22 august 2012

Cercetătorii au convertit o carte cu 53.000 de cuvinte în ADN

Într-o primă tentativă ştiinţifică, cercetătorii de la Universitatea Harvard au transformat cu succes o carte cu 53.426 de cuvinte în ADN, substanţa care furnizează tiparul genetic pentru toate fiinţele vii. Această realizare ar putea avea ca rezultat adoptarea în masă a ADN-ului drept mediu de stocare pe termen lung.

Anunţul a fost publicat acum două săptămâni în jurnalul „Science”, experimentul având scopul de a demonstra viabilitatea stocării unor cantităţi mari de date în moleculele de ADN. Publicaţia IEEE Spectrum relatează că, întrucât datele sunt înregistrate în punţile individuale (nucleobazele) ale structurii ADN (perechile adenină-guanină/citozină-tiamină pe care probabil vi le amintiţi de la orele de biologie din liceu), ADN poate stoca, de fapt, mai multe informaţii pe milimetru cub decât memoria flash sau chiar alte tehnologii experimentale de stocare.

Dificultatea constă în traducerea datelor în ADN şi invers. Cercetătorii au început cu conţinutul cărţii, care cuprinde text, 11 imagini, şi un program, şi au convertit-o în codul binar, după care au asociat fiecărei cifre de 0 şi 1 câte o nucleobază.

După aceasta a urmat partea grea: sintetizarea structurii ADN care conţine 5,27 milioane de baze lungime. Cercetătorii au împărţit această lungime în bucăţi mai mici care conţineau fiecare 96 de baze lungime. Când procesul a fost finalizat, cartea era un fir de praf minuscul de ADN sintetizat care avea cam a miliona parte din greutatea unei particule de nisip. Pentru oricine are o problemă cu volumele mari de date, această carte are o înfăţişare destul de atractivă.

Citirea cărţii ADN a fost puţin mai simplă din moment ce tot ceea ce era necesar consta în tehnologie de secvenţare ADN disponibilă pe piaţă. După aranjarea secvenţei, decodificarea ei a fost uşoară înapoi în codul binar, iar apoi toată cartea, ca un fişier HTML. Cercetătorii au declarat că erorile întregului proces au fost minime, doar 10 biţi din totalul de 5,27 milioane.

În afară de densitatea stocării, stocarea în ADN mai are două avantaje. Primul este longevitatea – ADN are o durată de viaţă de mii de ani (sau chiar milioane dacă este captiv în chihlimbar). Al doilea avantaj este disponibilitatea în viitor – întrucât ADN-ul este baza a tot ceea ce este viu, societăţile viitoare vor avea mereu tehnologii la îndemână pentru a-l citi.

Există totuşi şi neajunsuri. Echipamentul de secvenţare a ADN-ului este deocamdată relativ scump (însă foarte probabil costul va scădea), iar datele nu pot fi modificate odată ce au fost codificate (însă la aceste dimensiuni, acumularea de informaţii care nu mai sunt necesare nu reprezintă o problemă atât de mare ca în cazul tehnologiilor actuale).

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook