Filmul „Colivia” al regizorului Adrian Sitaru a câştigat Uppsala Grand Prix, Marele Premiu al celei de-a 29-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de Scurt Metraj de la Uppsala. Premiul, în valoare de 25.000 de coroane suedeze, a fost înmânat Monicăi Lazureanu-Gorgan, producătorul filmului, aflată la festival la invitaţia Institutului Cultural Român de la Stockholm.

Motivaţia juriului este următoarea: ”O poveste simplă şi frumoasă despre dragostea unui tată pentru fiul lui, poveste ce umple un spaţiu cu mult mai mare decât cel al apartamentului în care se desfăşoară acţiunea. Un film perfect echilibrat, într-un tempo aproape muzical, ce întruchipează perfecţiunea scurtmetrajului.”

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Scurtmetraje, Ştiri
Comenteaza! »

Într-o dimineaţă, cu mult timp în urmă, o cunoştinţă mi-a arătat cu mândrie noua ei poşetă şi a început să-mi povestească, cu mândrie şi mai mare, cum a obţinut-o. Poşeta aceea şi-o cumpărase mama ei pentru sine, însă fata, văzând-o cât e de frumoasă, i-a smuls-o din mâini, dimpreună cu vorbele: „Ce-ţi trebuie ţie poşetă aşa frumoasă? Tu eşti babă, las’ că-ţi cumpăr eu alta, mai ieftină.” Mi s-a strâns inima şi primul impuls a fost să-i atrag atenţia asupra despotismului ei, însă mi-am amintit de momentele în care eu însămi îi spuneam mamei mele să nu se mai lase tratată astfel de către copiii ei, iar ea îmi zâmbea duios: „Lasă, mamă, voi să fiţi fericiţi, că mie ce-mi mai trebuie?” Era o luptă pierdută din start. Ea însăşi consimţea să facă parte din jocul ăsta despotic care are loc de nenumărate generaţii între părinţi şi copii.

Pe vremea aceea nu eram mamă, aşadar n-am îndrăznit să contrazic sentimentele unei mame pentru copilul ei, însă puteam vorbi despre un alt sentiment, care mi se părea de-a dreptul uluitor: acela în care dragostea unei fiice pentru mama ei creşte într-o asemenea măsură, încât acoperă trupul descrescând pe an ce trece al mamei, învelindu-l în propriile sale braţe şi absorbindu-l în propriul său pântec. Acea dragoste în care simţi că devii mama mamei tale.

12 voturi

Încarc...

Publicat de Silvia Velea in Eseuri
6 comentarii »

Pe 7 martie 2010 a avut loc cea de-a 82-a ediţie a premiilor Oscar. A fost o noapte cu puţine surprize în ceea ce priveşte actorii şi producţiile care au fost premiate la cele mai importante categorii.

Drama „The Hurt Locker” a fost marea câştigătoare a serii, fiind recompensată cu 6 statuete pentru „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor, „Cel mai bun scenariu original”, „Cel mai bun mixaj de sunet”, „Cel mai bun montaj de sunet” şi „Cel mai bun montaj”. Regizoarea Kathryn Bigelow a devenit, astfel, prima femeie din istoria Oscarurilor care ia premiul pentru cea mai bună regie. „Sper că voi crea un trend”, a afirmat ea în culise. Scenaristul Mark Boal i-a mulţumit lui Kathryn Bigelow, numind-o „un regizor extraordinar şi o vizionară”. El a dedicat Oscarul pe care l-a câştigat trupelor aflate în Irak şi Afganistan. Producătorului peliculei „The Hurt Locker”, Nicolas Chartier, i-a fost interzis să participe la ceremonie, din cauza email-urilor pe care le-a trimis membrilor Academiei, în care îi ruga să-i voteze producţia.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Ioana Ioniţă in Cinema, Ştiri
Comenteaza! »

Cel mai scump film din istoria Hollywood-ului i-a adus lui James Cameron, la festivitatea ce a avut loc pe 17 ianuarie 2010, două dintre cele mai importante premii. Pe lângă câştigarea Globului de Aur pentru cel mai bun film dramă, cineastul american a fost desemnat şi cel mai bun regizor de către cei 83 de jurnalişti din Asociaţia Presei Străine de la Hollywood.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Ioana Ioniţă in Cinema, Ştiri
Comenteaza! »

Joi, 29 octombrie 2009, pornind de undeva din aval, din zona cunoscută încă de acum cinci secole şi mai bine ca porţiunea „turbure a” Gilortului, în timp ce în amonte a fost mereu „apă bună de beut”, am trecut „Câmpu-Mare” în varianta modernă a „zborului” cailor-putere, parcurgând drumul invers „De la Vâlcea-n Târgu-Jiu”, cu trecere obligatorie pe la Bălceşti, unde privighetoarea Gorjului cu numele sfânt Maria (Lătăreţu), s-a mutat de câţiva ani în noua casa (memorială) şi m-am îndreptat, printre „nişte ţărani” din Slătioara lui Dinu Săraru, către reşedinţa judeţului Vâlcea. Aici, eram aşteptat încă din octombrie 2006, când admirabilul prieten Nichi Ursei, cadru sanitar profesionist, actor desăvârşit şi remarcabil epigramist, a fost botezat şi ca organizator de festinuri epigramatice, deschizând seria ediţiilor Festivalului Naţional „Povestea vorbei”, ajuns în 2009 la a patra reuşită.

În după amiaza zilei, deschizând manifestarea, doamna Elena Stoica a salutat prezenţa membrilor juriului şi a celorlalţi oaspeţi din ţară, a membrilor Societăţii Culturale „Anton Pann”, prezenţi „in corpore” la spectacol, ca şi pe simeză, prin creaţiile pictorului Petre Cichirdan. Patronul spiritual al festivalului, cunoscut meşter în vorbe cu tâlc, ne-a primit în casă nouă, întreaga manifestare desfăşurându-se în foaierul recent inauguratului Teatru de Stat „Anton Pann”, partener în organizarea festivalului, alături de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea (director Elena Stoica) şi Clubul Umoriştilor Vâlceni (preşedinte Nichi Ursei).

Un alt partener a fost Uniunea Epigramiştilor din România, al cărei preşedintele, domnul George Corbu, a adus mulţumiri organizatorilor pentru faptul că au reuşit să depăşească condiţiile improprii din 2009, când s-au organizat doar jumătate dintre manifestările din anul anterior, în ordine la Mizil, Bistriţa, Vişeul de Sus, Buzău, Buşteni, Timişoara, Slatina, cu o săptămână în urmă concomitent la Târgu-Jiu („un festival de mare anvergură”) şi la Chişinău (care face parte din „geografia mare a României”, după expresia inspirată a umoristului Cornel Udrea), iar acum la Râmnicu-Vâlcea, precum şi unele concursuri la Bucureşti şi Iaşi.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Nelu Vasile in Epigrame, Umor, Ştiri
3 comentarii »

Amu cică era odată într-o ţară un crai, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulţi ani trecură la mijloc de când aceşti fraţi nu mai avură prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului şi fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când erau ei. Şi aşa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu cunoştea nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăia istuilalt la o altă margine. Şi apoi, pe vremile acelea, mai toate ţările erau bântuite de războaie grozave, drumurile pe ape şi pe uscat erau puţin cunoscute şi foarte încurcate şi de aceea nu se putea călători aşa de uşor şi fără primejdii ca în ziua de astăzi. Şi cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus rămânea până la moarte.

Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba şi să încep a depăna firul poveştii.

50 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Poveşti
8 comentarii »