literaturpreis der Konrad-Adenauer-Stiftung” şi „Berliner Literaturpreis”. În prezent, Herta Müller trăieşte şi creează la Berlin.

Raphael Urweider s-a născut pe 5 noiembrie 1974. Este student la Literatură germană şi filozofie, la Universitatea Fribourg. Face parte din redacţia „Literatur-Almanach” din Berna. Urweider se consideră muzician şi poet. În 1998, Urweider preia concepţia muzicală a piesei radiofonice Röstiblitz de Samuel Schwarz şi Udo Israel, care a fost premiată de postul de radio Zürich. De asemenea, a apărut în repetate rânduri în spectacole împreună cu grupul hip-hop LdeeP. În 1999, primeşte Premiul „Leonce und Lena”. În prezent, trăieşte la Berna.

Ottó Tolnai este născut în 1940 la Kanjiza din Voivodina, în partea de nord a Serbiei şi trăieşte acum la Palics (Serbia). Tolnai este poet, prozator, dramaturg, critic de artă, eseist şi traducător. Ca poet şi prozator, dar şi ca editor şi critic, el aparţine celor mai importante voci ale literaturii contemporane maghiare. A studiat ungarologie şi filozofie la Universitatea din Novi Sad şi Zagreb. În 1963, îi apare primul volum de versuri „Homoru versek” („Poezii găunoase”), iar în 1965 îşi începe colaborarea la revista literară independentă „Uj Symposion” („Simpozionul nou”), a cărei redactor şef devine în cele din urmă, până la desfiinţarea acesteia în 1972. Din 1993, scoate revista „Ex Symposion”. Pentru creaţia sa poetică, piese de teatru şi eseuri, care au fost publicate în aproximativ treizeci de volume, atât în Ungaria, cât şi în fosta Iugoslavie, a fost distins cu numeroase premii, printre care „Brücken-Preis” (1967, 1980), „Attila-Jozsef- Preis” (1991), „Endre-Ady-Preis” (1993).

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Ştiri
Comenteaza! »