Organizațiile sunt adesea conduse după „modelul supergăinii”, în care se pune accent și valoare pe angajații-vedetă care îi surclasează pe ceilalți. Și totuși, nu aceasta animează echipele cele mai performante. Omul de afaceri Margaret Heffernan face observația că ceea ce duce, în timp, la rezultate excepționale este coeziunea socială construită la fiecare pauză de cafea, cu fiecare ocazie în care un membru al echipei cere ajutorul altuia. Este o reformulare radicală a motivației noastre de a face cea mai bună treabă și a ceea ce înseamnă a fi lider. Căci, așa cum subliniază Heffernan, „Companiile nu au idei. Doar oamenii au.”
Gayla Benefield îşi făcea munca – până ce a descoperit un secret îngrozitor despre oraşul ei, unde rata mortalităţii era de 80 de ori mai mare decât oriunde în SUA. Când a încercat să spună oamenilor despre asta a aflat ceva şi mai şocant: Oamenii nu vroiau să ştie. Într-un talk, parte lecţie de istorie, parte chemare la acţiune, Margaret Heffernan demonstrează pericolul „orbirii intenţionate” şi laudă oamenii obişnuiţi ca Benefield, care sunt gata să vorbească. (Filmat la TEDxDanubia.)
Majoritatea oamenilor evită conflictul, dar după cum evidenţiază Margaret Heffernan, un dezacord benefic e cheia progresului. Ea descrie (câteodată contraintuitiv) cum cei mai buni parteneri nu sunt cei care gândesc la fel ca noi; ne arată că echipele de cercetare, relaţiile şi afacerile sănătoase permit oamenilor să fie în profund dezacord.