21 februarie 2011

Constelaţii diamantine nr. 2/2011

A apărut şi al doilea număr din 2011 al revistei „Constelaţii diamantine”, disponibilă gratuit în Biblioteca Citatepedia.

Acest număr al revistei de cultură este ancorat de cele două mari aniversări ale lunii februarie: Marin Sorescu şi Grigore Vieru. De remarcat spaţiile acordate prozei, ca şi traducerile din lirica britanică efectuate de masteranzii de la Universitatea Bucureşti.

Pe parcursul celor 60 de pagini ale acestui număr pot fi citite următoarele:

Doina Drăguţ – „75 de ani de la naşterea lui Marin Sorescu
N.N. Negulescu – „Reîntoarcerea la origini (**)”
Janet Nică în dialog cu Florentin Smarandache
Florin Agafiţei – „Căderea în timp… împreună cu pictorul Ovidiu Kloşcă”
„Poetry pRO, Univers poetic”
Alina Cheşcă – „Poeme”
Adriana Yamane – „Cădurea minunată”
Diana Iacob-Spătaru – „Mori de vânt”
Florentin Smarandache – „Un paradox al oraşului Bălceşti”
Constantin E. Ungureanu – „Două cărţi binevenite”
Anton Vasile – „De ce nu”
Slavomir Almăjan – „Poetul şi marea (**)”
Dan Brudaşcu – „Orizonturi daco-romane”
Nicolae N. Tomoniu – „Cloaca”
Emil Bucureşteanu – „Declin”
Gh.A. Stroia – „Crucea umbrelor”
Adrian Botez – „Spasm cosmic”
Nicholas Dima – „Întoarcerea la Hristos – Document pentru o lume nouă”
George Sorescu – „Iluzii şi destin”
Iulian Chivu – „Dialoguri indo-europene: Ezoterismul”
Ionuţ Caragea – „Poeme”
Lucia Olaru Nenati – „Eminescu sau pedeapsa perfecţiunii”
Boris Marian Mehr – „Poezia de început a Marinei Ţvetaeva”
Cristian Petru Bălan – „Treptele de lumină spre Cer ale Profesorului Dumitru Buhai”
Elena Buică – „Ce e iubirea?”
Dumitru Buhai – „La cumpăna anilor mei… Ecce tempus!”
Iulică Ţenea – „Poeme”
Gheorghe A. Stroia – „Întoarcerea ultimului erou”
Petru Botezatu – „Poezia pentru copii a lui Grigore Vieru
Traian Vasilcău – „Poeme”
Ionel Necula – „Adrian Botez – un poet profetic”
Ionuţ Caragea – „Adrian Botez şi profetul din propria inimă”
Delamarian Marco Sebastian – „Poeme”
Florinel Agafiţei – „Studiu preliminar asupra meditaţiei şi începuturilor buddhismului mahayanic”
Ion Văleanu – „Gae”
Mariana Vicky Vârtosu – „Poem absurd”
Bianca Dobrescu – „Crima de la miezul nopţii”
Ştefania Adela Pop – „Poeme”
Marian Malciu – „Partajul”
Georgeta Nedelcu – „Interviu cu poetul şi ziaristul George Roca”
Marian Pătraşcu – „Trăim convenţional şi judecăm comparativ”
George Paşa – „Regăsirea într-un prezent continuu”
Daniela Sitar Tăut – „Ţăranca urbană”
Iulian Chivu – „Pagina revistelor”

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...

2 thoughts on "Constelaţii diamantine nr. 2/2011"

  1. boris marian spune:

    Reverii de toamnă

    Mor toți copacii,
    Câinii umblă triști,
    Boschetarii părăsesc parcule,
    Gândurile mele se ascund
    Prin cotloanele creierului,
    precum cârtițele,
    ce va scoate la iveală primăvara?
    Ne așteaptă o iarnă
    Tulburător de albă,
    De disperare , un mort
    Va întinde o mână,
    Eu știu să strâng
    Mâna unui mort.
    Am o mare înțelegere.
    Numai cu drasgostea
    Nu-l pot salva din adâncuri.

    Pe reverul hainei se așează toamna,
    Ciudată îmbinare de omidă cu o scamă,
    Xilofon tăcut,
    Xilofon sângerând.
    „Niciodată toamna”, ascultam
    Vinul bolborosește amenințător,
    O demență mov, proliferând gălbenele.
    Agată ascunsă în suflet,
    Feerie la vedere,
    Ne sărutăm parcă pentru ultima oară,
    Două lipitori ambigene,
    Nici o fantezie,
    O vânătoare deznădăjduită,
    Cum cade timpul – vertical,
    Rochia ta se despică, ești goală.

    Boris Marian

  2. boris marian mehr spune:

    Anna Karenina și … tăcerea intelectualilor

    De la Anna Karenina pornește totul. Am citit de mult timp romanul, avea ceva emoționant și excitant. Amanta, femeia /mamă, rebela, geloasa, neputincioasă în fața Legii kafkiene, dar deasupra tuturor IUBIREA, strălucirea de foc a unui astru pe care unii nu-l văd într-o viață. Deși nu este în stil rusesc, recomand varianta americană cu Jacqueline Bisset. Filmul cu Tatiana Samoilova, poate mai fidel, era mai dulceag. Lev Tolstoi ar fi putut mărturisi într-un cerc restrâns că „Anna Karenina c”est moi”. Părea un tip robust, dar nu era, dovadă și condițiile în care a murit.

    Acum pornind de la acest film am dat peste remarca unui june, legat de ceea ce am scris undeva că înțeleptul se remarcă prin ceea ce nu face, nu spune ( este din învățătura DAO). Junele confrate întreba – a tăcea sub dictatură, a fi comod și liniștit este bine?. Grea întrebare. O iau invers. Ce se întâmplă acum este sub raportul logicii istoriciei este o involuție. Domnia tot mai nerușinată a omului cu bani, dar nu bani „curați” ( există bani curați), ci bani furați, bani murdari este mai bună decât bâlba, demagogia inconștientă a unui decrepit ca Nicolae C. ? Presiunea extraordinară, în special psihică prin care regimul PCR-PMR-PCR ( și-a schimbat de două ori numele) s-a impus asupra unei populații care abia învăța ce înseamnă liberalism, proprietate privată, abia ieșită la lumina unei Europe moderne, după Primul Război Mondial,apoi împunsă în al Doilea Război Mondial, este greu de înțeles de către un om născut după 1970. O spun în cunoștință de cauză. Fiul meu s-a născut în 1966, acum este american, slavă Domnului. Dar putea populația României „să se mute în altă țară”? Iar el a plecat după 1989, simțind că răii dinainte vor deveni beneficiarii noii cotituri. Așa a fost. Așa este. Eu m-am certat cu un secretar de raion și am primit toate voturile de blam posibile, doar că nu m-au dat afară din serviciu, că șomeri nu „ezistau” în socialismul multilateral nedezvoltat. Erai ori la lucru ori la pârnaie.
    Acum vine Herta Muller și cu un tupeu pe care eu, fără a-l fi citit pe Cărtărescu cu toată atenția, îl constat cu multă silă și ne dă lecții de curaj cu ce au făcut ungurii, polonezii, nemți, cehii. Cu ce drept? Nu apartenența la etnia germană mă poate supăra, dimpotrivă, germanii au suferit și ei enorm, o dată din partea paranoicului Hitler, apoi din cauza ocupației sovietice.
    Intelectualii au fost ca … Anna Karenina. Unii vor râde. Mă explic. O mică parte dintre intelectualii care s-au opus regimului au „fugit” în Vest ( așa se spuea), unii au intrat la pârnaie, de unde au ieșit bătuți, obligați să mai semneze și angajamente cu Secu, alții au scris ce se putea scrie și publica, iar o bună parte au devenit susținători ai unui regim care părea solid ca un Reich de o mie de ani. Să-mi spună mie cineva că a visat înainte de 1989, ce se va întâmpla la finele acelui an. Când un inginer ca Gh. Ursu, un om pașnic, necunoscut decât de prieteni, este arestat și bătut până la moarte numai pentru că a scris un jurnal pe care l-a ținut în sertar, cum poți vorbi de o rezistență activă?
    Sânge fierbinte și curaj postbelic dovedesc unii în a-și judeca părinții și bunicii. Să mori fără nici un rost, aruncat într-o groapă comună nu este o perspectivă fericită. Viața este dată să o trăiești, iar dacă mai publici o proză , o poezie nepolitizată, mai mergi la un cenaclu, mai asculți un banc politic, merge. Când sărăcia și frigul au lovit în mase mari de oameni, când Vestul s-a simțit interesat într-o schimbare, atunci roata s-a pus în mișcare. Fără sprijin occidental, o spun cu toată convingerea, NC ar fi murit în scaun. Știa el ce era cu „agenturili”. Iar Moscova și-a făcut jocul pe seama României și a altor state, foste satelite. Îmi amintesc că am scris un poem numit MARELE CASTRAT. Nu știu ce mi-a venit și m-am dus cu el la poetul Florin Mugur. Urma să scot un volum la Ed. Cartea Românească. L-a citit și a tăcut. Apoi a spus – schimbă titlul! Apoi a recitit, a zis, scoate jumătate, apoi s-a enervat , deși îi venea să râdă și să plângă totodată și a spus – arunc-o în Dâmbovița, să n-o vadă nimeni. Așa am făcut. Nu era o poezie bună, dar îl uram pe NC la fel ca mulți alții. Aveam multe motive . Deci, intelectualii își iubeau mediul, limba, știința, literatura, urau lipsa de libertate a expresiei, dar nu puteau pleca toți din țară, nici nu era posibil, nici nu era drept. Unde s-a văzut o țară să se golească de intelectuali? Acum, da, se vede, am ajuns unde nu s-a ajuns sub regimul comunist – tinerii intelectuali pleacă din țară. Nu se luptă aici pentru o țară normală, ei pleacă. Înainte de 1989 plecai fie înot peste Dunăre, fie fugind într-o deplasare oficială, turistică, fie dacă erai german sau evreu, atât.
    Ce a făcut Karenina? S-a aruncat sub tren. Intelectualii trebuiau să se arunce sub trenuri sau să accepte situația de prizonieri ai unor legi.
    Acesta este răspunsul meu dat unui tânăr confrate.

    Boris Marian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook