A apărut pe DVD „Bee Movie: povestea unei albine„, comedia hit a marelui creator şi actor de comedie Jerry Seinfeld, căruia i se alătură nume mari: Renée Zellweger, Matthew Broderick, John Goodman, Chris Rock, Kathy Bates, Oprah Winfrey şi alţii. O tânără şi ambiţioasă albină lucrătoare, Barry B. Benson, pleacă prin lume alături de şmecherii căutători de polen, dornic el însuşi de nectar şi aventură.
Continuare »
1 voturi
Încarc...În 2003, Kate DiCamillo scria „Povestea lui Despereaux” („The Tale of Despereaux”), un basm modern care avea să devină una din cele mai îndrăgite cărţi pentru copii, vânzându-se în aproape două milioane de exemplare. Faimosul şoricel a devenit apoi protagonistul animaţiei digitale omonime produse de Universal Pictures, din a cărei distribuţie fac parte Matthew Broderick, Dustin Hoffman, Emma Watson şi Sigourney Weaver. În premieră, aventurile lui Despereaux îşi fac apariţia şi pe DVD.
Continuare »
7 voturiÎncarc...
„Discursul Marelui Inchizitor” este un fragment extraordinar din romanul „Fraţii Karamazov” de Dostoievski, publicat ca audiobook de Humanitas Multimedia.
Gabriel Liiceanu, care a realizat lectura, spune: „Marele Inchizitor urmează sa demonstreze că Satana are dreptate, că oamenii sunt infantilizabili, că scopul propriei lor vieţi trebuie să le fie indus din afară. Lor nu le trebuie libertatea. Având-o, ea îi încurcă. Deoarece nevoia de libertate e a celor puţini şi aleşi, rezultă că doctrina lui Isus e una de elite, neiubitoare de mulţimi şi neatentă la unica lor nevoie reală: nevoia de pâine. În povestea Marelui Inchizitor se consumă de fapt un nou episod din lupta dintre Diavol şi Dumnezeu.”
Secvenţă din audiobook:
Continuare »
1 voturiÎncarc...Am dospit din palme o speranță, albă ca un fulg de nea, ultimul căzut din mantie de ninsoare pe cerul meu unde se mai odihnește doar o stea. Am rupt cerul în bucăți și am bandajat, albastru visele pentru că le-au ros nesomnul haina albastră a firii. Când pantoful Cenușăresei se va fi spart atunci e semn că povestea s-a scurs dincolo de punctul unde arde orizontul.
Odată, o vecină măcina la moara gândurilor galbene corole de floare de soare, doar-doar s-o gândi răsăritul să aducă-n dar, mai devreme c-o dimineață, versurile țesute-n bob de rouă pe buza petalei de flori albastre de nu-mă-uita pentru că, spunea tot ea, vecina, rănile cerului prin care curge asfințitul nu se cos decât cu firul de ață al zorilor descurcat din părul alb al norilor.
Continuare »
3 voturiÎncarc...
Fragmente din volumul lui Nicolae Manolescu – „Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc„, capitolul „Cel din urmă ţăran”, pp. 250-293 (Editura Gramar, Bucureşti, 2006):
„Originalitatea primelor nuvele ale lui Marin Preda provine dintr-un anumit comportament al naratorului. El nu mai este omniscient, dar nu adoptă decât aparent o perspectivă interioară, legată de personaje. În Calul sau Colina perspectiva este aceea „din afară”. În În ceată sau O adunare liniştită, personajul care relatează e mai puţin interesant ca „reflector”, ca o psihologie ce se dezvăluie spontan, decât ca un virtuoz în materie de povestire şi nu simţirea ultragiată a lui Resteu sau supărarea candidă a lui Paţanghel formează obiectul explorării, ci modul însuşi al povestirii. Din perspectiva aleasă de narator, conştiinţa personajelor rămâne, deci, sau neimportantă sau necunoscută. O strategie a omisiunii? Datele întrebării ar trebui poate inversate: cu alte cuvinte, poate că există ceva în realitatea însăşi, socială, morală, în omul pe care proza lui Marin Preda îl zugrăveşte, care îl împiedică pe narator să ne spună mai mult decât ne spune despre ele; poate că nu naratorul ascunde unele laturi ale lumii, dar lumea însăşi i se sustrage de la un punct înainte.”
Continuare »
5 voturiÎncarc...
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, şi în lumea asta era un păcurar bătrân şi o păcurăriţă, care aveau trei fete: Ana, Stana şi Lăptiţa.
Ana, cea mai în vârstă dintre surori, era frumoasă, încât oile încetau a paşte când o zăreau în mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă, încât lupii păzeau turma când o vedeau pe dânsa stăpână; iară Lăptiţa, cea mai tânără soră, albă ca spuma laptelui şi cu păr moale ca lâna mieluşeilor, era frumoasă — mai frumoasă decât surorile sale împreună — frumoasă cum numai dânsa era.
Continuare »
120 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies