Cutremur de timp
La Humanitas Fiction a apărut „Cutremur de timp„, ultimul roman al lui Kurt Vonnegut (traducere din limba engleză de Viorica Boitor).
Când un cutremur de timp aruncă întreaga omenire cu zece ani în urmă, pământenii se văd nevoiţi să-şi retrăiască, fără a putea schimba nimic, ultimii ani din viaţă, începând de la 17 februarie 1991. Ideea îi aparţine bătrânului scriitor de science-fiction Kilgore Trout, alter ego al autorului, ale cărui povestiri împânzesc naraţiunea, venind în completarea evenimentelor. Astfel aflăm despre existenţa buubuulingilor, extratereştri dotaţi cu o inteligenţă strălucită, care, odată cu apariţia televiziunii, refuză să-şi mai folosească imaginaţia şi devin nişte făpturi lipsite de sensibilitate; despre cele trei surori „B-36”, numite astfel după un bombardier de pe planeta Pământ, dintre care cea mai rea e om de ştiinţă; despre doctorul Schadenfreude, psihiatrul care le interzice pacienţilor să mai rostească pronumele „eu”, intenţionând ca prin această inedită terapie să-i elibereze de propriul sine. Urmărind epopeea tragicomică a vieţii personajelor, autorul îşi reaminteşte întâmplări din trecutul său, împănând naraţiunea cu mici povestioare moralizatoare, anecdote şi comentarii pline de umor şi autoironie.
În The New York Times Book Review s-a scris despre acest roman: „Cea mai amuzantă carte a lui Vonnegut. De un umor muşcător, romanul se citeşte pe nerăsuflate.”
Kurt Vonnegut s-a născut la 11 noiembrie 1922 la Indianapolis. Studiază chimia şi biologia la Cornell University şi Carnegie Institute. În 1942, se înrolează în armată. Luat prizonier la Dresda, în 1945, este supravieţuitor al bombardamentului asupra oraşului, experienţă atroce care îi inspiră romanul „Abatorul cinci sau Cruciada copiilor: Un dans obligatoriu cu moartea” (1969). Între anii 1946 şi 1950 se angajează la compania General Electric, postură satirizată în primul său roman, „Pianul mecanic” (1952; Humanitas, 2006). Din acelaşi an, Kurt Vonnegut se dedică în exclusivitate scrisului. În 1959, publică al doilea roman, „Sirenele de pe Titan” (Humanitas Fiction, 2007), apoi „Leagănul pisicii” (1963), „Fii binecuvântat, domnule Rosewater sau Nu strica orzul pe gâşte” (1965), „Mama Noapte” (1966), „Micul dejun al campionilor sau La revedere, tristă zi de luni” (1973), „Bufoniada sau Gata cu singurătatea!” (1976; Humanitas, 2006), „Deţinutul” (1979), „Dick Ochi-de-mort” (1982), „Galapagos” (1985), „Barbă Albastră” (1987), „Hocus-Pocus” (1990), „Cutremur de timp” (1997). Printre volumele sale de povestiri se numără „Bun venit printre maimuţe” (1968; Humanitas Fiction, 2008), primit excelent de publicul cititor din România, „Canarul din cuşca pisicii” (1961) şi „Tabachera din Bagombo” (1999). Kurt Vonnegut s-a stins din viaţă la 12 aprilie 2007.
fără voturi
Încarc...