„Viața tihnită” de Carol Ardeleanu
— Natașa!… dă-mi o țigare …
— Să te ia dracul, ai fumat până acum patru, și n-ai făcut nici o treabă… Ai spart lemnele ?…
— Le-am spart Natașa… Dă-mi o țigare…
— Nu se poate, lasă-mă în pace, aprinde mai bine samovarul.
Maxim era proprietarul a două corăbii cu cari făcea drumul la Senfiropol, Sevastopol și Odesa, acum însă, revoluția i le confiscase, și vasele cu pânzele strânse, stăteau înpiedecate cu odgoane grele lângă mal, pe brațul Niprului.
Continuare »